Majoritatea mamelor încep să se gândească destul de devreme cum să obișnuiască micuțul cu oliţa. Deseori oliţa apare în casă înainte ca bebeluşul să împlinească jumătate de an şi să poată sta pe funduleţ. În realitate însă, copilul este capabil să înveţe mersul la oliţă la vârsta de 1,5-3 ani. La această vârstă sistemul nervos este suficient de dezvoltat, iar copilul devine capabil să controleze procesele excretoare şi înţelege că nu este comod să îşi facă „treburile” în pantaloni. Un rol important îl are şi oliţa. Copilul trebuie să se simtă comod şi în siguranţă pe aceasta, fără să fie sustras de lucruri „minore”. Prin urmare, părinţii trebuie să aleagă corect oliţa pentru micuţ, ca aceasta să îl ajute, dar nu să îl sperie.
Tipuri de oliţe
În funcţie de formă, prezenţa sau lipsa unor funcţii suplimentare, oliţele sunt de diferite tipuri.
- Oliţa clasică. Este o oliţă obişnuită de formă rotundă, asemănătoare celor din timpurile sovietice.
- Oliţa anatomică. Această oliţă are formă de şa, cu spătar şi partea anterioară uşor ridicată. Copilul stă pe oliţa de acest tip cu picioruşele desfăcute.
- Oliţa cu „fustiţă”. Această oliţă are, în partea din faţă, un suport comod pentru picioare. Comoditatea constă în faptul că, atunci când se ridică şi se aşază, copilul nu va răsturna oliţa, deoarece picioruşele lui stau pe „fustiţă” şi fixează poziţia oliţei.
- Oliţa-scăunel. Această oliţă aminteşte de un scăunel pentru copii cu spătar şi picioruşe, fiind dotată cu un container detaşabil uşor de scos şi de spălat.
- Oliţa-jucărie. Are forma de animăluţ, maşinuţă sau orice altă jucărie.
- Oliţa muzicală. Această oliţă este dotată cu senzori speciali, care reacţionează atunci când lichidul atinge vasul: micuţul face pipi, iar oliţa cântă.
- Oliţa pliabilă. Este potrivită pentru călătorii şi excursii. Oliţa are un şezut tare şi un container de unică folosinţă, care se aruncă după folosire.
Aproape toate oliţele moderne sunt confecţionate din plastic, însă la dorinţă puteţi achiziţiona şi o oliţă emailată. Unele oliţe au şi capac.
Oliţele pentru fetiţe şi băieţei
Particularităţile fiziologice ale fetiţelor şi băieţeilor impun anumite cerinţe faţă de forma oliţelor, chiar dacă nu foarte stricte.
Se consideră că pentru fetiţe sunt mai potrivite oliţele rotunde, pentru că ele pot sta cu picioarele împreunate. Oliţa pentru băieţei trebuie să aibă, în mod ideal, o ridicătură în partea din faţă. Copilul stă pe o astfel de oliţă ca într-o şa, iar ridicătura protejează spaţiul înconjurător de stropire.
Alegerea corectă a oliţei
Diversitatea de oliţe de pe rafturile magazinelor îi pune în mare dificultate pe părinţi. Sfaturile şi recomandările privind alegerea acestui accesoriu important ne vor permite să înţelegem care dintre modele merită atenţie, iar care sunt bune doar în vitrină.
- La alegerea oliţei trebuie să ţinem cont, în primul rând, de destinaţia ei primară şi să nu ne abatem atenţia spre funcţiile suplimentare. Astfel, specialiştii consideră că oliţa muzicală sau oliţele sub formă de jucării sunt mai degrabă dăunătoare. Muzica, elementele luminoase, mutrişoarele de animăluţe îl fac pe copil să asocieze oliţa cu o jucărie şi îi sustrag atenţia de la destinaţia principală a acestui obiect. În plus, jocurile de pe oliţă îl fac pe copil să stea mai mult decât este necesar, iar aceasta este periculos pentru muşchii perineului.
- Existenţa capacului este, desigur, un avantaj, dar îl veţi aprecia doar în cazul în care nu veţi goli imediat conţinutul oliţei. Dacă nu aveţi astfel de planuri, prezenţa sau lipsa capacului nu are nici o importanţă.
- Oliţa trebuie să aibă un vas de colectare suficient de larg, pentru ca marginile să nu deranjeze picioruşele şi funduleţul copilului.
- Este foarte important ca oliţa să fie stabilă. Din acest punct de vedere sunt bune modelele cu suporturi pentru picioare sau, ca variantă, cu margini cauciucate pentru prevenirea alunecării.
- Oliţele de plastic sunt mult mai practice şi mai comode decât cele emailate. Plasticul poate fi dezinfectat, iar oliţa este mult mai uşoară. Micuţilor nu le plac oliţele emailate pentru că sunt reci, iar cele de plastic nu ridică o astfel de problemă.
- Plasticul din care este confecţionată oliţa trebuie să fie de calitate, tare şi neted. Nu sunt permise fisurile şi bavurile, o astfel de oliţă nu este sigură pentru copil.
- Este bine ca oliţa să aibă un mâner comod. Aproape tuturor copiilor le place să arunce conţinutul oliţei în WC, de aceea mânerul trebuie să fie comod în primul rând pentru copil, pentru ca să nu verse conţinutul peste el în încercarea de a o ridica.
- Dacă oliţa are mai multe piese sau o formă complicată, verificaţi ca aceasta să fie uşor de demontat, iar piesele – uşor cu spălat şi curăţat. În caz contrar părţile inaccesibile vor deveni focare de infecţii.
O alternativă pentru oliţă sunt reductoarele moi pentru scaunul de WC. Sunt cazuri când micuţul ignorează constant şi cu îndârjire oliţa, dar merge pe WC fără probleme. În acest caz părinţii trebuie să caute o scăriţă, pentru ca micuţul să poată urca singur pe WC.
Uneori părinţii, pentru a obişnui mai rapid copilul cu oliţa, tind să pună oliţe în fiecare cameră. În realitate însă, problemele legate de deprinderea cu oliţa nu sunt legate de accesibilitatea acesteia, ci, mai degrabă, de abilităţile de control asupra micţiunii şi defecaţiei. Oliţele din fiecare cameră îl dezorientează pe micuţ. Este mai bine dacă oliţa va sta în camera copilului sau în camera de baie. Micuţul trebuie să înţeleagă că pentru aceste „treburi” există un loc special.
Chiar dacă vreţi să respectaţi cu stricteţe toate recomandările de mai sus, nu uitaţi că achiziţionaţi o oliţă pentru un copil concret, ceea ce înseamnă că şi părerea lui contează. Este mai bine să luaţi copilul la magazin şi să îi propuneţi să încerce diferite modele. În procesul testării veţi observa imediat toate avantajele şi dezavantajele şi veţi putea face o alegere corectă în conformitate cu cerinţele dumneavoastră şi preferinţele micuţului.
