Uneori, totuși, viața este o poveste. Adevărat, însă, nu se întâmplă fără aportul eroinelor principale. Victoria Bonea a venit pe lume într-o familie modestă din orășelul Krasnokamensk, regiunea Cita. La vârsta de 16 ani, Victoria a venit în Moscova. Astăzi, Victoria nu este doar o femeie frumoasă și o prezentatoare TV de succes, ci și o mamă fericită. Acum câțiva ani, Victoria și-a întâlnit prințul, s-a ales cu un adevărat palat la Monaco și a adus-o pe lume pe mica prințesă - Angelina. Exact ca în povești.
Cum l-ați întâlnit pe Alexandru?
Întâlnirea noastră a fost, practic, o întâmplare. Îmi amintesc că în acea zi ieșeam de la cosmetolog, respectiv, după procedura la care am fost supusă, toată fața era cu puncte roșii. În acea seară nu aveam planuri să ies undeva. Dar, pe neașteptate m-a sunat o prietenă, tocmai sosise din Londra, nu ne văzusem demult cu ea…și-mi zice: ”Vica, hai să ieșim undeva!”. Eu îi răspund: hai! Doar că nu arăt prea bine, dar nu are importanță pentru că mergem să ne vedem.. să discutăm”. Mi-am pus ochelarii de soare și m-am dus să mă văd cu ea. Prietena era, la rândul ei, cu un amic, care l-a sunat pe Alexandru. Respectiv, a venit și el la restaurantul unde ne aflam noi.
Romanul a evoluat rapid?
Da, totul sa întâmplat destul de repede, deși nu au fost semne de atenție nici din partea mea și nici a lui, pur și simplu lucrurile s-au întâmplat de la sine. În ziua următoare, Alexandru ne-a invitat la cină într-un cerc mai restrâns, ulterior am fost invitați în altă parte… Și așa am devenit un cuplu.
De câți ani sunteți deja împreună?
De 4 ani.
Din moment ce sunteți împreună, ați stabilit anumite sărbători de familie sau tradiții?
Desigur, avem deja tradiții de familie. În general, acestea sunt legate de vacanțe sau zilele de odihnă. Pentru că locuiesc în Europa, dar lucrez în Rusia, deseori zbor cu avionul încolo și înapoi. Nouă luni de zile am un grafic foarte încărcat, așa că, cel puțin vara, încerc să mă odihnesc mai mult. Vara este acea perioadă a anului când ne putem dedica unul altuia. Avem și unele locuri de odihnă tradiționale: primele două săptămâni ale lunii august, le petrecem la Marbella împreună cu Angelina. Avem acolo o casă extraordinar de frumoasă, sunt multe distracții pentru copii, iar noi cu mare plăcere invităm în ospeție prietenii. În familia lui Alexandru sunt alte obiceiuri. De Anul Nou, bunelul nostru preferă să se afle în țările calde. În acest an, noi cu Angelina ne-am alăturat lui și am fost pe insulele Caraibe, fetiței i-a plăcut foarte mult. Reiese că într-o familie mare sunt multe tradiții: noi le avem pe ale noastre, ei pe ale lor, deja avem anumite tradiții comune. Și ne bucurăm mult pentru acest lucru.
Dacă nu este secret, Angelina a fost ”un cadou al sorții” sau un pas bine gândit și planificat?
Desigur, Angelina a fost un copil așteptat și planificat. În mediul în care a crescut Alexandru nu există asemenea concepții precum că ”bebelușul a fost adus întâmplător de barză”. Am discutat sincer și analizat lucrurile împreună. Eu am spus: ”Am 31 de ani și vreau un copil. Nouă ne este bine împreună și eu sunt pregătită să am o familie. Tu ești pregătit?”. El mi-a răspuns:”M-am născut atunci cânt tatăl meu avea aproape 50 de ani, de aceea vreau să fiu tătic tânăr. Vreau să mă joc împreună cu micuțul meu. Așa că hai să o facem”. A fost o decizie serioasă, deși nu este secret că bărbații se gândesc rar la asta. De obicei, ei rezolvă problemele odată ce acestea apar.
Cum l-ați anunțat pe Alexandru despre sarcină?
Interesant este faptul că el m-a anunțat pe mine! Țin minte că eu eram acasă când el s-a întors din Nisa. Mă sună:”Ei, cum stau lucrurile”. Eu îi răspund:”Nimic deosebit, totul este în regulă. Stau culcată, nu știu de ce mă cam doare spatele”. La care el îmi zice: ”Cred că ești însărcinată!”. M-am gândit în acel moment că dacă avea să fiu însărcinată cu siguranță trebuia să simt acest lucru. În ziua următoare am avut aceeași discuție. Alex îmi spune: ”Vica, cu siguranță ești gravidă!”. De această dată m-am gândit și eu:”și dacă este adevărat?”. Am mers la farmacie și am cumpărat un test de sarcină și…s-a adeverit, eram însărcinată. Alex a fost primul care a simțit acest lucru.
Atunci când ați aflat despre sarcină, ați simțit că veți avea fetiță sau ați pus la îndoială acest lucru? Când vi s-a spus că veți avea o fiică?
În general, eu pur și simplu voiam un copil, iar Alexandru visa să aibă un băiat. Nu mai țin minte la ce mă gândeam la începutul sarcinii, dar când am venit de la ultrasonografie, unde mi s-a spus că voi avea o fetiță, Alex s-a întristat, era atât de drăguț și amuzant. Eu îi spun:”Uite îți fac o poză, iar peste ani o voi arăta fetiței noastre să vadă cum a reacționat tata atunci când a aflat că va avea o fiică”. Cu timpul, el s-a împăcat cu ideea că vom avea o fată, am ales împreună numele. După ce s-a născut, a început să o ia în brațe, s-a apropiat de mine și mi-a spus: ”Știi, am fost atât de prost, nu am nevoie de nimeni și sunt fericit că avem o fiică. Mai târziu vom avea și un băiat”.
De ce Angelina Letizia? Cine a ales acest nume?
Atunci când alegeam nume de băiat aveam dispute aprinse, în ceea ce privește numele de fată, în general, nu au existat discuții. Poate că de asta s-a și născut o fată. Eu am o soră pe care o cheamă Angelina. În copilărie, atunci când ne prezentam – Angelina și Victoria, întotdeauna mă gândeam: ”Ce bravo este mama noastră că ne-a ales asemenea nume neobișnuite!”. Noi cu Angelina am făcut un pact că dacă vom avea fete, eu pe a mea o voi numi Angelina, iar ea pe a ei – Victoria. Așa s-a și întâmplat.
Unde ați adus fetița pe lume?
Am născut la Nisa. Acolo sunt specialiști extraordinari.
Alexandru a asistat la naștere?
Da, desigur. Inițial spunea că nu va intra pentru nimic în lume în sala de nașteri, că nu va tăia cordonul și în general îi este frică. Într-un final, însă, a asistat de la început până la sfârșit, aproape că el a primit nașterea. Spunea: ”Nu o voi lua în brațe până la un an. Este atât de micuță și fragilă, dacă o rănesc cumva”. Însă, a luat-o în brațe din prima zi și era atât de mândru.
Alex este un tată bun? Îi place acest rol?
El nu este pur și simplu bun, este un tată extraordinar. Grijuliu, atent, iubitor. Recent am fost cu Angelina la Moscova unde am stat două – trei săptămâni. Alex m-a sunat și mi-a spus: ”Vica, am avut un vis urât, precum că Angelina era singură la balcon ! Te rog, închide ușile și geamurile și nu o lăsa fără supraveghere”. Eu îi spun: Liniștește-te, totul este în regulă, ea tot timpul este cu mine, sub supraveghere”. Este un tată foarte bun, responsabil. El a făcut acest pas absolut conștient.
După naștere, v-a ajutat cineva, sau împreună cu Alexandru ați avut grijă de fetiță?
Bunica ne ajută întotdeauna! Când Angelina numai se născuse, mama putea intra în cameră la 07.00 dimineața, lua fetița din pătuc și se plimba cu ea prin grădină până pe la ora 09.00, pentru ca noi să putem să dormim mai mult. Când noi ne trezeam, Angelina deja venea de la plimbare! Desigur, bunica își alintă nepoata. În general este entuziasmată de fetiță! Și dacă nu o vede ceva timp, îi este foarte dor. Angelina, de asemenea, o iubește mult pe bunica, dar nu știu de ce nu vrea să adoarmă cu ea, nici cu Alex nu adoarme. Obligatoriu, are nevoie de mama. Fetița începe să plângă, să se dea jos din pat. Întotdeauna mi se spune:”Angelina trebuie să meargă la culcare, dar ea nu doarme singură!”. Eu le spun:”Nu înțeleg, cum adică nu doarme singură ?!”. Cu mine totul se întâmplă în cinci minute: intru în cameră, o culc în pătuț și ies peste cinci minute. Toți se uită la mine cu ochii larg deschiși:”Oare chiar a adormit?”. Cu mine doar așa, ea știe că atunci când e cu mama trucurile nu-și au locul.
Angelina are propria ei odaie? Ați ales de sine stătător designul?
În Franța, ea are camera ei, la Moscova dormim împreună. În ceea ce privește designul, mama ne-a ajutat foarte mult. În general, ea ne ajută mult. A atârnat tablouri pe pereți, a cumpărat draperii și pătuț, ea a ales toată mobila. Este prima ei nepoată și s-a ocupat de toate aceste lucruri cu mare bucurie și plăcere.
Alexandru este irlandez. Există între voi diferențe în ceea ce privește modul de educație a copilului, anumite elemente naționale?
Alex este un tată ideal, totuși, există diferență de mentalitate și mod de abordare atunci când vorbim despre educație. El pune mai puțin preț pe intuiție și emoție. Dacă eu am vrut să fac ceva din ceea ce nu mi-am planificat să fac astăzi, pur și simplu mă apuc și fac. Pentru el, totul trebuie să aibă o explicație, de ce ai procedat așa anume acum, doar nu ai planificat acest lucru. Acum fiica a început să vorbească, nu doar un cuvânt sau două, dar formează propoziții întregi, știe să comunice, curând va merge la școala pregătitoare. Probabil că voi putea răspunde mai bine asupra acestui aspect peste un an, deocamdată, nu am ce să vă spun. Pot să menționez una: sunt vizibile diferențele la capitolul alimentarea și medicina. Eu mă pronunț împotriva pastilelor inutile și a antibioticelor, însă, în Europa, acestea sunt prescrise la primul strănut. În acest sens eu am o altă poziție. Mama lui Alex a făcut o răceală banală și ia antibiotice. Ea îmi propune și mie, eu, însă, îi spun:”Nu iau antibiotice așa pur și simplu”. Recent, m-am întors de la festivalul de la Cannes, Angelina tocmai se așeza la masă. În farfurie avea nuggets și cartofi prăjiți. Eu interzic categoric copilului să mănânce prăjit. Ea este încă foarte mică. Ficatul ei este încă imatur. Ei, însă, nu înțeleg ce rău e în asta, mai ales dacă ei îi place mâncarea. Nu știu ce înseamnă să crești fără fast-food. Cred că împotriva acestui lucru trebuie de luptat. Acum, angajez o bonă din Rusia care știe să gătească excelent. Anterior, angajam filipineze, ele au o engleză mai adecvată, acum, am decis să angajez un pedagog vorbitor de limbă rusă, care se va ocupa cu fetița dar îi și va pregăti mâncare gustoasă.
Ați luat această decizie pentru că intenționați să o înscrieți pe Angelina la o școală cu predare în limba rusă, sau pur și simplu pentru ca să cunoască rusa?
Acum, ea este la vârsta când trebuie să citească cărțulii, să învețe literele, eu vreau ca ea să știe limba rusă nu doar din auzite, dar chiar să o cunoască. Ea deja numără până la zece atât în rusă cât și în engleză. În septembrie, Angelina va merge la primary school franceză, acolo va învăța bine și franceza, așa că rusa s-ar putea ”pierde”. Eu, însă, vreau ca ea să cunoască bine toate trei limbi (rusa, franceza și engleza). Să poată să scrie, să citească și să-și exprime bine gândurile.
Acasă în ce limbă vorbiți?
Eu vorbesc cu ea doar în rusă. Cu Alexandru comunicăm în engleză. Angelina vorbește în ambele limbi, iar franceza o înțelege destul de bine, dar încă nu o vorbește. Ea permanent se află în anturajul vorbitorilor nativi, iată și rezultatul.
Sunteți o mamă severă?
Da, sunt o mamă foarte severă. Cu mine nu merg alintările. Doar acum, nu demult, l-am învățat pe Alexandru să zică ”nu” Angelinei. Pentru că ei i se permite totul întotdeauna. Reiese că doar mama este cea care interzice anumite lucruri. Eu le explic tuturor că într-un anumit moment va trebui să-i spuneți ”nu”. Angelina necesită multă atenție și se pricepe foarte bine să manipuleze cu toți pentru a-și atinge scopurile. Ea știe exact care sunt slăbiciunile noastre. Când Alexandru îi spune ”nu”, ea face ”ha-ha-ha” și, de regulă, aici se încheie totul. Atunci când eu spun ”Angelina, nu!” – tuturor le este clar totul. Recent, am avut o istorie. Înainte de somnul de la amiază s-a învârtit s-a sucit, în consecință a dormit doar o oră în loc de două. S-a trezit plină de capricii, desigur…nu și-a împlinit somnul, nu vrea asta, nu vrea cealaltă. Desigur, în astfel de momente nu mă ocup de educație, doar dragoste și afecțiune. Pentru că înțeleg – există un motiv pentru aceste capricii. Dar atunci când știu că ea se alintă și întrece toate limitele, aplic severitatea în deplină măsură. Mama mea m-a educat în acest fel și consider că nu iese nimic bun din faptul că le permiți copiilor să facă orice și să se urce în cap părinților.
Sunteți implicată în multe proiecte, filmări permanente. Alexandru, de asemenea, dedică mult timp activității sale. Cum vă petreceți timpul liber, când aveți această posibilitate?
Se întâmplă de toate. Amândurora ne place natura și sportul. De exemplu alergăm împreună, mergem la plajă, ca oricare altă familie obișnuită.
Ați reușit să reveniți la formele inițiale cu o viteză amețitoare, care este secretul?
Nu este adevărat, nu mi-am revenit atât de repede. Un exemplu de urmat este Lena Perminova, ea pur și simplu m-a frapat. Am revenit la masa mea corporală obișnuită în jumătate de an. De cum am încetat să mai alăptez, totul s-a întâmplat de la sine. În perioada în care am hrănit copilul la sân, zece kg nu aveau de gând să plece nicăieri. Am alergat, am făcut sport, dar mâncam atât… În general, nu sunt omul care depinde de mâncare, nici măcar dulciurile nu le iubesc, însă, în timpul sarcinii și perioada de alăptare nu puteam să mă rup de la ele. Se pare că organismul își lua ceea de ce avea nevoie.
Ce marcă de haine și cosmetică pentru copii preferați?
Nu-mi plac brandurile, ci lucrurile frumoase. Nu există ca să merg să cumpăr îmbrăcăminte de un anumit brand, pur și simplu merg la magazin văd o pereche de pantofi frumoși și-i cumpăr. Alex mă ceartă, îmi spune: ”Știi, Victoria, consider că nu este corect să-i cumperi copilului Baby Dior, Gucci și așa mai departe. Eu, în copilărie, purtam Gap în cel mai bun caz”. Eu răspund:”Eu în copilărie nici măcar nu știam ce înseamnă Gap! Mama îmi cumpăra îmbrăcăminte de la Lumea Copiilor”. De multe ori facem glume pe seama acestui fapt. În ceea ce ține de cosmetică, în farmaciile din Franța există o gamă largă de alegere, poți lua orice produs, toate sunt bune.
Există opinia că prea multe jucării sunt în detrimentul procesului de dezvoltare al copilului. Cum considerați dumneavoastră ? Fiica dumneavoastră are multe jucării?
Nu suport jucăriile ce acumulează praf. Într-o bună zi am strâns toate jucăriile moi într-un sac și le-am scos din casă. În general mă pronunț împotriva practicii de a inunda camera cu jucării. Acestea trebuie selectate astfel încât să contribuie cu ceva la dezvoltarea micuțului. Cărțuliile nu trebuie să lipsească din casă. Angelina adoră atunci când i se citește. Îi mai place să deseneze, să coloreze, să adune puzzle, pur și simplu adoră bucătăria ei în miniatură, permanent ”prepară” ceva acolo, iubește să meargă cu bicicleta. În general, îi plac jucăriile cu care-și poate ocupa activ timpul. Jucăriile moi și păpușile – nu este cazul nostru.
Vă mai doriți copii, o familie mare?
Îmi doresc cu siguranță încă doi copii. La vârsta de 38 și aproximativ la 43 – 44 de ani, pentru mine.
Numiți 5 calități principale pe care trebuie să le aibă o mamă
O întrebare bună. În opinia mea, o mamă trebuie să fie atentă, iubitoare și grijulie. Obligatoriu, mama trebuie să aibă rolul de prieten, acea persoană căreia poți să-i spui totul, orice. Și o mamă niciodată nu trebuie să-și judece copilul! Întotdeauna trebuie să încerci să-ți înțelegi copilul, de ce a procedat anume în acest fel. Nu trebuie să-i apreciezi faptele, dar să fii omul în care copilul poate avea încredere. Și ceea ce mi-a lipsit mie în copilărie – mama trebuie să accepte ușor provocarea. De multe ori se întâmplă că vine copilul, întinde mânuțele, iar mama spune:”ei, unde mă cari iar?”. Dacă copilul vrea să se joace cu mingea, sau să zburde la tobogan, eu, chiar dacă sunt obosită, voi face ceea ce-mi cere copilul. Vreau ca micuța mea să se bucure de atenția de care are nevoie anume atunci când vrea acest lucru.
Sursa: http://www.dochkimateri.com
