Anume familia oferă copilului un anumit nivel de dezvoltare intelectuală și abilitățile de comunicare. Desigur, părinții nu pot influența direct situația formată în colectiv. Dar de multe ori aceștia observă mai repede decât profesorii dacă copilul lor nu se simte confortabil în sala de clasă și are o relație proastă cu colegii lui. În acest caz, trebuie să luați imediat măsuri, mai bine să mergeți și să discutați despre simptome cu dirigintele clasei, ca să scăpați de îndoieli, decât să lăsați ca situația să vă scape de sub control. În situații asemănătoare părinții se adresează psihologului școlii. Sfaturi de la psihologul pentru copii Galina Ciubeico.
Este adevărat că relațiile copilului cu colegii depind de părinți?
Discutând cu părinții copiilor „nepopulari” ai școlii, am identificat provizoriu mai multe tipuri de răspunsuri la situația din clasă. Primul grup este format din părinți care își dau seama că copilul are dificultăți de comunicare, dar nu știu cum să-l ajute și, uneori, chiar cred că acest lucru este imposibil. La rândul lor recunosc că în copilărie au avut dificultăți în comunicarea cu colegii. Se poate concluziona că părinții necomunicabili, închiși în sine, nu pot învăța un copil să interacționeze eficient cu ceilalți. La urma urmei, cel mai important exemplul pentru copii este acel în care părinții interacționează cu alte persoane. Părinții din al doilea grup cred că copilul lor este în regulă, și chiar dacă există careva probleme de vină sunt toți cei din jur: profesorii care nu organizează corect timpul de comunicare în clasă, copii agresivi care nu pot comunica normal, părinții lor care nu își educă corect copii.
Cum influențează comportamentul părinților în formarea personalității copilului?
Uneori anume poziția părinților și devine cauza respingerii copilului lor de alții. Copilul se obișnuiește să se considere vinovat pentru problemele lui cu cei din jur, nu poate să-și asume răspundere pentru geșelile lui, are un sentiment de superioritate față de colegi, nu este dispus să ia în considerare interesele și opiniile lor. Uneori, părinții au dreptate, pentru această situație sunt vinovați cei din jur.
Este nevoie de a consulta un psiholog pentru copii în cazul în care apar conflicte în clasă?
Părinții care cer ajutor conștientizează că copilul lor nu se simte bine în clasă datorită particularităților sale individuale. Ei sunt gata să coopereze cu psihologul și dirigintele de clasă pentru a-și ajuta copilul. Acest tip de reacție este cea mai comună. Problema copiilor respiși - este o sabie cu două tăișuri. Nici unul dintre părinții nu își dorește ca copilul lor să fie victima atacurilor și hărțuirii de către alții. În același timp, aproape nimeni nu ar vrea ca copilul lor să fie inițiatorul hărțuirii altora.
Lucru cu părinții copiilor harțuiți sau copiilor inițiatori nu este deloc ușor. Nu orice părinte poate să recunoască faptul că copilul lor cuminte și blând, poate să găsească distractiv faptul că înjosește alți copii.
Ce se întâmplă dacă copilul este respins?
Nu toți copiii pot și doresc să le spună părinților lor despre problemele lor, și cu cât copilul este mai mare cu atât mai puțin probabil că acesta se va plânge părinților. Este necesar să te interesezi despre copilul tău, dar fă-o cu grijă. Dacă el nu mărturisește nimic, atunci ar trebui să-i urmărești activitățile.
În primul rând trebuie să mergi la școală pentru a vorbi cu profesorii despre relația copilului cu colegii, pentru a vedea cum se comportată copilul în sala de clasă, în timpul pauzei și la sărbători: este sau nu inițiatorul unui dialog, cu cine comunică, cine comunică cu el etc.. Puteți solicita ajutor de la psihologul școlii, acestuia îi este mai ușor să supravegheze copiii.
Cum ne dăm seama dacă copilul are probleme în clasă?
Dacă copilul nu se bine în sala de clasă, sau acesta este respins, comportamnetul acestuia se schimbă.
Copilul:
- nu vrea să meargă la școală și se bucură de fiecare posibilitate de a nu merge acolo.
- vine de la școală deprimat;
- plânge des fără un motiv aparent;
- niciodată nu menționează colegii de clasă;
- vorbește foarte puțin despre viața lui școlară;
- nu știe la cine poate apela pentru a întreba despre lecții, sau chiar refuză să apeleze la cineva;
- fără un motiv aparent (după cum se pare) refuză să meargă la școală;
- este singur, nimeni nu-l invită în ospeție, la zile de naștere și nici el la rândul lui nu vrea să cheme pe nimeni.
Cum să ajutăm copilul să construiască relații de prietenie în clasă?
Obligatoriu spuneți-i profesorului despre problemele copilului. Toate acestea pot duce la situații în care colegii îl iau în râs pe copil. De asemenea, trebuie să asigurați copilul cu toate necesare pentru respectarea cerințele generale ale școlii. Dacă pentru lecțiile de educație fizică trebuie pantaloni scurți negri, nu ar trebui să-i oferi copil de culoare roz, având în vedere că nu contează. Pentru profesorul poate nu este important, dar colegii îl vor tachina. Încurajați-vă copilul să schimbe tactica de comportament. La urma urmei, dacă s-a creat un stereotip, orice acțiune este previzibilă. Copilul se comportă după model predeterminat.
Ce ar trebui să facă părinții dacă copilul a avut un conflict?
Părinții nu trebuie să meargă la școală și să discute personal cu copilul din cauza care s-a creat un conflict, acesta trebuie să anunțe dirigintele și psihologul. Nu vă grăbiți să protejați copilul în orice conflict cu colegii săi de clasă. Uneori copilului îi este util să meargă prin toate etapele conflictului - aceasta îl va ajuta să-l învețe cum să rezolve multe probleme. Dar, obișnuind copilul să fie independent, nu exagerați și nu ratați situația în care copilul nu este în măsură să facă față situației, fără intervenția unui adult. O astfel de situație, desigur, este abuzul sistematic și hărțuirea din partea colegilor copilului.
Cum ajutăm copilul să devină mai încrezător?
În situații dificile, nu încercați să faceți totul pentru copil, dar nici nu-l lăsați singur. Propuneți-i să rezolvați această problemă împreună. Uneori este suficient doar pentru a fi aproape de copilul în timp ce el încearcă să facă ceva.
Dragoste părintească pentru copil nu este un lucru evident; dacă părinții nu-și arată sentimentele pentru acesta, copilul poate decide că nu-l iubesc. Acest lucru va creea sentimentul de neputință și vulnerabilitate, și, prin urmare incertitudine. Pentru depășirea acestui sentiment ajută contactul fizic. Puteți să mângâiați copilul pe cap, să-l îmbrățișați, să-l luați în brațe. Acesta nu va fi în plus nici pentru copii mici, nici pentru școlari. Toate acestea nu înseamnă că copilul nu trebuie să fie criticat. Dar, criticându-l trebuie să-i dați de înțeles, că-i criticați o faptă anume, iar atârnarea față de el nu sa schimbat. Puteți spune copilului: "Noi te iubim foarte mult indiferent de ceea ce ai făcut, dar uneori este dificil să nu ne supăram tine!"
Cum ajutăm copilul să-și aleagă prietenii?
Trebuie să știți toți prietenii copilului, mai ales dacă vă este frică de un impact negativ din partea lor. Noi trebuie să ajutăm copilul să organizeze comunicarea, și să creem un mediu favorabil. Nu este suficient să-i alegeți un colectiv potrivit, învitați copii acasa, în măsura posibilităților faceți cunoștință cu părinții acestora. Cel mai important este să creați copilului un cerc social acceptabil, ar trebui să aveți grijă de el, până când copilul este încă mic. Aceștea pot fi copii prietenilor voștri, colegii de clasă, a unui anumit club, cerc, orice societate care aduce împreună oameni cu interese similare și bunăvoință legate între ele.
Sfatul psihologului: Misiunea părinților este nu numai de a susține copilul într-o situație dificilă, dar, de asemenea să-l învețe să comunice cu ceilalți. Nu încercați să protejați în totalitate copilul de experiențele negative. În viața de zi cu zi, pentru a evita furia, mânia sau confruntarea cu agresivitatea, este practic imposibil. Este important să învățăm pe copii să reziste agresorilor, să nu devină ca ei. Copilul trebuie să poată spune "nu," să nu cedeze în fața provocărilor prietenilor, cu umor să trateze eșecurile, să știe că unori problemele lor trebuie spuse adulților, decât să încerce să le rezolve singuri, și să fie siguri că familia nu-l va respinge, dar îl vor ajuta și-l vor sprijini în momentele grele.
Cristina Scripnic
