mamaplus

Cum poți să ai nașterea pe care ți-o dorești cu adevărat? Sfaturi importante de la un educator prenatal

0
//
16.10.2020

Despre cum să ai o naștere frumoasă și împlinitoare, exact așa cum ți-o dorești, despre respectul față de mama aflată în travaliu și mai ales, ce simte o femeie după ce naște, aflați de la Ditta Depner, educator prenatal în România.

De ce ne este frică să naștem?

Din păcate noi privim procesul nașterii ca pe ceva foarte traumatizant. Există o frică ce ne-a fost cumva inoculată de generații întregi, cum că „femeia nu mai poate să nască singură”, „nașterea este o operație majoră”, „sarcina este o boală” etc. Cum aflăm că suntem însărcinate, fugim la medic de parcă nu mai suntem sănătoase și nu ne mai simțim bine. Și există o lipsă majoră de încredere în propriul nostru corp, care totuși a fost făcut să poată să dea naștere, să poată duce o sarcină, să crească bebelușul, să alăpteze etc. Toate aceste lucruri noi trebuie să le reînvățăm acum. De ce? Pentru că am primit prea multe mesaje negative despre aceste lucruri. Uitați-vă la televizor, ascultați poveștile altor mame și vă veți îngrozi de atâta dramă și durere. Asta pentru că nașterea a fost supramedicalizată în ultimul deceniu, iar femeia, la naștere, este tratată și în ziua de astăzi umilitor și degradant, fără pic de respect sau demnitate.

Cel care „dă startul” nașterii este copilul, iar noi ar trebui doar să așteptăm. Adesea însă nu-i acordăm femeii timp să nască…

Femeia și copilul au nevoie de acel timp de naștere. Ar trebui să avem mai mult respect față de procesul de naștere în sine. Copilul își alege ziua de naștere, ora de naștere. Copilul „dă startul” nașterii. Noi trebuie să avem răbdare. El are nevoie de un anumit timp, de un anumit ritm, de o anumită colaborare cu mama. Da, nașterea e o „colaborare hormonală” între cele două corpuri aflate într-unul singur până la urmă. Trebuie să-i lăsăm bebelușului acel timp, este timpul lui, este dreptul lui.

Așa cum orice mamă are nevoie de 9 luni să se pregătească emoțional și psihic pentru momentul nașterii, așa are nevoie de timp și pentru a da naștere, timp pentru dilatație, în care corpul ei se desface precum înflorește un bujor, în care corpul ei se pregătește pentru a permite această trecere, în care se face loc miracolului. Tocmai la acest timp aveți dreptul. Femeia când este pusă să nască „pe bandă”, se inhibă și își blochează procesul fiziologic al nașterii. De aceea, auzim tot mai des că deși erau contracții, corpul a refuzat să colaboreze, colul să se mai dilate și s-a ajuns la cezariană. Din cauza mediului, a comportamentului personalului adesea foarte neprietenos, a abuzurilor psihice și uneori fizice, nașterile se blochează, pentru că în mod firesc, nimeni nu poate naște când este pus sub presiune. Și asta se aplică la toate mamiferele.

Cum poți să ai nașterea pe care ți-o dorești cu adevărat?

Nașterea este un moment care te transformă la nivelul cel mai profund, ca ființă. Dacă știi să o trăiești și s-o savurezi, nașterea poate fi înălțătoare, este un moment de profundă sacralitate, de întâlnire cu Creația însăși.

Toate femeile au dreptul la o naștere frumoasă și împlinitoare, însă nu toate au parte de așa ceva. De ce? Pentru că nu toate au acces la informația din medicină și psihologia pre- și perinatală care confirmă că ceea ce înmagazinează mintea de-a lungul timpului, mai ales copilărie, se întipărește și devine toate acele programe care ne conduc întreaga viață.

De aceea, conteaza în ce fel ne-am petrecut copilăria, contează cum am fost născuți, dacă părinții noștri ne-au dorit, contează cine ne-a crescut – pentru că am preluat credințele acelui om, contează dacă ne-am simțit iubiți și acceptați așa cum suntem sau ni s-a spus că nu suntem suficient de buni, de deștepți, de frumoși, contează unde am trăit, ce impact a avut societatea asupra noastră. Sunt mulți factori care ne-au șlefuit și influențat personalitatea.

Astfel, când vorbesc despre pregătirea pentru naștere, mă refer ca la o dezvoltare personală continuă și nu doar la un curs cu niște banale tehnici de respirație, care nu te ajută cu nimic, dacă nu vii cu susținerea emoțională din interior și nu-ți cunoști toate dedesubturile personalității tale. Aceleași lucruri se aplică, în aceeași măsură și la experiența partenerului tău, care are un aport important la crearea experienței nașterii copilului vostru. De aceea, naștem așa cum am fost născute, naștem așa cum am fost obișnuite să auzim că se naște. Naștem așa cum ne pregătim pentru naștere. Așadar, pregătirea să vă fie pe toate planurile: psihic, emoțional și fizic. Pentru că noi suntem un complex de trăiri, nu doar fizice, ci și emoționale.

Ce simte o mamă după ce naște?

Știai că după ce o femeie naște are cel mai mare aport de oxitocină (hormonul dragostei), așa cum n-a mai avut niciodată în toată viața ei? Nici când a fost îndrăgostită „lulea”, până în vârful urechilor, nu au circulat prin corpul ei atâția hormoni ai dragostei. Niciodată nu a fost atât de extaziată de atâta dragoste și de nevoie de a „vărsa” dragoste asupra copilului ei.

Știai că același lucru se întâmplă și la copil? Și el are un nivel mare de oxitocină care se acumulează la naștere în corpul lui și are nevoie să se recupleze cu mama lui după prima lor mare despărțire fizică ce s-a produs la naștere. Și astfel se reformează din nou acel „întreg”. Pentru că nașterea este prima mare schimbare din viața lui.

Înainte de naștere, pentru bebeluș totul este „ultra all inclusive“. Copilul parcurge prin naștere primul lui drum al schimbării, ca să ajungă într-o nouă lume, unde nu mai e cald și bine, unde mama poate fi găsită doar în afară, unde totul este rece și altfel decât până acum. Copilul vrea în brațe ca să-și restabilească siguranța că nu este singur pe lume.

Și n-ar fi frumos, biologic și natural să aterizeze în brațele mamei? De aceea, ca o mică anecdotă, cordonul ombilical are 50-60cm, cât să stea în brațele mamei, nu să fie luat și dus în departamentul de neonatologie. Locul nou-născutului este în brațele mamei, pe pieptul acesteia, tocmai ca să se producă acea „îndrăgosteală” dintre mamă, copil și partener. De aceea, aceste momente se numesc și ora magică. Cereți să nu fiți despărțite de copilașii voștri abia născuți, pentru că cea mai mare nevoie a lor este să se simta în siguranță în brațele voastre, să vă audă vocea și bătăile inimii, cuibărindu-se și găsind sursă nouă de hrană: laptele matern, elixirul dragostei de mamă.