În ultimii 20 de ani, cuvântul „avort” a devenit uzual. În secolul dezvoltării medicinei moderne şi al accesului facil la informaţii, relaţiile sexuale au devenit destul de libere. Ca urmare, în pofida educaţiei sexuale şi morale, tema avorturilor nu pierde din actualitate. Am încercat să ne clarificăm ce înseamnă avortul. De ce semnificaţia acestui cuvânt a devenit atât de obişnuită? Şi cum ar putea fi redus numărul de femei care se hotărăsc să facă acest pas?
Aşadar, trei puncte de vedere asupra problemei: al medicinei, religiei şi psihologiei. Să discute pe această temă delicată şi-au dat acordul: medicul ginecolog obstetrician Elena Meşcoi, secţia ginecologie a spitalului „Sf. Arhanghel Mihail”, protoiereul Vitalie Şincari, cleric la biserica Sf. Gheorghe din Chişinău şi psihologul pentru copii Tatiana Cozman, magistru în psihologie, profesoară.
Elena, ce înseamnă avortul din punct de vedere medical?
Avortul este întreruperea artificială a sarcinii în condiţii de staţionar sau policlinică. Această procedură poate fi făcută până la termenul de 11-12 săptămâni de sarcină.
Vorbiţi-ne despre complicaţiile care pot apărea ca rezultat al avortului.
Complicaţiile care pot apărea după un avort sunt următoare: procese inflamatorii, dereglări ale ciclului menstrual (lipsa acestuia pentru o scurtă perioadă de timp, iar uneori pentru un an sau chiar mai mult), infertilitate, care este o complicaţie a intervenţiei chirurgicale. În timpul operaţiei se poate produce perforarea uterului, ceea ce necesită uneori intervenţii chirurgicale suplimentare, soldate chiar şi cu extirparea uterului.
La ce vârstă femeile se adresează mai des cu solicitarea de a face avort şi încercaţi dumneavoastră să le faceţi să se răzgândească?
Vreau să spun că numărul de avorturi în Moldova s-a redus în ultimii ani. Acesta este meritul Ministerului Sănătăţii şi Departamentului sănătăţii, care promovează şi implementează proiecte şi programe orientate spre lupta împotriva avorturilor. De regulă se adresează tinerele de 20-35 de ani, vârsta cea mai activă. Cauza principală este sarcina neplanificată. Noi discutăm cu ea, îi explicăm consecinţele şi încercăm să o facem să se răzgândească, însă decizia îi aparţine, şi această decizie, de cele mai multe ori, este avortul.
Evident, primul pas în prevenirea avorturilor trebuie să fie o contracepţie corectă. Care produse de contracepţie sunt eficiente?
Există un număr foarte mare de produse care ajută la planificarea sarcinii –contraceptivele orale combinate (denumite COC), dispozitivele intrauterine (DI – spirală, sterilet etc.), cremele şi supozitoarele folosite nemijlocit înaintea actului sexual, dar cea mai importantă este dorinţa femeii de a nu permite o sarcină neplanificată. Reducerea numărului de avorturi este un rezultat al faptului că despre această problemă se discută mult, la nivelul centrelor de sănătate se desfăşoară seminare, traininguri, se implementează proiecte etc.
Care este atitudinea dumneavoastră personală faţă de avorturi?
Atitudinea mea este negativă, dar decizia finală aparţine femeii.
Cum credeţi, trebuie introdusă în curricula şcolară disciplina „educaţie sexuală”?
Da, eu cred că în şcoală copiii trebuie să studieze o disciplină consacrată educaţiei sexuale, însă modul de prezentare a acestor informaţii copiilor şi adolescenţilor trebuie să fie decis la nivel de stat.
Pentru început o întrebare evidentă: avortul este un păcat?
Noţiunea de păcat nu este, în sine, un lucru rău. Păcatul este întotdeauna o încălcare a regulilor instituite de Dumnezeu, reguli de dragoste şi adevăr, mai simplu spus, păcatul este întotdeauna o încălcare a dragostei. În înţelegerea bisericească viaţa omenească apare în momentul concepţiei. Concepţia nu este o simplă întâmplare a pasiunii omeneşti, ci adevărul lui Dumnezeu, care este dat omului ca unui grădinar, pentru a deveni asemănător Domnului prin conceperea unei noi vieţi. Tocmai de aceea avortul este considerat un mare păcat în toate culturile religioase. Acesta este, de fapt, o formă de omor, pe care îl face omul pentru a continua să se simtă confortabil.
Mijloacele de contracepţie sunt şi ele o formă de omor?
De fapt, în societatea modernă a apărut a doua aripă a acestei activităţi – eutanasia, permisiunea de a provoca o moarte nedureroasă la necesitate. Noi acordăm morţii un statut oficial, acoperind astfel omorul obişnuit şi josnic. De aceea, revenind la prima întrebare, răspund: depinde de tipul produsului contraceptiv. Dacă acesta este de tip avortiv, atunci, desigur că da!
Dar avortul pe indicaţii medicale, de exemplu dacă fătul are grave probleme, iar medicii insistă asupra avortului …
Avorturile medicale nu sunt o problemă atât de simplă pe cât ar părea. Desigur, dacă avem de a face cu o sarcină îngheţată sau moartea fătului, această procedură este pur şi simplu necesară. Pe de altă parte, am văzut câteva cazuri când medicii cereau, pur şi simplu insistau, ca pacientele să facă avort, iar după refuz, acestea năşteau copii absolut sănătoşi.
Referitor la aceasta există o idee ca pentru fiecare medic care efectuează un avort să fie întocmit un dosar. În caz de refuz al avortului şi naştere a unui copil sănătos, medicului să i se retragă licenţa de practică. Dar chiar şi atunci când avortul este efectuat doar după indicaţii medicale, abordarea religiei rămâne profundă şi plină de taină. Şi vreau să spun că nu doar femeia este responsabilă, ci şi soţul. De aceea ei trebuie să vină împreună la biserică să se spovedească şi să se căiască. Preotul citeşte o rugăciune în care se spune: „Doamne, aceasta este vina noastră, nu am vrut să o facem (ne pare rău)”.
Am şi o întrebare foarte delicată, legată de relaţiile dintre bărbat şi femeie. De ce uneori bărbaţii, aflând despre sarcină, insistă asupra avortului? De ce în majoritatea cazurilor bărbaţii sunt împotrivă?
Nu cred că toţi bărbaţii sunt monştri. Există şi situaţii inverse, când bărbaţii vor copii, dar nu le pot convinge pe femei. Situaţiile sunt diferite. Acum trăim nişte vremuri când relaţiile sexuale dintre femei şi bărbaţi au devenit atât de libere, atât de goale, încât au rămas doar carne goală. Şi în cadrul unor astfel de relaţii se naşte iresponsabilitatea: „Nu pentru asta ne-am dedat plăcerilor trupeşti ca să creştem copii mucoşi”.
De aceea, rădăcina problemei nu stă în faptul că bărbatul insistă. El, desigur, va insista, însă nici femeia nu se va opune cu îndârjire. Problema este alta: motivul primar al acestor relaţii. Egoismul pătrunde peste tot. Noi ne comportăm aşa cum ne place şi cum ne convine. Sursa problemei avorturilor nu este sexualitatea omului, ci partea monstruoasă a acestei sexualităţi. Omul renunţă la chemarea sa divină şi se mulţumeşte cu fărâmituri.
Cu toate acestea, afirm şi repet, de câte ori sunt întrebat, că vina bărbatului este mai mare decât a femeii. Pentru că bărbatul nu este cel care trebuie să insiste, ci cel care trebuie să poarte pe umerii săi întreaga lume. Dumnezeu are chip de bărbat, de aceea bărbaţii nu au în faţa cui să se dezvinovăţească. Nu există o scuză pentru bărbaţi, pentru că dacă nu devii pentru familie Dumnezeu, purtător de adevăr, cinste, putere, menirea ta nu va fi împlinită. Aceasta înseamnă că nici nu ai încercat să fii bărbat.
Tatiana, care este motivaţia femeilor decise să facă avort?
Este evident că femeia nu face avort doar de dragul avortului, există o serie de factori care stau la originea deciziei sale şi a acţiunilor ulterioare. Cauzele sunt diverse şi depind de mulţi factor: vârsta viitoarei mămici (sarcină la vârste fragede), starea ei de sănătate (pericol pentru sănătate), situaţia socială (divorţată, lipsită de sprijinul părinţilor şi al societăţii etc.), situaţia materială, cazurile de criză şi de urgenţă (patologii ale fătului, violul femeii) etc.
Cauzele psihologice ale deciziei de a face avort variază şi ele, depinzând atât de femeia însăşi, cât şi de situaţia în care se află aceasta. Poate fi vorba despre o stare depresivă, de frica de a nu deveni o mamă bună, de a nu putea oferi copilului tot ce e mai bun, de anxietate, teama de a nu face faţă problemelor, relaţiile de dependenţă (de exemplu, „trebuie să îmi tratez soţul alcoolic, de aceea nu am timp şi bani pentru un copil”).
Însă, indiferent de cauzele care au precedat avortul, consider că femeia are nevoie de ajutor, în primul rând psihologic, şi nu are importanţă de la cine vine acest ajutor – de la un specialist sau de la oamenii din jur. Este important să ţinem minte că femeia care a decis să facă un avort este o persoană adultă (cu excepţia cazurilor de sarcină la vârstă fragedă) şi avortul este alegerea ei exclusivă. Femeia care decide să facă avort nu o face spontan şi pe negândite, ea a mers un anumit timp spre această decizie, meditând şi cântărind toate argumentele. Ea a făcut o alegere, de aceea nu trebuie să o condamnăm şi să o acuzăm, mult mai util este să o întrebăm ce are de gând să facă mai departe, care este starea ei interioară şi dacă are sprijinul moral necesar pentru a trece cu bine peste ceea ce s-a întâmplat.
Această acţiune lasă urme pentru întreaga viaţă?
Ca multe alte evenimente din viaţa noastră, avortul nu poate să nu influenţeze asupra vieţii de mai departe a femeii – se schimbă atitudinea faţă de sine, faţă de cei din jur (soţ, părinţi, familie etc.), comportamentul, valorile, priorităţile. Starea femeii după avort este una complexă şi complicată, care implică legături emoţionale, volitive, intelectuale, identitate şi sociale. În psihologie există o astfel de noţiune ca „sindrom postavort”, care include consecinţele avortului, inclusiv psihologice (şocul psihologic, slăbiciunea, sensibilitate emoţională redusă, dereglări ale somnului, reducerea sentimentului de încredere în sine şi de respect personal etc.). Acest sindrom poate apărea imediat după avort sau mai târziu, după o perioadă destul de îndelungată de timp. De cele mai multe ori femeia, pentru ca aceste emoţii să nu îi provoace o durere atât de mare, „se deconectează”, neagă sau lipseşte fapta sa de importanţă. Aceasta poate conduce la tulburări grave ale stării ei psihologice.
Dar să nu uităm nici de bărbaţi. Avortul influenţează şi asupra stării lor sufleteşti: emoţii, tristeţe, durere. Şi deoarece societatea noastră nu are o cultură a manifestării trăirilor bărbaţilor, acestora le este mai complicat: ei trebuie să îşi ascundă reacţiile emoţionale, ceea ce poate influenţa negativ asupra stării lor.
Pentru a minimaliza riscurile şi a căpăta liniştea sufletească, femeile şi bărbaţii trebuie să accepte acest eveniment ca pe o experienţă de viaţă, să nu îl nege, să îl discute cu alte persoane, povestind despre starea lor emoţional-psihologică şi făcând o alegere cum să trăiască mai departe.
Pe lângă părerile enunţate ale specialiştilor, care reprezintă nişte puncte de vedere din interior, am decis să ascultăm şi părerea altor persoane, de diferite profesii, şi să încercăm să înţelegem cum priveşte, astăzi, societatea la problema avorturilor.
Olesea Vaculin, medic pediatru
„Nu sunt o adeptă a avorturilor, dar nu cred nici că este un păcat. Trebuie să existe un motiv serios pentru un avort! Dacă aş fi ginecolog, nu aş face această procedură monstruoasă niciodată, dacă este vorba doar despre dorinţa femeii! Astăzi există suficiente metode de contracepţie.”
Pavel Chirnev, muzician-pianist Kirnev Family Band
„Sunt împotriva avorturilor! Şi Dumnezeu este împotriva avorturilor! Avortul este un omor intenţionat al unui om. Omul apare la momentul concepţiei, atunci el primeşte un suflet. Şi chiar dacă este în uterul mamei, el este viu! Atunci când părinţii decid să facă avort, ei condamnă conştient un suflet care nu s-a născut încă! Medicul este doar executantul.”
Xenia Lucinţcaia, arhitect
„Avortul este un lucru pe care nu trebuie să ţi-l iei pe suflet, ceva ce te macină din interior, de parcă cineva ţi-a smuls o parte din inimă. Da, acesta este un păcat, dar nu atât în faţa lui Dumnezeu, cât în faţa propriei persoane. Cu acest gând eşti nevoit să trăieşti toată viaţă.”
A pregătit Cristina Scripnic
