”Nu toți copiii pot face șpagatul!”: Recomandările unui medic ortoped-pediatru pentru părinți

Odată cu creșterea și dezvoltarea copiilor, foarte mulți părinți sunt tentați să testeze abilitățile lor cognitive și, mai ales, cele fizice. Chiar dacă sunt conștienți că fiecare copil se dezvoltă în propriul său ritm, unii părinți încă își mai compară copiii: ”Uite, Mark poate alerga atât de bine. Hai și tu!” sau ”Ia vezi ce bine face Alex șpagatul! Când încerci și tu?” Pentru a-i determina pe părinți să nu mai gândească în așa mod, un medic ortoped-pediatru îi atenționează că unele abilități fizice sunt înnăscute, iar dacă vorbim despre sfoară sau șpagat, nu toți copiii sunt flexibili în egală măsură.

”Fiți atenți, dragi părinți! Șpagatul nu este pentru toți. Flexibilitatea copilului depinde de caracteristicile congenitale ale articulațiilor și țesutului conjunctiv.”, subliniază medicul ortoped-pediatru, Pavel Semichenkov.

Specialistul susține că, reieșind din aceste particularități fizice, copiii pot fi împărțiți în trei categorii:

• Categoria 1. Copii care pot face sfoara (șpagatul) fără dificultate încă din fragedă copilărie. Ei nu au nevoie de exerciții speciale de întindere a mușchilor.
• Categoria 2. Acești copii sunt mai puțin flexibili și vor face șpagatul doar cu ajutorul antrenamentelor intensive.
• Categoria 3. Există copii a căror flexibilitate este redusă semnificativ și cărora le vine mai greu să facă șpagatul. Orice tentative de a-i așeza în această poziție se termină cu durere și nimic mai mult, iar orice progres obținut cu ajutorul exercițiilor de întindere se poate anula fără antrenamente regulate.

De ce nu reușesc toți copiii să facă sfoara?

Potrivit medicului ortoped din Rusia, Pavel Semichenkov, în primul rând ar trebui să cuoaștem cum funcționează articulația șoldului. Capul femural are forma unei sfere, care este introdusă în acetabul - o adâncitură sferică în pelvis, ca un pepene verde pe o farfurie.

”În mod normal, acetabulul ar trebui să fie adânc și să acopere întreg capul femural. Displazia de șold este determinată de un acetabul mic. Cu cât acetabulul este mai mic, cu atât displazia este mai pronunțată. Imaginează-ți un pepene verde pun pe o farfurie plată, iar lângă el, un pepene verde într-un castron adânc. Care dintre acești pepeni va fi mai stabil? Cel din castronul adânc, nu?”, subliniază specialistul în ortopedie pediatrică.

Prin urmare, copiii din categoria întâi pot fi comparați, imaginar, cu pepenele de pe farfuria plată. Este întotdeauna vorba despre o displazie, cu un mic acetabul. Articulațiile sunt instabile și permit mișcări mai ample. Copiii din categoria trei, sunt la fel ca pepenele din castronul adânc. Articulațiile sunt stabile, dar cu posibilități reduse de mișcare. Cei din a doua categorie se află undeva pe mijloc.

Putem încerca să facem mai multe exerciții de întindere?

”Puteți încerca, însă nu exagerați. Dacă observați că cel mic nu este flexibil din start și orice tentative de a face întinderea se termină cu durere, renunțați la această idee, pentru că s-ar putea să fie vorba despre categoria trei.”, a punctat medicul ortoped-pediatru, Pavel Semichenkov.