Aceasta reprezintă o temă neplăcută, despre care eviți să discuți chiar și cu prietenele. Părinții se jenează să se adreseze medicilor, lăsînd boala să avanseze, prelungind astfel perioada de tratare. Conform statisticilor, cca 20-25 % din copiii cu vîrsta între 5 și 6 ani suferă de enurezis - scăparea repetată și involuntară de urină în timpul somnului. Medicii atenționează că motivul enurezisului poate fi o patologie organică sau o infecție a căilor urinare.
Am analizat problema dată și am încercat să înțelegem cauzele enurezisului la copii împreună cu medicul nefrolog Liudmila Bocearov.
De cîte feluri poate fi enurezisul?
Enurezisul poate fi primar și secundar.
Cu forma primară sînt diagnosticați copiii după 5 ani, dacă aceștia nu-și pot controla golirea vezicii urinare.
Formele secundare se dezvoltă la copiii care, pînă la apatiția poblemei, foloseau olița sau veceul și puteau contola procesul de urinare.
Enurezisul mai poate fi clasificat în felul următor:
- enurezisul de zi;
- enurezisul nocturn;
- mixt, copilul nu-și poate reține urina nici ziua, nici noaptea.
De ce copilul nu poate reține urina?
Liudmila Bocearov: Din mai multe motive, precum:
1. Întîrzierea dezvoltării sistemului nervos. S-a demonstrat că copiii cu afecțiuni nevrologice, care au suferit traume la naștere cel mai frecvent sînt afectați de enurezis.
2. Bolile nevrologice. Uneori enurezisul este unicul simptom al acestor boli. Dacă alte pricini nu există, adresați-vă neuropatologului.
3. Bolile sistemului urinar. De exemplu pielonifrita, cistita, anomaliile de dezvolate a sistemului urinar etc.
4. Factorul ereditar. Dacă unul dintre membrii familiei a udat patul la vîrsta copilăriei, atunci există o mare probabilitate că micuțul lor va suferi de aceași afecțiune.
5. Traumele psihologice. Deseori aceste traume sînt cauza enurezisului la preșcolari. Trauma poate fi provocată de divorțul părinților, de agresiunile față de dînsul, de umilințele din partea semenilor ș.a.
În ce situații trebuie să mergi de urgență la medic?
Consultarea de urgență a medicului se impune în cazurile în care:
1. Enurezisul apare pe fundalul febrei. Ceea ce indică asupra unei inflamații a organelor urinare.
2. Dacă copilul acuză de dureri în regiunea abdominală și genitală.
3. Dacă copilul este speriat și trăiește o stare de anxietate.
Înainte de a cere ajutorul medicului, analizați de ce copilul dvs. pînă la vîrsta de 5 ani nu a fost învățat să se ceară la oală, poate că o parte din vină vă aparține. Niciodată micuțul nu trebuie certat pentru că a făcut pipi pe el și nu-l faceți de rîs pentru aceasta.
Cine stabilește dignosticul?
Pentru a stabili un astfel de diagnostic, este nevoie de un șir de analize și de o investigație minuțioasă a copilului. Părinții trebuie să descrie în cele mai mici detalii problema și să contureze istoricul bolii. Dacă e vorba de enurezisul primar, atunci va fi nevioie de o descriere a perioadei prenatale, a procesului nașterii. Se va ține cont de greutatea și lungimea fătului la naștere. Neapărat se vor aduce la cunoștință traumele suferite, în special în regiunea capului, a organelor genitale și tratamentul aplicat. Medicul va analiza cum a decurs procesul de obișnuire a copilului cu olița.
Dacă copilul suferă de enurezis secundar, atunci medicul are nevoie să cunoască cînd au apărut primele siptome, dacă au mai existat și alte simptome, ce tratament i-a fost prescris, care au fost efectele tratamentului și cum a reacționat acesta la apariția problemei.
Ce presupune determinarea diagnosticului?
Există un șir întreg de măsuri care stabilesc prezența acestei afecțiuni:
- consultația medicului,
- analiza sîngelui și a urinei,
- însemînțarea urinei,
- ultrasonografia,
- cistografia, urografia.
În afară de nefrolog și urolog, va fi nevoie ca micuțul să fie consultat și de către psihoterapeut și neuropatolog.
Care este tratamentul recomandat?
Tratamentul se află în strănsă legătură cu pricinele apariției bolii.
Aceasta se tratează pe etape. La prima etapă se urmărește înlăturarea cauzelor și obișnuirea copilului cu olița/toaleta. Dacă afecțiunea este indusă din cauza nedezvoltării sistemului nervos, se vor prescrie preparate nootrope. Ele stimulează restabilirea proceselor metabolice la nivelul creierului și dezvoltarea creierului.
Dacă cauza enurezisului constă în hiperactivitateea și sensibilitatea vezicii urinare, se indică preparate care blochează hiperactivitatea mușchilor sistemului urinar.
În caz de poliurie sau de infecție e nevoie de un tratament specific, cu antibiotice.
Trebuie de urmat și fizioproceduri, în unele cazuri au efecte miraculoase. Acestea constau în proceduri termice, cu curent electric, gimnastică de întărire a mușchilor pelvieni.
Sfatul medicului: Utilizarea oricărui medicament trebuie să aibă loc sub stricta supraveghere a unui medic și administrate de către un specialist!
Enurezisul poate fi tratat?
Trebuie să reținem că tratarea enurezisului reprezintă un proces îndelungat. Părinții trebuie să aibă răbdare și să nu aștepte rezultate imediate. Presiunile asupra copilului și supraașteptările pot enerva copilul, ceea ce complică procesul tratamentului. Dacă doriți să tratați copilul coplet, începeți să-l obișnuiti cu sportul, nu-i permiteți să stea zile întregi în fața televizorului și a calculatorului. Și veți vedea că problema va ceda. De asemenea, monitorizați cantitățile de lichide consumate după ora 17.
Din raționul zilnic urmează să excludeți afumăturile, conservele și semifabricatele, legumele și fructele acre, mirodeniile și ceapa proaspătă, ceaiul tare și cafeaua, coca-cola, băuturile carbogazoase, de limitat consumul laptelui și al ciocolatei.
Copilul se va duce la culcare între ora 21și 22 într-o cameră bine aerisită, nu înainte de a merge la toaletă.
Medicina populară recomandă ca înainte de somn copilul să mănînce o bucățică de pîine cu sare.
Aceste sfaturi, urmate cu strictețe, vor duce la tratarea enurezisului.
