”Criza de 40 de ani”: ce faceți dacă bărbatul dumneavoastră trece prin criza vârstei de mijloc?

De la 37 până la 42 de ani, bărbatul trece prin cea mai complicată perioadă din viața sa. Această perioadă, de multe ori, este numită ”criza de 40 de ani”. Vârsta de 40 de ani reprezintă o catastrofă pentru cei din jur și însuși pentru bărbat.

Criza masculină de 40 de ani reprezintă în sine un adevărat cutremur cu magnitudinea de 10 baluri. Bărbatul întrece limita. Toate trec peste limită, iar setea de libertate atinge cote maxime. Nici munca și nici vechile pasiuni nu mai sunt o salvare. Totul în jur își pierde valoarea. Este important doar ultimul vagon al trenului care pleacă și în care poate sări din mers. Și bărbatul sare!

În primul rând, este vorba despre vârsta la care se fac totalurile. Dacă la vârsta de 40 de ani bărbatul se consideră un om de succes, adică toate ambițiile sale sociale sunt satisfăcute, el este învingător. Iar un învingător are nevoie de premiu și piedestal, dar și aplauze furtunoase, priviri de admirație. Lumea, pur și simplu, este obligată să-i admire succesele. Și cine populează această lume? Soția, care a parcurs cu el tot drumul său ca personalitate în devenire? Ea demult a mai încetat să-și laude soțul și să-l admire, iar succesele sale sunt nu sunt pentru ea decât ceva absolut firesc. Poate că copiii, care au ajuns la vârsta adolescenței, își admiră tatăl ajuns la vârsta de 40 de ani. Puțin probabil.

Deci, cine va aprecia eforturile eroului?Cine se va uita la el cu ochi îndrăgostiți, plini de admirație și încântare? Și asta știți foarte bine! Femeile tinerele captivate de imaginea ”alfa-masculului”. Și problema nu constă în faptul că bărbatul vrea să-și schimbe femeia de 40 de ani pe altele două tinerele a câte 20 de ani. Acest lucru nu se întâmplă nici pentru că este pervers. El are nevoie de succes ca de aer! Iar soția nu se grăbește să-i ofere lauri – sau apare nu la timp și fără treabă. Iar în jur sunt atât de multe fete tinere entuziasmate…”Dacă nu acum, atunci când? ”- gândește bărbatul. Nu-l mai lasă în pace întrebarea ”Ce cost eu în această viață?”, iar răspunsul nu este căutat la colegi și prieteni, ei sunt o etapă depășită. El are nevoie de admirația femeilor. Acum, pentru el este importantă atitudinea față de personalitatea sa puternică.

Apar temerile. 40 nu înseamnă 20 și nici 30. Bărbatul intră în anii 50. Nu se știe cât a mai rămas din viața bărbatului. Și, unde-i triumful? Unde mai pui că și corpul îi sugerează: tinerețea se scurge ca și nisipul printre degete. Bărbatul înțelege, pe neașteptate, că bătrânețea nu mai este peste mări și țări, că tot ce a fost mai bun a rămas în urmă, că foarte curând va începe să-și piardă forțele, că nimic nu poate fi întors, că el îmbătrânește…

Primele simptome ale disfuncției erecției încununează imaginea sumbră. Dragi doamne, nu încercați să înțelegeți ce înseamnă asta pentru bărbat. Celulita care ne dă nouă bătăi de cap, ridurile și alte neplăceri nu ne pot oferi nici măcar un gram din ceea ce simt bărbații! Orice schimbare la nivel hormonal, neliniștea, frica de impotență, reducerea potenței, disfuncția erecției generează panică la bărbați. Pentru bărbați, impotența înseamnă sfârșitul vieții. Pentru totdeauna. Bărbații devin închiși, iritabili. Și dacă avem în vedere faptul că la stres sporește cantitatea în sânge a testosteronului – hormonul agresivității, ne putem imagina cu ușurință atmosfera ce domnește în casa bărbatului. Pentru toți va fi ”vesel”. Iar ”âapul ispășitor” devine soția.

La vârsta de 40 de ani, toate suferințele bărbatului sunt legate de potența sa și succeselor intime. Are de suferit autoidentificarea, pentru că noi deja știm că pentru el falusul este pentru el simbolul succesului și biruinței, bunăstării și puterii masculine. El este absolut convins de faptul că relațiile sale cu soția s-au epuizat, sentimentele au dispărut, au rămas doar datoriile. Sentimentul datoriei – este ceea ce inspiră cel mai puțin bărbatul la vârsta de 40 de ani. De aceea, în perioada crizei, bărbații afirmă că îl năcăjește soția, anume ea nu-i oferă posibilitatea să respire cu tot pieptul și să se simtă tânăr. Patul conjugal se răcește. Și pentru asta tot soția este vinovată.

Textul de mai jos poate fi tipărit și atașat cu un magnet de frigider pentru a nu-l obosi pe soț cu ”compuneri” despre motivele nemulțumirilor și frustrărilor.

Ai devenit ne sexuală și neinteresantă. Ca un bărbat în fustă.

– Nu am ce discuta cu tine, nu ai nici un fel de interese în afară de treburile casnice și prietenele tale.

- Ai încetat să mă mai înțelegi, sunt absolut singur în familie.

– Nu faci sport, de aceea te-ai ”desfoiat”.

Ești ocupată doar cu cariera și boarfele tale.

Te adresezi la mine ca la un consumator.

 – Am nevoie de libertate, iar tu permanent mă spionezi.

Am muncit toată viața, acum vreau să trăiesc pentru mine.

Acasă sunt numai probleme, așa tu ai educat copiii! Am fost ocupat cu serviciul, am făcut bani. Cu ce te-ai ocupat tu, nu-mi este clar.

– Nu mă enerva cu întrebări prostești! Oricum nu vei înțelege ce-i cu mine.

Schimbările pe care și le dorește bărbatul la 40 de ani vizează bazele vieții sale deja aranjate. Este o evadare din închisoare, unde regina balului este vrăjitoarea. Iar în jur sunt atâtea zâne frumoase și bune! Se rupe tot ce este obișnuit, este setea de o ”viață nouă”. Cu adevărat alta!

Criza masculină de 40 de ani reprezintă în sine un adevărat cutremur cu magnitudinea de 10 baluri. Bărbatul întrece limita. Toate trec peste limită, iar setea de libertate atinge cote maxime. Nici munca și nici vechile pasiuni nu mai sunt o salvare. Totul în jur își pierde valoarea. Este important doar ultimul vagon al trenului care pleacă și în care poate sări din mers. Și bărbatul sare!

La 40 de ani, devenind mult mai sentimental și sensibil, bărbatul nu doar că leagă intrigi pentru a-și verifica capacitățile sale sexuale. Nu! El se îndrăgostește! Sufletul lui cere inspirație, la fel ca și în tinerețe. Iar acest lucru îi poate oferi doar o femeie care nu seamănă cu soția sa.

Dacă în cazul bărbaților, la vârsta de 40 de ani, nivelul testosteronului începe să scadă și anume acest lucru îi face mai sensibili și sentimentali, femeile, dimpotrivă, devin mult mai încrezute în sine, mult mai puternice. Iar bărbatul are nevoie de un suflet pereche, tandră și senzuală. Anume o atare femeie devine pentru el atractivă din punct de vedere sexual. Și bărbatul începe să creadă că nu mai revine în familie. Cine se va întoarce, benevol, la închisoare!

Anume acestei perioade îi sunt caracteristice cele mai multe divorțuri. Dacă bărbatul a divorțat și a creat o nouă familie – cu zâna cea bună, evident - peste o perioadă, el începe să o compare cu fosta soție, va încerca să facă o copie. Am avut ocazia să mă confrunt cu situații care ar semăna mai mult cu o scenă de teatru al absurdului decât cu viața reală. Din aceste situații se înțelege câtă confuzie este în capul bărbatului. El crede sincer că va putea aranja cumva totul, lucrurile vor reveni la locul lor de la sine. Și lupii sătui și oile întregi. Bărbatul îi poate declara soției, care tocmai a aflat despre amantă, următoarele: ”De ce retrăiești atât de mult! Eu doar nu am de gând să mă însor cu ea! Eu nu plec din familie, dă-mi un pic de libertate!”.

Și el spune asta confundând vârsta de 40 de ani cu cea de 16, iar pe soție - cu mama. Soția, la rândul ei, consideră că soțul fie și-a ieșit din minți fie și-a pierdut mințile și rușinea. În realitate, bărbatul are foarte mare nevoie de susținerea și ajutorul soției, dar nu știe cum să o roage despre acest lucru, cum să-i explice situația teribilă prin care trece. Întrucât, bărbatul are un comportament agresiv și neclar, în replică, el este judecat și respins. Criza se va sfârși într-o bună zi, însă, bărbatul care suferă nu-și dă seama de acest lucru. Problema lui este ”pentru totdeauna”.

Cu să treacă femeia de criza masculină?

Soțul dumneavoastră are aproape 40 de ani. El a început intens să aibă grijă de sănătatea sa și aspectul fizic. Cu dumneavoastră parcă comunică, dar superficial. Iar uneori se irită din nimicuri, se leagă de orice, are un comportament similar cu a unui adolescent capricios. Iar uneori vă uimește cu expresiile sale – vă uimește atât de mult că vă gândiți să vă adresați la psihiatru: oare nu i s-a întâmplat o nenorocire? Da, i s-a întâmplat, a început criza de 40 de ani. Ce e de făcut?

* Încercați să-l controlați cât mai puțin și să-l mai întrebați unde se află.

* Ocupați-vă serios de aspectul dumneavoastră fizic, evaluați totul foarte sever și încercați să vă schimbați imaginea pe cât este posibil. După 10 ani și mai mult, bărbatul practic nu-și văd soția, el o ”simte”. Ceea ce ține de perceperea bărbaților – este o discuție separată. În perioada de criză, sarcina nu constă în a-i demonstra cât de aproape-i sunteți și prin câte ați trecut împreună pe parcursul vieții, ci în a-l determina să ”vă vadă”. Mai mult decât atât, ar fi de dorit să-i apară întrebarea: ”De ce oase s-o fi apucat de ea? Este de nerecunoscut!”.

* Dacă suspectați că se face vinovat de adulter, atunci trebuie să știți că viața vă îndeamnă să faceți un act eroic. Dacă înțelegeți pentru ce, atunci îl faceți! Eroismul constă în ceea că vă abțineți, prin toate metodele ce vă sunt accesibile, de a căuta dovezi care să confirme relația sa extraconjugală. Aceasta este singura excepție a regulii ”informat înseamnă înarmat”. Nu funcționează – dimpotrivă, distruge și este la îndemâna inamicului. Mai mult decât atât, soțul dumneavoastră ă va provoca în fel și chip ca să-i descoperiți taina. Lui îi este complicat să fie în permanentă tensiune, el inconștient așteaptă deznodământul. Pentru a se justifica va căuta motiv de ceartă cu dumneavoastră, inconștient va tinde să vă transforme într-o scorpie. Pentru că atunci își va putea spune cu sufletul împăcat: este imposibil să trăiești cu o astfel de scorpie. De aceea, formula este următoarea: atenție maximă asupra propriei persoane, asupra aspectului fizic și intereselor personale. Plus – abținere maximă și autocontrol.

* Este categoric contraindicat să încercați să clarificați situația, să controlați soțul, să-i comunicați că știți totul despre relațiile sale, să-i cereți să-și îndeplinească îndatoririle față de familie, să-l șantajați cu copiii, să faceți scandaluri și să-i spălați creierii.

Odată ce aceste condiții vor fi respectate – în esență, vorbim despre eforturi eroice, căsătoria va fi salvată și ați putea avea, ulterior, o nouă lună de miere. Însă planificați acest eveniment nu mai devreme de 1-1,5 ani de la începutul crizei.