A venit primăvara, iar razele solare nu doar luminează, ci şi încălzesc. Soarele îşi sporeşte cu fiecare zi influenţa asupra organismului, iar toţi părinţii se străduiesc să îşi scoată copiii la soare, deşi razele acestuia sunt deja destul de periculoase pentru pielea micuţilor. Din ce cauză medicii nu recomandă aflarea îndelungată la soare, care primăvara pare atât de inofensiv, şi cum să protejăm copilul împotriva acţiunii razelor înşelătoare ne-a povestit Tatiana Coşcodan, medic dermatolog de categorie superioară.
Tatiana, de ce primăvara razele soarelui devin periculoase?
Lumina soarelui este necesară, fără îndoială, la tot ce este viu, dar nu uitaţi că după iarna îndelungată nu face să ne lăsăm pradă razelor solare. Soarele nu este inofensiv, pentru că deja în aprilie activitatea solară creşte şi lasă urme neplăcute şi nedorite pe zonele descoperite ale pielii.
Aceasta înseamnă că băile de soare sunt contraindicate tuturor?
Să vedem pentru început fototipurile pielii conform clasificării Fitzpatrick (dezvoltată de dermatologul Thomas Fitzpatrick), care se referă la reacţia cutanată la expunerea la soare şi razele ultraviolete.
Există 6 fototipuri, care se corelează cu cantitatea de melanină din piele, toleranţa la radiaţiile ultraviolete şi riscul de cancer cutanat:
I fototip – celtic: piele albă, deseori pistruiată, păr roşcat sau blond, ochi albaştri sau verzi; reprezentanţii acestui fototip fac arsuri solare şi practic nu se bronzează.
II fototip – nordic sau scandinav: piele deschisă la culoare, păr blond, şaten-deschis sau şaten, ochi albaştri, verzi sau cafenii-deschis; reprezentanţii acestui fototip se bronzează uneori, însă de obicei se ard uşor la soare şi bronzul abia se vede.
III fototip – european închis: ten creol, păr şaten, şaten-închis, ochi căprui sau gri; reprezentanţii acestui fototip se bronzează bine, însă la aflarea îndelungată la soare se pot arde.
IV fototip – mediteranean: piele maro-deschis (măslinie), ochi şi păr de culori închis; reprezentanţii acestui tip se bronzează uşor şi repede.
V fototip – asiatic, orientul mijlociu: piele maro-închis, păr brunet, ochi negri; se bronzează rapid şi practic nu fac arsuri.
VI fototip – afroamerican: piele neagră sau cafenie pigmentată; nu se ard niciodată.
Este adevărat că micuţii cu aluniţe intră în zona de risc a patologiei numite melanom? Care sunt cauzele acestei boli?
Melanomul este o tumoare malignă a sistemului melanogen, însoţită de metastazare limfogenă şi hematogenă intensă şi cu un grad înalt de mortalitate. Cauza exactă a melanomului nu este stabilită. Există câţiva factori de risc:
- predispoziţia rasială şi etnică: persoanele din fototipul I şi II sunt mai predispuse spre dezvoltarea melanomului;
- predispoziţia genetică (de familie);
- anumite neoformaţiuni ale pielii au tendinţă de malignizare (xeroderma pigmentosum, nevii etc.).
Factorii de risc exogeni sunt următorii: traumatizarea cronică a pielii, radiaţia ionizantă, iradierea ultravioletă. S-a demonstrat că aflarea îndelungată la soare este principalul factor de risc, care determină apariţia a 65% dintre melanoame. Trebuie să reţinem că toate dozele de radiaţie ultravioletă primite pe parcursul vieţii se însumează, adică vorbim despre aşa-numitul efect cumulativ. Aceasta înseamnă că acţiunea periculoasă a razelor ultraviolete poate să nu se manifeste imediat, ci după o acumulare îndelungată în piele. Omul poate dezvolta această patologie după atingerea vârstei de 40 de ani.
Apropo, Ministerul Sănătăţii al Germaniei a recomandat oficial şi insistent cetăţenilor care se află mai mult timp la soare următoarele: pielea omului nu trebuie să fie supusă acţiunii solare mai mult de 50 de ore pe an.
Cum să protejăm copiii de razele solare?
Pielea copiilor este mai afectată de razele soarelui decât pielea adulţilor, de aceea copilul trebuie protejat întotdeauna împotriva acestora. Vreau să amintesc că în ultimii ani se accentuează riscul arsurilor de piele, care reprezintă cauza principală a dezvoltării melanomului. Setul de protecţie solară a copilului trebuie să includă: un tricou de bumbac dens, pălărioară, obligatoriu cu boruri largi, ochelari de soare cu filtre UV adevărate. Şi, desigur, folosiţi produse de protecţie solară. Pe ambalajul tuturor produselor de protecţie solară este indicat, de obicei, factorul de protecţie SPF (SunProtectionFactor).
Cifra de lângă abrevierea SPF indică cât de mult creşte crema gradul de protecţie şi timpul permis de aflare sub razele solare. Cu cât mai mari sunt valorile acesteia (10, 15, 30, 50…), cu atât mai înaltă este protecţia împotriva radiaţiei UVB. Produsele de protecţie trebuie folosite pe zonele descoperite ale corpului anul întreg, indiferent dacă este vară sau iarnă. Şi dacă în cazul adulţilor cifra SPF poate fi schimbată în funcţie de anotimpul anului, de exemplu iarna SPF 10-15, primăvara şi toamna 20-30, vara 30-50, atunci pentru copii trebuie folosite întotdeauna creme cu factor înalt de protecţie împotriva acţiunii solare: SPF 50+.
Este important să cunoaştem că SPF nu oferă informaţiile necesare privind protecţia împotriva radiaţiei UVA. La cumpărarea unui produs de protecţie, fiţi atenţi la marcajul UVB+UVA. În plus, produsele de protecţie trebuie aplicate corect, şi anume pe pielea curată a zonelor descoperite cu 15 minute înainte de ieşirea la soare. Este interzisă aflarea la soare în timpul amiezii. Apropo, în cazul reflectării perpendiculare a razelor solare de pe suprafeţele de apă, nisip şi metal, acţiunea radiaţiei ultraviolete creşte de câteva ori.
Crema trebuie aplicată repetat la fiecare 2 ore (şi nu doar o dată pe zi) într-un strat gros, uniform. Nu este nevoie ca acesta să se absoarbă total – el trebuie să servească drept ecran de protecţie. Chiar dacă pe ambalaj scrie „rezistent la apă”, crema trebuie aplicată din nou după fiecare baie. Dermatologii au o expresie interesantă – „terase de soare” – pentru zonele reliefate ale corpului: pomeţi, nas, urechi, umeri, genunchi şi suprafaţa posterioară a gambei. Toate aceste zone necesită o protecţie deosebită.
Se ştie că persoanele care au multe aluniţe trebuie să acorde o atenţie deosebită aflării la soare. Ce trebuie să ştim despre aluniţe?
Aluniţa (nevul) este o formaţiune benignă a pielii, care se poate întâlni pe orice parte a corpului. Foarte rar aluniţele sunt înnăscute, de regulă ele apar odată cu vârsta.
Trebuie să ştim că:
- Marea majoritate a aluniţelor nu prezintă pericol, deşi unele pot evolua, cu timpul, în melanom. Melanomul este tipul cel mai grav şi periculos de cancer de piele. Doar în Franţa această boală omoară anual peste 1000 de persoane. Melanoamele pielii care se dezvoltă din aluniţe (nevi) reprezintă, după unele date, grupul cel mai numeros (aproximativ 2/3 din melanoamele pielii).
- Alunelele sunt deseori extirpate. Îndepărtarea corectă a nevului nu prezintă risc de dezvoltare a cancerului. Alunelele sunt îndepărtate mai des din considerente estetice, precum şi atunci când există indicaţii semnificative sau suspiciuni de tumoare malignă.
- Aluniţele necesită un tratament atent, ele nu trebuie traumatizate, rupte sau zgâriate.
- Indicaţii pentru un consult urgent la dermatolog: modificarea bruscă a formei, culorii, suprafeţei şi înălţimii aluniţei, apariţia unei corole pigmentare în jurul acesteia sau apariţia unor elemente-sateliţi pe perimetru, a semnelor de regresiune locală, reacţiilor inflamatorii, mâncărimii, eroziunilor sau sângerărilor, apariţia unei noi pete de culoare maro, creşterea în dimensiuni. Eu vă sfătuiesc să arătaţi cel puţin o dată pe an aluniţele dumneavoastră medicului dermatolog.
A pregătit Cristina Scripnic
