Foarte mulţi adulţi şi copii suferă de diverse boli ortopedice, care îi împiedică să se bucure pe deplin de viaţă şi să facă lucrurile pe care şi le doresc. Bolile nu afectează doar viaţa lor, ci şi liniştea şi fericirea celor apropiaţi, care îşi fac griji pentru ei şi îi ajută în lupta lor cu aceste afecţiuni. Este şi mai rău atunci când copiii sunt cei afectaţi de astfel de boli, pentru că viaţa lor abia a început, iar ei trebuie să renunţe la multe lucruri încă de mici. Cel mai important este ca, la depistarea unei astfel de boli, să ne adresăm la timp după ajutor calificat. De regulă, bolile ortopedice pot fi împărţite în două grupe convenţionale – dobândite şi congenitale. Ambele grupe sunt caracterizate prin caracterul de lungă durată a bolii şi, ca urmare, pentru tratarea acestora este nevoie de multe eforturi, curaj şi răbdare. Bolile sistemului locomotor ocupă un loc important în ortopedie. De regulă, ele apar pe fonul dezvoltării incomplete a oaselor, muşchilor şi articulaţiilor încă la formarea embrionului viitorului copil în uterul mamei.
Care sunt cauzele dezvoltării bolilor ortopedice la copii şi particularităţile manifestărilor lor? Cum să tratăm aceste poli şi cum să efectuăm corect măsurile de profilaxie în cazul copiilor? La aceste şi alte întrebări ne-a răspuns medicul pediatru Iurie Romaşco, ortoped-traumatolog de categorie superioară.
Povestiţi-ne despre cele mai răspândite boli ortopedice congenitale.
Displazia de şold nu este o raritate în timpurile noastre. Patologia este diagnosticată la primul consult, efectuat de medicul ortoped încă în maternitate, la fiecare al cincilea copil.
Piciorul strâmb congenital (varus equin) ocupă unul dintre primele locuri printre defectele de dezvoltare a sistemului locomotor. Tratamentul acestei boli trebuie început cât mai timpuriu. Piciorul strâmb se diagnostichează imediat după naşterea copilului. Diagnosticul este foarte simplu: piciorul este răsucit spre interior, iar vârful lui este orientat în jos. Cu tratament corespunzător, piciorul se vindecă total, fără a rămâne diferențe sesizabile față de un picior normal. Însă tratamentul trebuie încheiat în primul an de viaţă, atunci când organismul şi structura scheleto-musculară se dezvoltă intens, până ca deformaţia să afecteze iremediabil osul.
Condrodistrofia este însoţită de dereglări ale dezvoltării regiunilor care cresc activ – lungimea membrelor. În primele ani de viaţă aceşti copii pot să prezinte întârzieri în dezvoltare; ei, de regulă, sunt foarte scunzi, cu o disproporţie vizibilă între trunchi şi membre. Iar sarcina de bază în acest caz este atingerea proporţionalităţii corpului.
Cum pot părinţii să stabilească dacă micuţii au probleme ortopedice?
Când copilaşii sunt încă foarte mici, aceste probleme sunt prea puţin vizibile, dar se accentuează spre vârsta de 1 an. Sarcina de bază a părinţilor este să observe această boală la un stadiu incipient, atunci când poate fi corectată fără dureri. Pentru aceasta, faceţi o vizită medicului ortoped şi urmăriţi zonele problematice ale micuţului în condiţii casnice.
Aşadar, zona problematică nr. 1, unde pot apărea diverse neplăceri, este reprezentată de articulaţiile şoldului. Pentru a stabili displazia la copil, trebuie să îl culcaţi pe spate, să îndoiţi picioarele din toate articulaţiile şi să le împingeţi spre burtică, desfăcând şoldurile în părţi diferite. În mod normal, acestea trebuie să formeze un unghi de 70-90 de grade, în poziţie orizontală. Când trebuie să mergeţi la medic: şoldurile se desfac cu greu sau se aude o trosnitură. Tratamentul este indicat de medicul ortoped. Dacă micuţul nu a împlinit încă vârsta de 3 luni, se prescrie înfăşatul cu pernă. Dacă însă copilul are peste 3 luni, iar displazia are un caracter pronunţat, se recomandă hamul Pavlik sau un bandaj special.
A doua zonă de pe corpul micuţului supusă unui risc înalt de disfuncţii ortopedice este gâtul. Principalul diagnostic pus copiilor este torticolisul, numit și gât strâmb. Aceasta se manifestă prin înclinarea capului într-o parte, mişcările de rotaţie ale capului devenind limitate. Bărbia este îndreptată spre unul dintre umeri, iar capul este înclinat spre celalalt.
Ultima din lista noastră, dar la fel de problematică, este zona picioarelor. Laba piciorului se formează până la vârsta de 3 ani. Până copilul învaţă să meargă, problemele pot fi determinate doar de medicul ortoped, de aceea trebuie să faceţi vizite regulate la medic.
Cum diagnostichează bolile ortopedice la copii medicii ortopezi?
Pentru evaluarea funcţiei articulaţiei sunt examinate mişcările active şi pasive ale articulației: de rotaţie, de îndepărtare, de flexie (îndoire/dezdoire), mişcări libere cu sarcină pe axă şi contragreutate. Pentru diagnosticarea bolilor ortopedice la copii se utilizează metodele clinico-roetgenologice şi morfologice.
În cadrul examenului clinic se efectuează controlul complet al copilului în poziţie culcat şi în picioare, acordând o atenţie deosebită ţinutei, staticii şi dinamicii organelor locomotorii, se determină volumul mişcărilor pasive şi active din articulaţii cu ajutorul unui raportor, iar lungimea membrilor – cu rigla.
În ultimul timp se aude tot mai des despre boala numită necroza aseptică – maladia Perthes şi coxartroza la copii. Ce fel de diagnostic este acesta? Care sunt cauzele apariţiei?
INFO: Maladia Perthes apare în zona articulaţiei şoldului şi afectează regiunea articulaţiilor, ţesutul osos, nervii şi vasele. Patologia progresează rapid şi necesită o perioadă lungă de recuperare. Rezultatele pozitive ale tratamentului depind, în primul rând, de diagnosticul precoce.
Boala Perthes se poate dezvolta sub acţiunea următorilor factori:
- traume (dislocări, lovituri ale capului femural);
- infecţii (virusuri şi toxine microbiene care declanşează o reacţie imună);
- modificarea statutului hormonal (vârsta adolescenţei);
- dereglări ale metabolismului de fosfor, calciu şi alte minerale responsabile pentru formarea ţesutului osos;
- suprasolicitarea membrelor inferioare ale copiilor.
Boala numită coxartroză ocupă una dintre poziţiile principale printre bolile aparatului locomotor. Această boală are o tendinţă de creştere în toate ţările lumii.
INFO: Coxartroza este artroza deformantă a articulaţiilor şoldului. Procesul distrofic începe cu cartilajul articular. Ca rezultat, se produce subţierea acestuia şi pierderea proprietăţilor de amortizare.
Coxartroza la copii se dezvoltă ca urmare a bolilor congenitale şi degenerativ-distrofice ale articulaţiei şoldului. Diagnosticul precoce contribuie la prescrierea unui tratament eficient pentru oprirea progresării de mai departe a bolii.
În timpul vizitei la medic, pacienţii acuză, de obicei, dureri, ale căror caracter, intensitate, durată şi localizare depind de gradul coxartrozei.
Ce metode de tratament se utilizează în cazul necrozei aseptice la copii?
Tratamentul bolii trebuie să fie complex, în funcţie de gradul patologiei. În stadiile incipiente se recomandă utilizarea aparatelor ortopedice, imobilizarea, extensiile, tratamentul medicamentos. De regulă, tratamentul este mai eficient în cazul copiilor mici, de până la 5 ani. Indiferent de vârsta pacientului, tratamentul şi reabilitarea după această maladie este îndelungată (de la 2 la 5 ani), necesitând monitorizare constantă la medicul ortoped.
Tratamentul chirurgical în cazul bolii Perthes se efectuează doar în cazul complicaţiei sau lipsei efectului terapiei conservative. Metoda principală de tratament chirurgical este îndepărtarea părţii femurului ce prezintă schimbări. Operaţia nu este complicată, deşi din cauza deformării articulaţiei şoldului nu poate fi obţinută o funcţionare deplină fără protezare.
Coxartroza la copii poate fi tratată complet?
Tratamentul coxartrozei în primele două stadii de dezvoltare se poate realiza doar în condiţii de policlinică. Acest tratament contribuire la reducerea durerilor, îmbunătăţirea troficităţii ţesuturilor şi circulaţiei sangvine din membre, creşte stabilitatea articulaţiei şi previne alte disfuncţii statice ale aparatului locomotor. În perioadele de acutizare se recomandă limitarea efortului articular, iar dacă plimbările lungi nu pot fi evitate, se recomandă folosirea unui baston. După îndepărtarea durerilor este util masajul manual al zonei lombare, articulaţiei coxofemurale şi şoldului. Sunt destul de utile gimnastica terapeutică, orientată spre restabilirea tonusului muscular, mobilităţii articulaţiei afectate, precum şi întărirea muşchilor aferenţi.
În condiţii de staţionar, bolnavului i se poate prescrie extensiuni. După tratament, se recomandă gimnastica curativă în condiţii casnice, însă eforturile de durată sunt contraindicate.
Tratamentul coxartrozei de gradul III presupune injectarea intraarticulară a antiinflamatoarelor (kenalog sau artroporon). Extensiunea articulaţiilor şi exerciţiile fizice pentru creşterea mobilităţii articulaţiilor sunt contraindicate.
Măsurile de tratament sunt orientate, în general, spre reducerea sindromului dureros, descongestionarea articulaţiei şi antrenarea mecanismelor compensatorii şi de adaptare.
Dezvoltarea coxartrozei şi ritmul progresării depind de diagnosticul pus la timp şi corectitudinea tratamentului. La copii evoluţia coxartrozei decurge mai uşor ca, de exemplu, în cazul bătrânilor. Dar orice boală, inclusiv coxartroza, poate fi mai uşor prevenită decât tratată. De aceea trebuie să avem o atitudine grijulie şi atentă faţă de organismul nostru încă din copilărie.
Sfatul medicului: Pentru a evita tratamentul îndelungat şi deseori foarte chinuitor,toţi părinţii trebuie să meargă cât mai devreme şi mai des la medicul ortoped. Primul examen trebuie efectuat încă la maternitate. Semnele precoce ale unor boli pot fi observate încă de la naştere. După părerea multor specialişti, chiar dacă în timpul primului examen nu au fost observate abateri, aceasta nu înseamnă că totul este normal. Trebuie să vizitaţi periodic medicul pediatru ortoped pe parcursul primului an de viaţă al micuţului, pentru a nu pierde timpul preţios pentru tratament.
A pregătit Cristina Scripnic
