De fiecare dată când văd acest cuplu, ei se țin de mână. Întotdeauna sunt unul lângă altul și mereu în privirile lor poți distinge atâta căldură și dragoste încât ai topi ghețarii nordici.
Au doi gemeni frumoși care le seamănă leit. Foarte educați, nu-i auzi niciodată certându-se sau făcând mofturi. Este suficient un cuvânt din partea mamei sau al tatălui și gata. S-a rezolvat. Cum oare le reușește? Vorbesc despre Sabina și Vadim Scarlat. Da, da, astăzi facem cunoștință cu Vadim Scarlat, cunoscutul medic ginecolog, și cu soția lui.
Sabina: Răspunsul este foarte simplu: din prima clipă când ne-am cunoscut am înțeles că suntem cei care vor forma un ,,noi”. Ne-am cunoscut prin intermediul unei prietene comune, căreia îi suntem recunoscători, ne-am văzut și așa a început povestea noastră de dragoste…
Până acum mai cred că Dumnezeu are un registru în care zi de zi își face notițe, împerechează un EL și o EA după niște reguli necunoscute nouă. Îmi imaginez că atunci când este obosit, ia persoanele la întâmplare, iar când are o dispoziție bună alege exact acele persoane care pot conviețui frumos împreună și formează perechea ideală!
Sabina: În ceea ce privește relația noastră, niciodată nu am avut drept obiectiv să demonstrăm lumii fericirea sau dragostea noastră. Suntem ambii cu picioarele pe pământ și conștientizăm faptul că în viața asta nu avem timp să jucăm teatru, mai cu seamă să ne asumăm roluri care nu ne caracterizează. Ne comportăm firesc, celor care le placem ne bucurăm, iar cui nu-i este drag de noi, e problema lor!
Fără îndoială, acum nu mai sunt acele sentimente cu care a început relația noastră, acum trăim alte emoții mult mai puternice, mai conștiente, mai ,,mature”. Noi nu am ieșit la întâlniri, această perioadă a lipsit din povestea noastră, nu am avut mult timp pentru a ne cunoaște și sentimentele de atunci păreau a fi rupte din poveste. Acum știm ambii ce simțim, știm că sentimentele noastre sunt reale și fiecare dintre noi le purtăm cu sfințenie în buzunarul din stânga pieptului…
Vadim: Încă nu a venit acel moment (râde). Acum suntem fericiți, îndrăgostiți… iar la bătrânețe nici nu vrem să ne gândim. Sperăm că poate și ea va uita de noi!
Sabina: Vadim nu este nici pe departe cel la care am visat, el e mult mai mult decât am așteptat să-mi ofere soarta (și nu exagerez deloc).
Vadim: Dintre toate femeile pe care le-am cunoscut și le cunosc zi de zi, Sabina este cea care se diferențiază net de celelalte (cu tot respectul față de toate femeile). Încă de la prima întâlnire am observat că are acele calități pe care aș vrea să le posede femeia iubită, iar pe parcurs descopăr în ea noi și noi calități. În fiecare zi, ea este altfel. Tocmai faptul că știe să fie diferită mă face să mă îndrăgostesc de ea in fiecare zi…
Sabina: Faptul că are prea multă încredere în mine, iar eu, ca urmare, trebuie să nu-l dezamăgesc și să mă descurc, cum pot, cu toate!
Vadim: Că-și face mai multe griji pentru mine, decât ar trebui…
Sabina: De mică mi-am dorit să devin medic, dar soarta m-a îndreptat spre diplomație și aici a avut dreptate, deoarece cu timpul am conștientizat ca nu aș fi putut face față meseriei de medic. Încă pe atunci, aproape de adolescență, mi-am zis: ,,Eu nu voi fi medic, soțul meu va fi”. Acesta a fost un vis al meu. Acest vis, odată realizat, mă face să mă simt împlinită. Ascultam cu mare atenție convorbirile telefonice ale lui Vadim cu pacientele sale sau cu alți colegi medici și rămâneam entuziasmată, de parcă făceam o altă facultate acasă. Iar dacă e sa revin la întrebare, atunci voi răspunde tot cu o întrebare: pe cine aș fi geloasă? Vadim este așa cum l-am cunoscut, gărzi, convorbiri telefonice interminabile, 99% la sută e sunat de femei etc. Nu am cu ce să compar, l-am cunoscut – l-am acceptat. Am încredere în mine și știu că în viața lui există doar 4 femei: mama, sora, fiica, eu… Restul sunt paciente, cunoștințe, colege, prietene etc.
Sabina: Încrederea și răbdarea sunt chintesența unei relații. În relația noastră dacă nu ar exista încrederea și răbdarea reciprocă, n-am mai fi existat noi ca și cuplu…
Vadim: Fiind înconjurat de femei și aflându-mă mai mult la serviciu decât acasă, fără aceste două elemente esențiale, relația noastră nu avea să supraviețuiască nici măcar o lună.
Sabina: Această veste am primit-o de la doamna doctor imagist Liliana Fuior-Bulhac, țin minte și acum zâmbetul de pe chipul ei. La început am crezut că e o glumă, apoi am înțeles că e adevărat. Vadim se făcuse liliachiu la față!
Vadim: Pentru mine a fost un adevărat șoc! La un moment dat apăruse chiar și un sentiment de frică. Știam bine ce înseamnă o gravidă care poartă doi copilași în burtică, știam câte riscuri pot apărea, îmi era teamă atât pentru Sabina, cât și pentru viitorii copilași…
Sabina: După 2 ani de când formam deja un cuplu, am decis ca e momentul pentru un copil. Ori de câte ori discutam la acest subiect, în concluzie, rămâneam la ideea că primul copil va fi băiat și se va numi Sabin. Uitasem să-i spun lui Vadim că în familia mea existau gemeni, anume gemeni diferiți cum sunt ai noștri. Eram mai mult ca sigură, după ce consultasem mai multe surse științifice, că tocmai fiica mea ar putea avea gemeni. De aceea, acest subiect pentru mine era închis.
Sabina: Greu! Prima săptămână a fost mama mea la noi să mă ajute, apoi urma să vina mama lui Vadim. După ce a plecat mama credeam că-nebunesc. Pe unul îl alăptam, iar celălalt aștepta să fie luat în brațe de bunica, așa se obișnuise între timp, de aceea am refuzat categoric ajutorul părinților. Mi-am zis că dacă Dumnezeu mi i-a dat, înseamnă că eu pot să mă descurc de una singură.
Cam pe la un anișor apelam la o bona în caz de necesitate (când mergeam la medic, cumpărături și alte treburi).
Sabina: O da! Aproape în fiecare zi aveam asemenea momente. Eram într-o stihie, doar eu și ei. Tata, evident, era la serviciu. Între timp am găsit soluția: ei plângeau, plângeam și eu, apoi toți trei ne linișteam. Mai apoi am început să discut cu ei de parcă erau doi adulți în fața mea. În fiecare zi le deschideam dulapurile, le arătam locurile interzise din casă, pentru ca ulterior să nu le provoace interes. Respectiv, eu nu știu ce înseamnă să am în casă pereții murdari de terci sau pictați cu opere copilărești și nici cratițe scoase din dulapuri sau făina împrăștiată prin casă.
Sabina: Noi avem o tradiție: dacă mama e obosită și tata e acasă, atunci mama privește un film, citește o carte sau merge la SPA, iar tata pleacă cu copiii la plimbare. Acum când au mai crescut, tata merge cu ei să se plimbe cu sania, bicicletele sau pleacă la cinema ori la grădina zoologică.
Sabina: Sarcina mi-a fost dusă de ,,doctorul sufletului meu” adică de scumpul meu soț. Evident că erau momente în care se consulta și cu alți specialiști, ca să nu apară probleme. Referitor la cei care să îmi supravegheze nașterea, Vadim avea mai multe candidaturi de medici profesioniști, doar că rugămintea mea a fost ca eu să fiu cea care alege echipa de medici care vor asista la naștere. A fost o naștere prin cezariană (din cauza poziționării incorecte a unui făt), deci am avut nevoie de mai mulți medici.
Am ales o echipă formată exclusiv din bărbați, aceasta a fost o condiție importantă de-a mea. Cunoșteam personal acești medici ca pe niște persoane extraordinare, și pe parcurs mi-am dat seama că sunt adevărați profesioniști în meseria lor. Ruslan Samoilenco, Sergiu Gladun și Stanislav Godovanciuc (anesteziolog) sunt cei cu care am împărțit marile emoții în sala de operații.
Le port un mare respect, și, pentru mine, ei rămân a fi nu doar cei care m-au ajutat sa aduc pe lume copiii, dar și oameni dragi sufletului meu!
Sabina: Vadim avea cele mai mari emoții. Își pusese iarăși ,,masca liliachie” pe față și a fost scos din sala de operații. El știa prea bine care pot fi consecințele.
Sabina: A fost foarte dur cu mine pentru că nu prea ascultam. Încă nu conștientizam ca sunt o femeie însărcinată și că am doi copii de adus pe lume. După careva dureri nesemnificative, am înțeles însă că totul este în mâinile mele și mi-am îndeplinit frumos rolul de pacientă.
Referitor la alimentație chiar nu a avut ce să-mi interzică. În 2 ani de când eram soția lui, auzisem atâtea conversații între el și pacientele lui, încât învățasem bine lecția. Știam deja foarte bine ce și cât trebuie să mănânce o gravidă, fără pofte, fără dulce, fără grăsimi, astfel încât pe parcursul sarcinii am adăugat doar 12 kg și 400 g.
El era foarte atent cu mine, uneori aveam impresia că el duce sarcina. Își făcea griji pentru fiecare mișcare a mea, deoarece își dădea seama care pot fi urmările unui gest greșit. Adică, nu era un simplu viitor tată, dar un tată stresat care știe prea multe referitor la acest subiect…
Sabina: Evident! Ei nu pot unul fără celălalt. Chiar de mici ei gângureau pe rând, semn că discutau între ei, dacă nu se auzeau unul pe celălalt, puteau să plângă. Acum, uneori, dacă unul dintre ei este bolnav și stă acasă, iar celălalt este la grădiniță, toată ziua cel de-acasă întreabă despre cel de la grădiniță și invers. În cercurile de copii, ei se joacă separat, dar mereu trag cu ochiul să vadă dacă celălalt este acolo și dacă este bine. Îmi place să-i admir de după colț! Ei sunt o echipă frumoasă!
Sabina: După cum am spus, ne doream ca primul copil să fie băiat, el avea deja și un nume – Sabin. La început nu prea eram de acord cu acest nume, deoarece nu-mi prea plac numele copiilor care derivă din ale părinților. Vadim, însă, își dorea mult acest nume pentru băiat. Eu am acceptat, nu pentru că eu mă numesc Sabina, ci pentru ca îmi plăcea de Sabin Ilie (jucător român de fotbal). Când am aflat ca vom avea doi copii, eu credeam că vor fi 2 băieți: unul Sabin și pentru al doilea aveam mai multe variante, însă Vadim a presupus că vor fi un băiat și o fată. Presupunerea lui s-a adeverit. Sabin a rămas să fie Sabin, iar pentru fetiță urma să alegem. Vadim avea doar o idee: să fie Sabina sau Sabrina, daca nu, să aleg eu. Din start am zis NU! Accept un Sabin, nu mai mulți. Am deschis enciclopedia, am ales 10 nume, m-a rugat să le citesc cu voce tare împreună cu semnificația fiecăruia. Erau aranjate după alfabet, și primul pe listă a fost Amedeia, am citit încă vreo 5 nume, la care el mi-a zis: ,,Ce semnificaţie are cel cu ,,A”? (adică Amedeia). I-am zis ca e ,,iubirea lui Dumnezeu”. El a zis că va fi iubirea lui Dumnezeu și a lui tata. Așa au apărut Amedeia și Sabin.
Sabina: Da! Iubesc foarte mult copiii și mi-ar plăcea să am atâția câți să încapă în jurul meu! Dar cred că încă unul ar fi perfect. Doar că, în ultima perioadă, Vadim îmi tot spune despre cazuri când unele dintre pacientele lui au sarcina cu duplex una după alta, ceea ce-mi dă de înțeles că mi s-ar putea întâmpla și mie la fel (râde). Îmi place formula de 3 copii. La Vadim în familie sunt 3 copii, noi suntem 2 frați la părinți, dar mi-aș fi dorit să mai fi avut o soră sau un frate. Pentru moment rămânem la formula de 2, dar în viitorul apropiat, va fi și al treilea….
Vadim: Eu mi-aș mai dori, îmi place ideea Sabinei! Unul ar fi suficient, sănătatea ei nu-i permite mai mulți și, în plus, nu-mi doresc ca Sabina să fie un robot care crește și educă copii, are grijă de familie și casă, mi-ar plăcea ca totul să fie făcut cu suflet și bună dispoziție, dar nu din obligație. Să aibă timp și pentru ea, să nu uite ca nu este doar mama, ci și femeie!
Sabina: Cum am zis și mai sus, eu nu-l cunosc pe Vadim altfel. A fost așa dintotdeauna. Până la urmă există încrederea și răbdarea, privesc lucrurile obiectiv, asta e meseria lui și eu o respect la fel cum îl respect pe el! (Prietenii noștri pot confirma asta.)
Sabina: Foarte des. Și repet, acest lucru nu mă deranjează. Recent am fost la o cumetrie, Vadim a fost telefonat de către cineva din personalul de la spital, una dintre pacientele lui era internată, făcuse febră nefiind în procesul de naștere. Medicii de gardă puteau să rezolve situația, dar Vadim a preferat să meargă personal, m-a lăsat și a plecat la ea. Eu am rămas sărbătorind în continuare, de parcă el nici nu plecase. În scurt timp a revenit. Am rămas mulțumite ambele: a rezolvat problema pacientei și eu eram satisfăcută ca ea este bine, iar soțul meu este lângă mine!
Vadim: De multe ori îmi sună telefonul atunci când stau la masă fie cu familia, fie cu prietenii. Obișnuiesc să merg la maternitate fiind chemat de Revelion, de ziua mea de naștere sau a Sabinei. Anul acesta, de exemplu, jumătate din ziua mea de naștere am petrecut-o la serviciu, Revelionul la fel. Am fost telefonat aproape de miezul nopții, am turnat șampania în pahare, am ciocnit cu soția, mi-am sărutat copiii și am plecat.
Sabina: O să mă repet, dar nu am avut și nici nu avem ca scop să fim perfecți în fața lumii. Presupun că am fost capabili să ne cunoaștem foarte bine, acum putem să finalizam fraza sau idea începută de celălalt…
Am învățat să prețuim lucrurile frumoase și să nu ne axăm pe fleacuri, bârfe și momente care nu-și au rostul în relația noastră. Poate pentru că Vadim e medic, prețuim mult sănătatea și dacă o avem, trebuie să o păstrăm nu doar pentru corpul și mintea noastră, dar și pentru corpul familiei noastre. Știm să găsim pastila potrivită pentru orice problemă apărută în timp record și asta se face doar prin discuții calme, ascultare, sfaturi reciproce și chibzuință.
Vadim: Sabina este o femeie puternică, am impresia ca ea le știe pe toate și le poate pe toate. Acum îmi dau seama ca ea mă cunoaște mult mai bine decât mă cunoaște mama mea. Ea știe ce doresc, ea știe ce gândesc, ea simte cum mă simt și știe cum să-mi facă pe plac. Nu ai cum să nu ajungi la performanțe când intri total în pielea și mintea celui de lângă tine.
Sabina: Cu siguranță există și vorbe mai puțin plăcute și ele mă deranjează foarte mult. Mă afectează deoarece aud neadevăruri, bârfe, intrigi și toate astea vin din invidie sau din necunoaștere. Vadim este altfel, el nu reacționează la așa ceva, el îi zâmbește dușmanului în față, îmi place această calitate a lui. El nu vrea să se certe cu nimeni și preferă să zâmbească în loc să arunce vreo replică tăioasă adversarului. Sunt sigură că pacienții lui nu l-ar vorbi de rău numai dacă aceștia n-ar fi influențați de alți ,,binefăcători”. Dacă ar vorbi faptele, aș accepta, e și el om, dar la noi se obișnuiește să vorbească invidia și ranchiuna. Ce-i drept, de rău îl vorbesc nu pacienții, ci o altă categorie de persoane, dar acesta este un subiect pe care nu-l voi deschide. De multe ori îmi dau seama că nu putem fi noi cei care pot închide gura lumii, nu poți fi iubit sau urât de toți și până la urmă toată răutatea, pe un om înțelept îl ridică și, cei care vor să-l doboare, nu-și dau seama că ei îl fac, de fapt, mai puternic.
Vadim: Când erau copiii mai mici și erau întrebați ce lucrează tatăl lor, ei răspundeau: doctor de mame!
Mi-a plăcut foarte mult cum sună, și acum, dacă mă gândesc, și dacă ar exista oportunitatea să aleg din nou ce să mă fac… m-aș face doctor de mame, adică aș rămâne tot aici!
Vadim: Faptul că lucrez cu și între femei m-a ajutat să o aleg pe ea, văzând atâtea femei aveam creat în minte chipul și sufletul celei pe care voiam să o înțeleg și să o respect, și… am găsit-o…
Sabina: Eu pot să confirm. Nu credeam că bărbații sunt capabili să înțeleagă, în totalitate, o femeie! El DA!
Vadim: Mmmm, foarte des!
Sabina: Vadim spune mai des, aproape de fiecare dată când vorbim la telefon, când ne trezim, când ne culcăm, înainte/după masa, ori de câte ori are posibilitatea. Eu îi zic mai rar, astfel îl țin în suspans, îmi place să-l pun pe gânduri!
Sabina: Desigur! În primii 2 ani, înainte de a apărea copiii, în data de 23 a fiecărei luni ne făceam cadouri simbolice, acum în fiecare an la data de 23 februarie ne facem același cadouri simbolice pentru a marca încă un an al cuplului nostru.
O altă tradiție ține de florile pe care le avem permanent în casă. Atunci când florile se ofilesc, în casa noastră apar altele. Daca ele nu sunt destinate pentru mine sau, deja, și pentru Amedeia, atunci le cumpărăm noi pentru băieții noștri.
- Să încerce să-i educe astfel încât să fie independenți. Da, e greu, dar e posibil. Zi de zi vorbindu-i copilului, explicându-i, el te va înțelege. Aici e vorba și despre separarea la somn, ei sunt doi și pot dormi în camere separate, astfel dispare și frica de întuneric sau zgomote.
- Noi am încercat să le vorbim despre bani și despre cât de greu se fac și cât de murdari sunt, astfel încât noi nu avem parte de scene prin magazine. Nu ne sunt cunoscute situațiile în care copii să facă isterii pentru că vor anumite jucării sau dulciuri. Acum, dintr-o simplă privire, pot înțelege dacă e cazul să renunțe la o jucărie.
- Încercăm să nu facem comparații între ei. Chiar dacă sunt gemeni, fiecare are temperamentul și abilitățile sale, nu trebuie educați să fie la fel.
- Indiferent de ce sex sunt, îi învățăm să aibă gust, să fie curați și îngrijiți. Aceasta nu se referă doar la fetițe.
- Mereu le dăm însărcinări pe care să le facă într-un anumit timp, astfel dezvoltăm în ei competiția…
Aici ar fi multe de spus, dar credem că este nevoie de un interviu aparte!
Pregătit de Elena Melnic