Primul copil. Primele experimente, dificultăți, capricii…Doar o inimă bună poate depăși toate aceste greutăți, iar fondatoarea Organizației Obștești ”Доброе Сердце - Suflet Generos”, o are cu adevărat.
Când a dat de știre, pentru prima dată, instinctul matern? Multe femei se descoperă ca mame doar după ce nasc al doilea copil. Altele, dimpotrivă, întotdeauna au o atitudine neliniștită în raport cu bebelușii.
- La drept vorbind, până în prezent, așa și nu am înțeles ce este instinctul matern. La început trăiești în dubii. Oare ai luat corect copilul, respiră el oare sau pur și simplu doarme strâns, culoarea verde a maselor fecale – este normal sau nu, plânge pentru că este flămând sau pentru că-i este frig sau poate-i este cald? Și așa la infinit … Ulterior, trăiești cu obligații. Să-l hărănești la timp, să-l speli, să-l culci, să-i citești, să te joci…și toate astea trebuie să le faci în așa fel încât să nu-i privezi de atenție pe restul membrilor din familie. Atunci când copilul îți zâmbește conștient, te ia de mână pentru că vrea să te ducă undeva, îți recunoaște vocea din altele o mie, te îmbrățișează atât de strâns și înțelegi că doar pe tine te îmbrățișează așa, atunci începi a primi plăcere maximă! Te simți centrul universului, pentru că într-adevăr ești acest centru și așa vei rămâne pentru tot timpul cât ți se va spune mama. Nu știu dacă toate acestea pot fi numite instinct matern, însă, fericire - cu siguranță da!
Care dintre concepțiile despre copii și educație nu s-au justificat și s-au dovedit a fi diferite în practică?
- Eram convinsă că odată cu apariția copilului, viața mea se va schimba radical, că niciodată nu va mai fi la fel ca înainte, că totul va fi greu și complicat. La modul real, totul depinde de atitudinea pe care o ai în raport cu ceea ce se întâmplă. Nu se schimbă viața ci perceperea ei. În viața mea nu s-a schimbat nimic decât că am început să am o atitudine mai conștiincioasă față de multe lucruri, persoane și evenimente. În ceea ce privește educația, nu m-am gândit la ea deloc. Și, cel mai probabil, am avut dreptate. Pentru că, astăzi, fiul meu mă educă și nu invers. Ce va fi mai departe, vom vedea…
În opinia dumneavoastră, ce este important să educi în viitorul bărbat?
- Mă gândeam probabil la asta dacă era posibil. Eu însămi nu știu ce înseamnă un bărbat adevărat, de aceea, îmi vine greu să inventez un șablon după care să educ. Voi depune maxim efort pentru ca fiul nostru să crească fericit, cumsecade și un om bun. Un model mai bun de educație decât exemplul familiei, deocamdată, nu am găsit.
Dumneavoastră veți juca rolul polițistului bun sau rău cu tata pentru copil?
- Deocamdată, tata este mai bun decât mama. Dacă va influența asta procesul de educație, o va arăta timpul…
Psihologii spun că, uneori, bărbații sunt geloși pe copii. Ce credeți despre asta?
- Eu consider că, cu timpul, bărbații iubesc nu atât femeia cât starea lor alături de ea. Pe cât de confortabil, interesant, divers și așa mai departe îi este.
Când apare un copil, evident, nivelul confortului se schimbă. Dacă s-a obișnuit să ia dejunul la 09.00, acum va dejuna la 09.30 după ce mama va hrăni copilul. Și asta nu poate fi numită gelozie. Este un destabilizator al confortului cu care s-a obișnuit bărbatul. Tot aici, contează cum se va comporta femeia și ce este important pentru ea. În ceea ce mă privește pe mine personal, m-am străduit să fac în așa fel încât soțul meu să simtă la minim schimbările ce au avut loc în viața lui și, pur și simplu, să primească satisfacție de la faptul că a venit pe lume copilașul nostru!
Fiind mamă, poți rămâne o fetiță în suflet? Și totodată, pragul maturității care divizează una de cealaltă.
- Poți fi fetiță având și trei copii și la orice vârstă, cu soț și fără, cu probleme și fără ele. Totul depinde de faptul pe cât de mult se simte femeia fetiță. În ceea ce privește maturitatea, nici pe departe nu doar copiii îl fac pe om matur. Și în general, oarecum, nici nu ne dorim să fim maturi. Vrem să învățăm încă foarte multe, să facem multe lucruri pentru prima dată în viață…
Copiați comportamentul mamei dumneavoastră? Involuntar aplicați metodica ei?
- Când aveam 15 ani și mama nu mă lăsa la discotecă, eram convinsă că eu voi fi o mamă foarte modernă și-i voi permite copilului meu să vină acasă măcar și spre dimineață. Acum, nu-mi imaginez cum îl voi lăsa la grădiniță nu la discotecă. De aceea, cred eu, tot mai departe tot mai mult voi semăna mamei mele care era destul de conservativă și severă în educație.
V-ați putea decide să înfiați un copil?
- M-aș decide. Mai mult decât atât, sunt aproape convinsă că într-o zi voi face acest lucru. Aici este importantă nu doar decizia ta, ci a tuturor membrilor familiei. Dar și decizia acelui copil pe care dorești să-l înfiezi. Înainte de a te căsători cu un om pentru a trăi cu el toată viața trebuie să-l iubești. Și acest lucru trebuie să fie reciproc. La fel stau lucrurile și în cazul înfierii. Nu puteți pur și simplu să luați un copil și să-l faceți al vostru. Trebuie să vă îndrăgostiți de copil iar el de dumneavoastră. Și abia atunci se poate vorbi despre o adevărată armonie.
Ce s-a schimbat în atitudinea dumneavoastră față de lume, în caracter odată cu apariția fiului?
- Am devenit femeia care tindeam să fiu mereu. La 28 de ani, așteptam cu groază în suflet vârsta de 30 de ani, imaginându-mi cum mă apropii de bătrânețe. Această senzație, de multe roi îmi strica dispoziția. Astăzi, am 31 de ani și mă simt o persoană încrezută, împlinită și fericită. Este o senzație foarte plăcută. Dacă asemenea schimbări vor avea loc după nașterea fiecărui copil, mai departe mă așteaptă încă multe lucruri interesante!
