Fumatul este unul dintre cele mai nocive obiceiuri care poate cauza o mulțime de boli, mai ales la nivelul sistemului respirator.
Chiar dacă efectele negative ale fumatului sunt foarte bine cunoscute, o mulțime de oameni continuă să fumeze, găsind în această activitate o modalitate de a se relaxa și de a se elibera de stres. Din păcate, foarte mulți copii care văd asta la adulții din preajma lor, împrumută și ei aces obicei și în scurt timp, ajung să devină dependenți. Potrivit statisticilor, zilnic, aproximativ 4000 de copii se apucă de fumat.
Ce este de făcut dacă ți-ai surprins copilul fumând?
Într-un interviu pentru life.ro, psihologul și și psihoterapeul cognitiv-comportamental, Alina Milea, a vorbit despre motivele pentru care adolescenții sau chiar copiii încep să fumeze, care trebuie să fie reacția părinților și cum îi putem ajuta pe ,,cei mici” să traverseze perioada acestei încercări.
De ce se apucă adolescenții sau chiar copiii de fumat?
Alături de consumul de alcool, consumul de droguri și practicarea jocurilor de noroc, fumatul se încadează în rândul comportamentelor de dependenț. Potrivit OMS (Organizația Mondială a Sănătății), mai mult de 4 milioane de decese raportate anual în lume sunt corelate cu acest obicei. Aproximativ 4000 de copii se apucă de fumat în fiecare zi, dintre aceștia, 1500 sunt adolescenți mai mici de 18 ani.
Motivele pentru care adolescenții se apucă de fumat sunt multiple: poate fi vorba de curiozitate sau de influența colegilor și prietenilor, care altfel nu-l acceptă în anturajul lor. Totuși, dorința de a fi acceptat de gașcă nu este o cauză în sine pentru care adolescentul se apucă de fumat, ci doar factorul declanșator care determină structurarea comportamentului de dependență.
Uneori, copiii încep a fuma, urmând modelul părinților care sunt fumători. Totodată, copiii pot începe să fumeze pentru a scăpa de stres, pentru a-și diminua apetitul și a pierde în greutate, pentru a socializa mai ușor. Studiile arată că 86% dintre tineri se apucă de fumat pentru a-și controla variațiile dispoziției și a face față emoțiilor negative.
Fumatul este asociat în mintea copilului cu independența și rebeliunea. cum putem să-l convingem că nu este așa și că, de fapt, acest obicei, este nociv?
Tot ceea ce este interzis va fi „cool” pentru adolescentul care își dorește să devină independent cât mai repede și să scape de controlul părinților. În încercările lor de a-și câștiga cât mai repede independența, tinerii se vor implica în tot felul de comportamente, mai mult sau mai puțin nocive.
Mulți părinți au tendința să reacționeze agresiv atunci când află că copiii lor fumează. Nu e cea mai bună decizie însă. Agresivitatea părintelui va întărâta și mai mult copilul, mult mai bună este empatia Părinții care întrețin o relație apropiată cu copiii lor au mai puține șanse de a fi luați prin surprindere și mai mult ca sigur, vor interveni înainte ca lucrurile să se agraveze.
Astfel, este foarte important ca părinții să fie atenți, să observe comportamentul copilului și să nu se teamă să pună întrebări dificile sau să stabilească limite ferme, atunci când este cazul. În loc să reacționeze agresiv, ar fi bine ca părintele să încerce să empatizeze cu copilul, să adopte o atitudine non-judicativă, să încerce să înțeleagă ce l-a determinat să se apuce de fumat, ce înseamnă această experiență pentru el, care sunt beneficiile pe care le obține fumând. Odată ce copilul se va simți înțeles de către părinte fără să fie judecat, acesta va fi mai deschis pentru a înțelege riscurile pe termen lung ale fumatului. Fiind susținut de către părinte, copilul va reuși să găsească alte căi pentru a a obține beneficiile pe care i le oferă fumatul.
Care pot fi argumentele părintelui fumător în fața copilului care tocmai s-a apucat?
Copiii au tendința să mimeze comportamentele pe care le văd la cei din jur, de obicei, la părinți. Așa că dacă vrei să facă sau să nu facă ceva, e mai eficient să devii un exemplu prin fapte, decât să-i spui prin cuvinte. Copilul cu părinți dependenți va avea un risc crescut de a dezvolta dependențe din cauza faptului că este expus încă de la naștere, uneori chiar din viața intrauterină la dependențele părinților.
Este foarte dificil pentru un părinte fumător să aibă credibilitate în fața copilului, cerându-i acestuia să renunțe la un obicei distructiv în condițiile în care el însuși nu reușește sau nu dorește să facă acest lucru. Momentul în care propriul copil se apucă de fumat poate fi o oportunitate pentru părinte de a privi înlăuntrul său, de a-și pune întrebările potrivite și a găsi răspunsuri.
Părinților le se recomandă să abordeze cu onestitate și deschidere propria relație cu dependența, să fie sinceri, să-și exprime vulnerabilitatea față de copil, să-i povestească acestuia despre propria luptă interioară în raport cu dependența de tutun sau cu alte tipuri de dependență. Astfel vor reuși să le fie de ajutor copiilor lor.
Poate fi combătut fumatul prin neacordarea banilor de buzunar de către părinte?
Copilul pedepsit astfel se va simți judecat și nedreptățit, se va înverșuna împotriva părintelui, va începe să se ascundă și să mintă și va găsi alte metode de a procura bani pentru a-și întreține dependența. Pedeapsa, de orice natură ar fi ea, nu va duce la modificarea comportamentului nedorit pe termen lung.
În concluzie putem spune că atunci când îți suprinzi copilul fumând, trebuie să încerci să-ți păstrezi calmul și să eviți astfel reacțiile agresive. Încearcă, în schimbi, să comunici cu copilul tău, arată-i susținerea și empatia ta, iar când vei afla motivele care l-au făcut să recurgă la acest gest, vei putea să-l ajuți să înțeleagă consecințele negative ale fumatului și să renunțe la acest obicei.
