La sfârșitul lunii noiembrie, Silvia Petrov ne anunța că pleacă din televiziune, după 7 ani de activitate frumoasă și productivă. Convinși că are ea un plan secret ascuns de ochii lumii, am reușit să o invităm la o cafea cu lapte (cum îi place) și să o descoasem de toate secretele. Fiind o fire foarte deschisă, Silvia ne-a povestit pe îndelete și câteva detalii din culisele Instagramului, pe care sigur nu le vei vedea în Stories. Ea a răspuns atât de interesant la fiecare întrebare, încât suntem nerăbdători să citești și tu această conversație.
Cum s-a schimbat viața ta de când ai plecat din televiziune?
S-a schimbat percepția mea despre ceea ce am devenit și cine vreau să fiu mai departe. Am parte de un soi de libertate… care mă înaripează. Niciodată nu mi-a plăcut gândul că am un șef, că trebuie la un moment dat să dau socoteală, nu în sensul negativ, că trebuie să mă învoiesc pentru a merge într-o deplasare, etc. Știm cu toții cum e. 😊
Nu neg, îmi lipsește atmosfera din televiziune, pentru că asta e marea mea pasiune, dar voi reveni. Neapărat.
Ce ți-ai dori să faci în continuare?
Tot televiziune. Dar îmi place și domeniul de business. Momentan învăț din mers.
Starea de oboseală e grea, dar e normală pentru mămici. Ai făcut vreodată chestii ciudate care îți par acum amuzante?
În prima săptămână de maternitate, când am intrat seara în casă, Sergiu a închis ușa și încuiat-o, iar pe Aris, care era în cărucior, a lăsat-o în hol. Evident că a uitat-o. Eu mă întorc și-i spun, n-ai uitat nimic? El, nu, uite, toate pungile cu cumpărături sunt aici. Apoi, peste o vreme, deja eu am uitat-o pe Aris în mașină în timp ce dormea. Mi-am amintit după ce făcusem vreo cinci pași de la mașină. Stai că-mi lipsește ceva… am gândit atunci și mi-am amintit de fata mea.
Zilele trecute, eram într-un Mall și, răscolind printre haine, m-am detașat de tot ce înseamnă exterior. La un moment dat, mă prind la idea că Aris a dispărut… În câteva secunde o văd pe fata mea de un an de zile cum se plimbă singură în holul mall-ului și admiră, când un manechin-băiețel, când o fetiță. Vai, momentul asta, în mod sigur m-a costat minus două kile.
Am uitat mașina pornită vreo jumătate de oră. Ea fiind și pe baterie, nu i-am auzit motorul. Tot în ziua asta mi-am continuat drumul cu cafeaua uitată deasupra mașinii.
Am mers la sport cu maleta îmbrăcată pe dos. Vai, cât de mult am râs.
Am ieșit dintr-un restaurant cu pătura pe mine și m-a ajuns chelnerul din urmă cu o respirație ca de după maraton.
Mai alăptezi sau ai renunțat demult la asta?
O alăptez în continuare, ba mai mult, respect cu strictețe regimul de mese. Îmi place mult acest proces, plus că alăptarea după un an de zile contează la fel de mult ca în primele luni de viață ale bebelușului. De data asta, laptele matern este bogat în grăsimi, fiind un aliment viu, plini de anticorpi, îi asigură bebelușului o imunitate bună și o dezvoltare sănătoasă a creierului. Se spune că picii alăptați mai multă vreme, au un IQ mult mai dezvoltat decât în cazul copiilor alăptați până la un an sau deloc. Eu am ales să am o fată deșteaptă și sănătoasă.
Care a fost cea mai lungă perioadă în care ai stat departe de Aris și cum a reacționat când ai revenit?
Perioada când lucram la PRO TV. Când înregistram emisiunile, ne luam rămas bun la 8:30 dimineața și ne revedeam tocmai la 19:00. Au fost zile când nu mă recunoștea inițial, mă ignora pe câteva secunde, apoi se prindea la idea că, stai, asta e mama! Și dădea din mâini și picioare fericită ca s-o iau în brațe.
Acum să fii sinceră: care e primul lucru pe care-l faci când te enervezi?
Pe ea? 😊 Strâng din dinți și respir adânc, apoi îi zâmbesc. Dar ea înțelege că a făcut ceva, (de regulă mă trage de păr), care m-a înfuriat.
Când mă enervez pe Sergiu, plec din fața lui ca să nu-l insult și să regret apoi. Dacă suntem în mașină, mă întorc cu fața spre geam și tac. Uneori vorbesc apăsat, dar nu mult ca să nu dezvolt un conflict și mai mare. În linii generale mă strădui să-mi păstrez calmul. Respirația mă ajută în toate cazurile de supărare.
Ce te face să zâmbești instant?
Acum Aris. Dar râd și când îmi amintesc de seara când ne-am pus, mie și lui Sergiu o mască cu argilă. Ce chin a avut săracul când trebuia să se abțină de la râs.
Pe când avea cinci sau șase ani, sora mea, Daniela mi-a pus multă multă sare în ceai și râdea cu așa o poftă de reacția mea. Tot ea mă rugase într-o zi să închid ochii și să casc gura și atunci mi-a pus, tot un boț de sare. Râdea ca o nebună. Multe prostioare am și mi s-au făcut...
Ce obicei de frumusețe îl repeți zilnic cu regularitate?
De când am împlinit 30 de ani, am început ca o obsedată să am grijă de ten și păr. Pentru față folosesc soluții dermatologice antirid care repară și redefinește volumul pielii sensibile, îmbogățite cu moleculele de acid hyaluronic, vitamina B5, cremă hidratantă. Iau suplimente alimentare pentru sănătatea pielii, de regulă acestea conțin: colagen hidrolizat (sursă bovină), coenzima Q10, vitamine, minerale și polifenoli din sâmburi de struguri. La fel, am în meniu și suplimente pentru stimularea creșterii firului de păr. Diminețile le încep cu o pastilă hidrosolubilă de vitamina C într-un pahar cu apă călduță.
În afară de carnea la care ai renunțat de tot, ce nu ai mânca niciodată, sub nicio formă?
Viermi, gândaci sau alte insecte, care, apropo, se consideră un deliciu în Thailanda.
Care e cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o de când ai devenit mamă?
Indiferent cât de pregătită sau nepregătită ești pentru acest rol, copilul tău se bazează numai pe tine. Indiferent cât de mult îl iubești sau mai puțin, el îți va întinde mai întâi ție brațele. Pentru că nu are pe nimeni, decât pe tine - mama, și apoi, când se “zburlește”, tata. Și cel mai important, viața, sănătatea și siguranța copilului tău sunt în mâinile tale.
Lasă un mesaj special de sărbători pentru cei care au citit tot și au ajuns până la finalul interviului
Îmi doresc să fim mai buni unii cu alții și sănătoși. Sună clișeic, până realizezi că viața îți atârnă de un fir de ață. Îmi mai doresc să ne respectăm individualitatea, să continuăm să ne dezvoltăm, să facem lucruri din pasiune, nu pentru că “trebuie”, să continuăm să visăm, așa ca în copilărie, să prețuim oamenii dragi, să vorbim dulce cu picii noștri și să le spunem cum ne-au colorat viața, să călătorim, pentru că diversitatea culturilor ne dezvoltă și mai mult și ne inspiră, dar în același timp ne arată locul nostru.
Să avem cu toții sărbători frumoase alături de oamenii pe care îi iubim.
