Povestea Alionei Roșcovan se citește dintr-o suflare, pentru că este o tânără mămică aflată într-un alt capăt de lume –Thailanda. Aliona a emigrat în anul 2009, după semnarea unui contract de muncă cu o companie thailandeză. Acolo l-a cunoscut pe actualul său soț, originar din Taiwan, alături de care crește doi băieți – pe Lucas, care va împlini în curând 6 ani și pe Theo, născut în 2016. Cu siguranță, vei afla o mulțime de lucruri noi și curioase din acest interviu, așa că te invităm să o cunoști mai bine pe eroina noastră de astăzi.
Cum a început aventura ta în Thailanda?
Îmi amintesc și acum cât de emoționată eram atunci când am ajuns în această țară – clădiri foarte înalte, smogul dens și o mulțime de arome deosebite, pe care le adulmecam prima oară și care veneau spre mine din toate părțile. Pe atunci nici nu bănuiam cât de mult o să-mi placă să descopăr bucătăria tradițională thailandeză… A fost dragoste la prima vedere!
Ne povestești și în ce circumstanțe l-ai cunoscut pe soțul tău?
Da, avem o poveste de dragoste foarte interesantă și atipică. Totul a început într-un spital. Niște prieteni de-ai mei m-au rugat să le vizitez amicul, care făcuse o criză de gastrită. Eu am cunoștințe în medicină, pentru că am făcut studiile în domeniu, dar nu am absolvit facultatea. Ei bine, am venit în vizită la el, am făcut cunoștință. El mi-a zis că este taiwanez și din păcate nu putea continua tratamentul pentru că avea cardul blocat. Am simțit ceva deosebit în acel moment și mi-am promis că îl voi ajuta să se recupereze. Așa s-a întâmplat, iar ulterior el mi-a mărturisit că a rămas frapat de faptul că l-am susținut atât de mult, chiar dacă nu ne cunoșteam deloc. De acolo a început povestea noastră…
Îți mai amintești cum ai aflat că ești însărcinată cu primul copil?
Îmi doream mult un copil, iar înainte de a deveni mamă am făcut niște investigații medicale. În 2011, medicii din Moldova mi-au pus diagnosticul de infertilitate. Chiar dacă mi-a fost greu la început, nu am cedat și mi-am zis că voi reuși, indiferent de această ”sentință” care mi-a tăiat aerul și aripile. În anul 2012 am aflat că sunt însărcinată, iar sarcina mi-a fost monitorizată de un medic obstetrician ginecolog la un spital japonez privat din Thailanda. Dublul test și triplul test este obligatoriu aici, cu USG amănunțit în al doilea trimestru de sarcină. Investigația poate dura și o oră, iar medicul cercetează amununtit fătul și le explică părinților absolut tot ce vede. Deasemenea, se face o ultrasonografie de 10 min maxim, la fiecare vizită. Situația în spitalele guvernamentale de aici este similară celei din Moldova: cozi lungi și investigații puține.
Ce reguli la nașterea copiilor au thailandezii?
Thailandezii preferă să nască prin cezariană, deoarece familiile se consultă cu astrologii și călugării din templele budiste pentru a alege data și ora nașterii copilului! Pentru unele femei thailandeze, cezariana este dorința lor proprie de a evita durerile, iar pentru altele –dorința de a avea un vagin nedeteriorat. Oricum ar fi, și medicilor care operează le este mai ușor, pentru că nașterile sunt programate și nu-i trezește nimeni la miez de noapte. De aici vine și diferența mică de preț între nașterile naturale și cele prin cezariană. Costul unei nașteri naturale este de 75000 baht (cca 38000 lei), iar a unei nașteri prin cezariană este de 82000 baht (cca 41000 lei). La prima întâlnire cu medicul obstetrician, adică la 12 săptămâni, se discută despre opțiunile de naștere prin cezariană sau naturală, chiar dacă nu există indicații medicale pentru nașterea prin cezariană.
Cum a decurs nașterea primului tău copil și cum a fost cu al doilea?
Nașterea primului copil a decurs minunat, fără probleme. Când au început contracțiile (era 14.00), pur și simpu am ieșit din casă și am mers la cumpărături. Am mâncat ceva, m-am întors acasă, am facut o baie caldă, m-am îmbrăcat, mi-am luat valiza și am plecat cu soțul la spital. La 19.30 am ajuns în secția de primire, iar la 19.53 îmi țineam copilul în brațe. Totul s-a întâmplat foarte repede, fără dureri mari, fără epidurale, fără nimic. Cred că este datorită medicului obstetrician care mi-a recomandat folosirea unui utilaj medical de antrenare a mușchilor vaginali după 37 saptamâni de sarcină. Se numește Epinostop, menit să prevină rupturile sau epiziotomia. Cea de-a doua sarcină a decurs normal, am decis să nasc natural, fără perfuzii, fără oxitocină, fără epidurală – mai pe scurt, ca un martir. Până la urmă, medicii au hotărât că am nevoie de toate astea, pentru că era noapte și voiau mai repede să meargă acasă. Oricum am născut la 3:40 noaptea, soțul a asistat și la această naștere, dar nu m-a putut ajuta, pentru că medicii l-au așezat departe de mine, într-un alt colț de salon.
Credeam că înnebunesc, m-au legat cu niște centuri ca să-mi limiteze mișcările de la piept în jos. M-am speriat tare, pentru că nu mai văzusem așa ceva. Aveam impresia că eram un deținut care își așteaptă pedeapsa pe scaunul electric. După ce am născut am început să tremur tare, fără oprire, timp de o oră. Era efectul advers al oxitocinei. La externare am scris plângere către administrația spitalului, la care am primit niște scuze și promisiunea că medicul respectiv va fi monitorizat.
Ce ai alege totuși: nașterea în Thailanda sau Moldova?
Cred că aș alege să nasc în Thailanda, la primul meu medic. Totul este stabilit din timp aici, începând de la preț, salon, medic, condiții, și nu te trezești cu costuri suplimentare și surprize neplăcute ca în Moldova.
Ai avut concediu de maternitate?
Femeile thailandeze ies în concediu la 38 de săptămâni și pot sta cu copilul încă 1-2 luni, după care trebuie să iasă înapoi la muncă. În caz contrar, pierd postul, iar din acest motiv mamele lasă copii cu alți membri ai familei. Când copiii ating vârsta de 6 luni pot merge la creșă, unde 4 educatori au grijă de 20 copii cu vârsta cuprinsă între 6 luni și 6 ani. Deci e normal ca micuțul să vină acasă cu mușcături, cucuie și vânătăi, pentru că educatoarele nu reușesc să aibă grijă de toți. Când copiii fac 18 luni, pot merge la grădinițe de stat.
Botezul copiilor. Ce decizie ați luat la acest capitol?
Soțul meu este creștin, așa că botezul copiilor nu a fost o temă de dezbatere la noi în familie. Ambii copii au fost botezați – unul la Chișinău, iar altul la o biserică creștin-ortodoxă rusească din Thailanda.
Cum ai început diversificarea și ce reguli în alimentația copiilor sunt acolo, pentru că în mare parte mâncarea thailandeză este picantă?
Copiii thailandezi mănâncă alimente picante după vârsta de 12 ani, iar cantitatea de iuțeală se mărește treptat. Meniul copiilor mei este variat, cu mâncare multiculturală: moldovenească, thailandeză și chinezească. Din bucătăria acestor trei țări am ales câte ceva ce le place să mănânce. Ce-i drept, sunt cam selectivi la bucate. Când erau bebeluși, aduceam rezerve mari de terciuri din Moldova și îi mai hrăneam cu hrișcă, ovăz și altele.
Ce impresie ai despre bucătăria thailandeză?
Mâncarea thailandeză este o explozie de gusturi: iute, dulce acrișor, amar, sărat, piperat. Mai pe scurt, dacă vă place ceva deosebit și vreți să încercați ceva cotrastant, atunci încercați asta. În Thailanda puteți mânca absolut orice – crocodili, șerpi, creveți vii, scorpioni, și în general tot ce mișcă și e comestibil. În fiecare regiune a țării meniul este diferit. Orezul nu lipsește niciodată de pe masa thailandezilor.
Copiii tăi cunosc cultura și tradițiile noastre? Ați vizitat împreună Moldova?
Fiul meu Lucas, care are aproape 6 ani, știe despre sfintele Sărbători de Paști, despre Crăciun și Anul Nou, doar că numai din auzite și de pe internet, pentru că nu am fost acasă anume de sărbători, ci mai mult în vacanta de vară. Cel mic, Theo, încă nu înțelege ce sunt sărbătorile. Soțul meu a fost în Moldova ultima dată în 2012, pentru că acum cetățenii taiwanezi nu pot intra în Moldova. Eu am fost cu copiii acasă vara aceasta. Copiii mei iubesc Moldova, nopțile de vară lungi, verdeața noastră și clima noastră. Ei zic că în Moldova stelele sunt mai aprinse și mai aproape. Mereu mă întreabă: ”Mama, când mergem iarăși în Moldova?”
