Infecția de tract urinar este o infecție bacteriană a sistemul urinar: a vezicii urinare, a rinichilor, ureterelor sau uretrei. Incidența infecțiilor de tract urinar la copil este diferită în funcție de vârstă și sex. În primul an de viață, mai ales în primele 3 luni, incidența ITU la băieți (3,7%) este mai mare decât la fetițe (2%), apoi incidența se modifică la 3% la fetițe și 1,1% la băieți, explică Ludmila Bocearova, medic nefrolog-pediatru.
Care sunt cele mai frecvente afecțiuni renale la copii?
Infecția de tract urinar (ITU) este o infecție bacteriană a sistemul urinar: a vezicii urinare, a rinichilor, ureterelor sau uretrei. Infecțiile urinare pot fi clasificate în funcție de localizare: infecții ale tractului urinar superior (pielonefrită) si inferior (cistită, uretrită, prostatită). După caracterul evoluției, acestea se clasifică în infecții: complicate și necomplicate.
Incidența infecțiilor de tract urinar la copil este diferită în funcție de vârstă și sex. În primul an de viață, mai ales în primele 3 luni, incidența ITU la băieți (3,7%) este mai mare decât la fetițe (2%), apoi incidența se modifică la 3% la fetițe și 1,1% la băieți. Aproximativ 10% dintre fete vor fi diagnosticate cu o infecție de tract urinar până la vârsta de adult, majoritatea cazurilor apărând după vârsta de 2 ani. Pe de altă parte doar 2-3% dintre băieți vor fi diagnosticați cu ITU în copilărie, iar mai mult de 60% dintre aceștia fiind diagnosticați înainte de vârsta de doi ani.
Ce simptome prezintă?
Simptomile la noi - născuți și sugarii mici sunt cel mai greu de diagnosticat, fiindca predomină semnele generale: febră, diaree, lipsa poftei de mâncare, stare generală alterată până la manifestări neurologice (convulsii) și manifestari septice. Un semn sugestiv pentru o infecție de tract urinar la nou-născut este icterul.
La copii mai mari: dureri la micțiune, urinare frecventă, dureri abdominale și în zona lombară, miros specific și neplăcut al urinei pierderea controlului sfincterian, incontinență urinară nocturnă (enurezis ) și nu de puține ori copilul urinează cu sânge- hematuria, febra însoțește de cele mai multe ori infecțiile urinare, dar nu este obligatorie.
Infecțiile căilor urinare pot prezenta și alte simptome ca: iritabilitate, lipsa poftei de mâncare, vomă, scăderea greutății, reducerea ritmului de creștere, miros specific și neplăcut al urinei, uneori diaree și stare generală proastă. Uneori, la copiii mai mici de 5 ani, infecțiile urinare evoluează asimptomatic.
Care sunt cauzele?
Infecția cailor urinare este cauzată de cele mai dese ori de bacterii ca: E. coli, urmată de Klebsiella, Proteus, enterococi, bacterii anaerobe, Chlamydia, ureaplasma, virusuri, fungi, bacilul Koch.
Microbii și bacteriile pot ajunge în căile urinare prin diferite metode: din rinichi, în cazul pielonefritei - prin calea hematogena.
Calea ascendentă este cea mai frecvent implicată în patogenia infecțiilor urinare și presupune ascensionarea germenilor patogeni de-a lungul tractului urinar. Inflamația bacteriană își are originea în organele genitale externe. Bebelușul care petrece mult timp în scutece murdare de fecalii devine imediat o țintă pentru bacteriile intestinale. Acestea ajung pe organele genitale externe și în căile urinare. Fetițele se îmbolnăvesc mai des din cauza canalului urinar mai scurt.
Grupul de risc care sunt predespusi la infectie de tract urinar:
- sexul feminin (particularități anatomice - uretră mai scurtă);
- igiena perineală deficitară;
- prezența fimozei la băieței;
- fuziunea labiilor la fetițe, vulvo-vaginita;
- prematuri;
- copii cu deficit imunitar;
- copii cu malformații congenitale ale tractului urinar;
- copii cu urolitiază;
- copii cu vezică neurogenă;
- constipațiile;
- diabet zaharat și alte boli metabolice;
- predispoziția genetică (dacă un membru al familiei suferă de boli urinare cronice, pielonefrită).
Cum se diagnostichează o infecție a tractului urinar?
Pentru început medicul prescrie o analiză de urină la prezența bacteriilor, numărul leucocitelor, caracteristice pentru un proces inflamator, și determină caracterul bacteriilor (urocultura). De mare ajutor este ultrasonografia. Dacă medicul presupune o malformație congenitală a sistemului urinar, în special în cazul copiilor foarte mici, se indică un examen renghenologic. Pentru confirmarea refluxului vezico-ureteral se efectuează o cistouretrografie. In unele cazuri la depistarea chisturilor renali sau calculi se recomandă - tomografia computerizată și imagistica prin rezonanță magnetică.
Cum evoulează aceste afecțiuni la copii?
Diagnosticul precoce, precum și tratamentul precoce, sunt cei mai importanți pași în prevenirea ITU ce pot afecta rinichiul. Efectuarea uroculturii periodice în primul an după prima ITU a copilului și în cazul copilului cu risc pentru ITU recurente, poate ajuta la depistarea infecțiilor înainte ca acestea să producă alterari serioase ale rinichiului.
Dacă nu sunt tratate la timp, infecțiile urinare se agravează și pot duce la apariția urmatoarelor complicații: leziuni renale, deshidratare, insuficiență renală sau sepsis.
Ce tratamente se pot face?
1. Copiii cu forme ușoare de infecție urinară sunt tratați ambulatoriu.
2. În formele medii și grave copiii cu infecții urinare trebuiesc spitalizați, mai ales dacă au vârstă de mai puțin de 12 luni.
3. Medicul va analiza urina macroscopic și va face o urocultură pentru a confirma infecția.
4. Infecțiile urinare sunt tratate cu antibiotic, care se prescriu de medic.
5. Tratamentul trebuie respectat întocmai recomandării medicului și nu trebuie întrerupt dacă simptomele s-au ameliorat.
6. Copiii trebuie să bea multe lichide, cel mai recomandat fiind apa.
7. După terminarea tratamentului, copilul trebuie consultat din nou de medicul specialist pentru a se confirma vindecarea infectiei urinare.
8. Copilul trebuie să fie la evidența medicului nefrolog - specialist în infecții urinare.
Cum pot părinții să prevină?
1. Consumul crescut de lichide poate preveni infecţiile de tract urinar;
2. Respectarea igienei personale: fetiţele - ştergerea se face dinspre faţă înspre spate pentru a nu se răspândi bacteriile;
3. Evitarea suparacirii organismului;
4. Sanarea focarelor acute și cornice de infecție;
5. Copilul trebuie să golească complet vezica urinară;
6. Copilul trebuie să urineze încă de la prima senzaţie, nu trebuie amânat momentul;
7. Medicul sprecialist trebuie consultat în cazul în care părinții suspectează o infecție de tract urinar.
Notă! Infecțiile urinare pot apărea la orice vârstă, se pot trata foarte ușor, dar netratate duc la distrugerea sistemului urinar, a rinichilor, punând în pericol viața copilului.
Sursa: Mamaplus.md
