1. Nu doar copilul trebuie să fie pregătit pentru o atare schimbare, dar și părinții. Este evident că în perioada de trecere de la scutece la oliță, timpul acordat nemijlocit comunicării cu cel mic crește semnificativ. Nu putem dezvolta copilului abilitățile de toaletă doar în zilele de duminică sau doar atunci când o așteptăm în vizită pe bunica.
2. Copilul, care de altfel ca și maturii, este predispus la schimbări de dispoziție. Stadiu incipient de dezvoltare a abilităților de toaletă este mai bine să aibă loc atunci când toți membrii familiei sunt sănătoși și sunt în bună dispoziție.
3. Cea mai bună perioadă a anului este vara. Este mai ușor să lași hainele, care sunt și mai puține la spălat în cazul în care a eșuat o tentativă. Plus la toate, acestea se usucă mult mai repede.
4.Facm cunoștință cu olița. I-o propunem copilului atunci când probabilitatea ”procesului” este maximală – după somn, după mâncare, când ați înțeles după comportamentul copilului că ”este timpul”.
5. Dacă am avut succes, îl lăudăm foarte-foarte mult. În caz de eșec, încercăm din răsputeri să nu ne supărăm, iar dacă ne supărăm – nu-i arătăm asta copilului.
6. Ne focusăm atenția nu doar asupra oliței, dar și asupra acțiunilor ce precedă ”comunicarea” cu aceasta și cele ce urmează după încheierea procesului: cum și de unde luăm olița, cum o deschidem, cum lăsăm chiloțeii, cum îi îmbrăcăm la loc, unde vărsăm conținutul oliței, cum o spălăm, cum îi punem capacul, cum o punem la locul ei. Realizarea tuturor acestor acțiuni se transformă cu ușurință într-un joc interesant. Este ideal dacă după fiecare încercare, care s-a încheiat cu succes, părinții nu se zgârcesc la laude. În acest caz, întregul proces este însoțit de emoții pozitive. Iar acest lucru este cel mai important în perioada de trecere.
7. Treptat, organizați copilului o ”întrevedere” cu olița nu doar atunci când considerați că are nevoie de ea fiziologic, dar și atunci când acest lucru este impus de programul zilei. De exemplu, în mod obligatoriu, așezăm copilul la oliță înainte de somn, sau înainte de a merge la plimbare.
8. Nu este cazul să renunțați la scutece definitiv. Acestea vă vor fi foarte necesare în timpul deplasărilor cu transportul, în timpul nopții, la plimbare în perioada rece a anului, la început – și în timpul somnului de zi. Însă, de fiecare dată când copilul s-a trezit și nu a făcut pipi în somn, îl punem repede la oliță și-i atragem atenția cât de bravo este el, iar în confirmarea acestui lucru îi demonstrăm scutecul uscat.
9. Forma, culoarea oalei precum și alte accesorii (muzica, diverse desene – ochi, sau urechi), nu au o importanță principială. Este important, totuși, ca micuțul să nu perceapă olița ca pe o jucărie, ci în calitate de obiect cu destinație strictă. În legătură cu acest fapt nu este cazul să se promoveze doar jocul cu olița. ”Iată scaunul, pe el ne așezăm”, și, analogic, ”Aceasta este olița, aici facem pipi și caca”. Este de dorit totuși ca olița să fie executată din plastic ecologic pur, să fie comodă, mărimile să corespundă fundulețului copilului și să nu fie rece. Speteaza – olița în forma de fotoliu – nu va încurca deloc.
10. Nu este principial: olița sau vasul de toaletă (care trebuie să dispună de accesorii speciale pentru copii). Deja decideți acest lucru așa cum vă este mai comod. Având în vedere faptul că la prima etapă procesul se poate prelungi, olița este mai la îndemână, întrucât este mai plăcută comunicarea în odaie decât în spațiul îngust din toaletă. Combinarea veceului cu olița este o variantă destul de bună, mai ales pentru băieței. Un scăunel special pentru vasul de toaletă de pe care băiatul să urineze – este o satisfacție enormă pentru el, unde mai pui că astfel se simte și el în lumea celor adulți. Dacă și tata va mai găsi timp pentru a-i arăta micuțului cum se face asta…
* * *
La final, constatările făcute din practică.
Pe cuvânt de onoare, timp de 20 de ani cât am activat în calitate de pediatru, nu m-am confruntat niciodată cu situația când părinții unui copil absolut normal cu vârsta de 4 ani, se adresează la medic în legătură cu faptul că micuțul nu poate să se folosească de oliță.
Însă văicărelile unei mame a cărui copil de doi ani face pipi pe el – este un fenomen absolut tipic. Totodată, principalul motiv de panică nu este faptul că s-au udat pantalonii ci faptul că restul copiilor demult se folosesc de oliță. – De unde ați luat că merg la oliță? – Așa spun ei!
În legătură cu acest fapt, îmi aduc aminte un banc excepțional despre plângerile adresate sexologului din partea pensionarului Ivan Ivanovici: ”Vecinul meu, Piotr Petrovici are 70 de ani, ca și mine, el spune că este în stare de 3 ori, eu în general nu mai sunt în stare!”. La rândul său, doctorul îi recomandă: ”păi spuneți-i și dumneavoastră la fel”…Sper că analogia este clară.
Autor: Е. О. Komarovski
Sursa: www.komarovskiy.net
