De mai bine de un an și jumătate, Lilia Ojovan (Lilu) îndeplinește cel mai frumos rol sortit unei femeie, cel de mamă. O adevărată metamorfoză prin care trece fiecare femeie în calea spre a deveni creatoare unei mici vieți, a cunoscut și Lilu. Maternitatea a schimbat-o mult, iar alăptarea a fost forma perfectă a dragostei lichide pe care a putut să i-o ofere micuței Amelie, spune prezentatoarea TV.
Ce a însemnat pentru tine faptul că ai devenit mămică?
Naşterea unui copil, e defapt renaşterea femeii, cu condiţia să fie o mamă conştientă, care e stăpână pe gândurile şi emoţiile sale. Să aduci pe lume un copil e o responsabilitate enormă şi de asta trebuie să îşi dea seama fiecare femeie care doreşte să fie mamă. Întâii de toate trebuie să vă întrebaţi – eu am crescut destul pe planul emoţional ca să pot creşte un copil? Pe mine chiar m-a maturizat această nouă etapă din viaţa mea şi mă bucur că a venit atunci când eram pregătită, destul de coaptă ca să apreciez şi să valorific potenţialul fiinţei care a venit în viaţa noastră.
Cât de ușor te-ai adaptat rolului de mamă?
Foarte uşor. Nu mi-am creat nici o impresie înainte de a naşte, nu am vrut să mă programez că maternitatea va fi cumva anume. Am lăsat natura şi instinctele să îşi facă datoria. Eu doar am savurat cu greutăţile şi plăcerile oferite de starea unei femeie de a fi MAMĂ.
Cum te-a schimbat pe tine ca personalitate, apariția pe lume a micii Amelie?
Mi-am demonstrat mie că pot şi mai mult decât credeam înainte. Că fiind mamă le reuşeşti şi pe celelate să le faci foarte bine. Nu credeam că un copil te ridică atât de mult pe planul evoluţiei personale. Îi sunt recunoscătoare fetiței mele pentru că m-a ajutat să devin mai bună, mai răbdătoare, mai darnică, mai calmă.
Ce ai învățat de la Amelie?
Să mă joc cât mai mult. Îmi place să mă uit la ea cu câtă plăcere face lucrurile simple şi cât de senină e în timp ce le face. Trebuie să învăţăm de la ei, cât încă mai poartă inocenţa şi puritatea „celeilalte lumi„ de unde vin. Împreună cu Amelie învăţ să trăiesc copilăria din nou.
Cum reușești să combini munca de prezentatoare TV care nu e deloc una ușoară, cu „job-ul” de mamă care e și mai solicitant?
Mă bucur că am un regim diferit de muncă. Dimineaţa la 5 începe ziua mea de muncă, iar la 9:30 sunt acasă. Astfel încât să preiau eştafeta de la soțul meu Călin şi să stau cu Amelie toată ziua. Am noroc că pot munci de acasă, acum internetul oferă multor mămici şansa să fie şi la muncă şi acasă. Cât Amelei doarme, eu muncesc online pentru emisiunea de a doua zi. Eu nu sunt femeia care să stea doar acasă cu copilul, sau cea care să se dedice în totalitate muncii. Aşa că pentru a fi împlinită, le fac pe ambele.
Cum priveai femeile cu copii înainte de a deveni mamă și cum le privești acum pe cele care nu au copii?
Încerc să nu judec după aparenţe, şi în genere nu o fac. Fiecare femeie are în spate o istorie de viaţă, uneori fericită, uneori tristă. Eu doar mă bucur când văd mame fericite şi femei fără copii care radiază şi fără a fi mame a unui copil. Ele de fapt sunt mamele propriului suflet, crescându-se aşa cum vor să fie.
Ai vrea să mai repeți experiența de sarcină, naștere?
Sigur. E o binecuvântare să aduci pe lume viaţă, să fii un Dumnezeu.
Ce a însemnat pentru tine alăptarea minunii tale? A fost un proces generator de plăcere?
A fost o binecuvântare să trăiesc clipe uimitoare alături de copilul meu. Să simt cum dragostea mea prinde formă lichidă şi creşte un nou omuleţ. Alăptarea e cea mai mare plăcere de care poate avea parte o mamă. Amelie a crescut doar cu lapte matern. Natura este perfectă și vă îndemn și pe voi, să fiți cât mai naturale. Hrăniți-vă copiii cu dragostea voastră.
Ai întâlnit dificultăți în procesul de alăptare?
Nu m-am confruntat cu probleme. Am primit doar multă plăcere şi împlinire sufletească că pot să îi ofer copilului meu ce am mai bun. Eu m-am lăsat dusă de val şi am învăţat cum să transfer dragostea mea prin lapte.
Din primele ore copilul mi-a fost pus la sân. Mi s-a explicat cum să ne poziţionăm corect ambele ca să fie eficientă alăptarea. A fost dificil, dar pentru că am fost foarte calmă după naştere şi am fost tratată omeneşte ne-a reuşit. Epopeea alăptării a durat până la 1 an şi 4 luni. Eu aş fi continuat, dar deja era în detrimentul meu, slăbisem mult iar mândruţa mea nu voia să mănânce altceva decât laptele meu.
Femeile care alăptează în public sunt de multe ori privite chiorâș sau chiar discriminate, unde crezi că se ascunde problema?
Eu am alăptat în public, că doar nu îmi voi lăsa copilul să strige după mine şi eu să mă las condusă de ruşine. Alăptarea e un proces natural, firesc. Ruşine trebuie să le fie celor care se uită ca la Zoo la mamele ce îşi alăptează bebeluşii, celor care nu se sinchisesc să umble morţi de beţi prin oraş, să se tolănească pe sub garduri, celor care fumează drept în nasul copiilor.
Ce crezi despre proiectul „Mămica Alăptează”?
Vă mulţumesc pentru efortul vostru şi să aveţi parte de recunoştinţă din partea mamelor care vor fi motivate de proiectul vostru să-și alăpteze copilașii.
Sursa: www.mamicaalapteaza.md
