Cu patru ani jumătate în urmă, medicul-rezident Natalia Orlova s-a mutat cu traiul în Israel. Acolo a născut o fetiță minunată, care a împlinit deja un an. Metodele și tradițiile de educare a copiilor din altă țară s-au dovedit, pentru ea, noi și plăcute. Și părinții din Moldova ar putea prelua câte ceva din experiența mămicilor din Israel.
Atitudinea față de tinerele mămici
În maternitate, tinerelor mămici care alăptează li se aduc la cină citrice și căpșuni. Nu există nici un fel de restricții, nici un fel de regimuri. În maternitate se desfășoară zilnic cursuri de alăptare la piept, unde mămicilor li se povestește, li se arată, apoi li se explică greșelile. Mama și copilul sunt externați la 36 de ore după naștere, iar ulterior nu există nici un fel de examene medicale obligatorii. În Israel funcționează un sistem minunat de monitorizare a dezvoltării copilului – „Picătura de Lapte” sau „Tipat Halav”, în ebraică. Este o instituție separată de policlinică, unde duci periodic copilul pentru cântăriri, măsurări, vaccinări, examene medicale efectuate de asistente. Te programezi din timp și ajungi în cabinetul medical fără rânduri imense și așteptări obositoare. Aici sunt examinate cu atenție și mămicile, pentru a detecta semnele unei eventuale depresii postnatale.
Tratamentul mamei și al copilului
Despre calitatea medicinei cred că nici nu are rost să povestesc. Mă întristez enorm când citesc că medicii din Moldova tratează micuții cu antibiotice și le prescriu cel puțin patru preparate concomitent. În Israel se consideră că majoritatea bolilor sunt virale și, de obicei, medicii nu prescriu nici un tratament medicamentos.
Copiii merg la grădiniță cu guturai și tuse, chiar și cu febră ușoară. Se crede că acesta nu este un motiv să îi ții acasă și să-i „pui pe picioare”, cum se zice în Moldova.
Grădinița
Concediul de maternitate durează trei luni și jumătate. Îl poți prelungi până la jumătate de an, dar din cont propriu, de aceea majoritatea copiilor merg la grădiniță de la această vârstă, iar mamele revin la serviciu. De aici vine, probabil, și atitudinea diferită față de copii – aceștia nu sunt cocoloșiți și supraprotejați. Copii nu sunt centrul universului, ci membrii lui cu drepturi depline. Ei merg de-a bușilea prin locurile publice și sunt luați de părinți la cafenele și restaurante chiar din primele zile de viață. De aceea uneori ei au un aspect puțin cam neîngrijit (ceea ce sperie nespus de mult bunicuțele venite în vizită).
În Israel există o mulțime de grădinițe, dintre cele mai diferite. Unele companii mari au creșe speciale pentru copiii angajaților. Există și grădinițe cu program prelungit – acestea se numesc „Maon” și oferă servicii suplimentare, de exemplu lecții de muzică și dansuri. De asemenea, ele dispun de autobuze și șoferi, care duc și aduc copiii la grădiniță și înapoi acasă.
Există, de asemenea, și grădinițe de copii de tip familial, care se numesc „Mishpachton”. Grupele sunt formate din cel mult cinci-șase copii, educația este asemănătoare cu cea de acasă, doar că este făcută de pedagogi profesioniști.
În toate grădinițele din Israel există calculatoare, copiii merg în excursii, se ocupă cu sportul și se pregătesc de școală.
Învățământul
În clasele primare copiii nu sunt presați și stresați. Chiar dacă rezultatele nu sunt foarte strălucite, copilul nu este impus să învețe. Învățătorii nu evaluează elevii (nici pozitiv, nici negativ), deoarece se consideră că acest lucru poate limita dezvoltarea copiilor. Toate golurile sunt recuperate la universități, unde este foarte greu să ajungi. Apropo, mulți copii nu obțin diplome după școală și fie susțin examenele după armată (pe cont propriu), fie merg să lucreze.
Rolul tatălui
Aici tații sunt aproape ca mamele. Ei participă mult mai activ în educația copiilor comparativ cu tații din Moldova. În Israel și fetițelor, și băieților li se spune de mici că familia este cea mai importantă. Familiile au de obicei mulți copii (mai mult de trei); există, desigur, și excepții, dar familia standard are trei-patru copii.
Pedepsele
Copiii nu pot fi pedepsiți prin bătaie. Serviciile sociale sunt foarte atente. Dar nici oamenii simpli nu te vor înțelege și te vor condamna. Copiii sunt florile vieții, ei au voie să facă orice: chiar și crize de isterie în mijlocul magazinului. Mama va zâmbi în continuare și va încerca să-l împace. Dintr-o parte este o scenă cam ciudată și vrei uneori să cerți copilul. Dar există și avantaje. În virtutea serviciului meu, văd în fiecare zi cealaltă parte a acestui tip de educație: copiii au un respect și o dragoste aparte față de părinții în vârstă, până în ultimele clipe ale vieții. Ei iartă bătrânilor micile răutăți, încetineala, plictisul, la fel cum aceștia închideau ochii în fața boroboațelor micuților. Copiii adulți își sărută, își îmbrățișează și nu se despart nici o clipă de părinții lor bolnavi.
