În Republica Moldova, presiunea socială asupra cuplurilor de a concepe copii este omniprezentă. Întrebarea „când faci și tu un copil?” a devenit aproape un ritual, uneori o obligație nerostită, dar simțită profund. Pentru mulți, a avea copii este considerat o etapă obligatorie a vieții, fără prea multe discuții despre pregătirea emoțională, financiară sau mentală necesară. Această presiune creează un paradox periculos. Pe de o parte, societatea impune normele conform cărora fiecare cuplu trebuie să aibă copii, preferabil cât mai repede după căsătorie. Pe de altă parte, când apar probleme – fie ele de natură financiară, emoțională sau chiar abuz parental – aceleași voci care au cerut „un copil” sunt cele care judecă aspru și exclud părinții care nu se ridică la standardele morale impuse. Recidivele de cazuri grave ne arată că societatea nu are educație despre parenting.
Mass-media și rețelele sociale inundă periodic de cazuri de abuz parental, comportamente necorespunzătoare față de copii sau neglijență. Reacția dominantă a societății este de condamnare – o reacție ușor de înțeles, dar care rareori adresează cauzele profunde ale acestor comportamente. Însă, dacă ne-am opri pentru o clipă din a judeca și ne-am concentra pe prevenție și educație, am putea transforma radical realitatea. Părinții, în special mamele, sunt adesea ținta criticilor publice atunci când greșesc. Violența sau neglijența față de copii sunt condamnate aspru, dar puțini se întreabă ce a dus la astfel de comportamente. Lipsa de sprijin emoțional, traumele personale, presiunile financiare sau pur și simplu necunoașterea modului corect de a gestiona stresul sunt factori care influențează profund un părinte. În loc să oferim sprijin, educație sau resurse, societatea preferă să izoleze și să arunce vina exclusiv pe părinți.
Majoritatea viitorilor părinți intră în acest rol cu puțină sau nicio pregătire. Parentingul este văzut ca un instinct natural, dar în realitate este o abilitate care se învață.Sistemele educaționale din multe țări, inclusiv Republica Moldova, acordă prea puțin sau deloc atenție acestui aspect crucial. Educația despre parenting, la fel ca și educația sexuală, inclusă în programele școlare, ar putea oferi viitorilor tineri oportunitatea de a înțelege: ce înseamnă să fii responsabil pentru dezvoltarea fizică, emoțională și psihologică proprie și a celor din jur?; cum se gestionează stresul și conflictele?; educație despre traume și sănătate emoțională.
Este timpul ca autoritățile să investească mai mult și mai mult în prevenție, nu doar în sancțiuni. Campaniile de conștientizare, programele de consiliere și sprijinirea familiilor, nu doar a celor vulnerabile, ar trebui să fie priorități naționale. A deveni părinte nu ar trebui să fie doar o decizie emoțională sau accidentală, ci o alegere asumată, bazată pe cunoștințe și pregătire. Esența constă în informare și oferire de competențe de viață, nu de impunere a unor norme sau idealuri familiale.
În același timp, societatea trebuie să învețe să fie mai empatică, să ofere ajutor înainte de a condamna. Este timpul să transformăm judecata în sprijin și să construim o societate care își educă părinții la fel de mult cum își educă copiii. Numai astfel putem preveni și vindeca rănile unei comunități care, de prea multe ori, preferă să condamne decât să ajute. Societatea moldovenească mai trebuie să înțeleagă că întrebarea „Când faci un copil?” nu este doar o curiozitate inofensivă. Ea poate alimenta traume, conflicte și decizii pripite. Ce putem face diferit cel puțin de azi? În loc să întrebăm „când faci un copil?”, ar trebui să începem să întrebăm: „ești pregătit să fii părinte?”
Sursa: realitatea.md