Așa e modul în care natura mamă a creat sarcina, iar ea durează nouă luni. Termenul, desigur, o destul de mare și este firesc ca toată această perioadă, mama însărcinată să treacă prin stres sau complicații: ba mama soacră aruncă unele vorbe,ba propria mamă îți strică dispoziția, ba iubitul soț îți bea sîngele ...este imposibil să poți prevedea toate problemele, iar impactul potențial cu soarta sunt nereale, dar e foarte real să le " înmoi" și să le "ușurezi".
De ce ne certăm cu soțul?
Să ne uităm la situațiile de stres cauzate de soț (accidental sau intenționat). De ce anume soțul? Pentru că psihologii, au observat de mult că stresul cauzat de soț, o femeie îl suportă mult mai greu. Dacă te-a rănit mama, șeful sau vînzătoarea într-un magazin - da, este neplăcut, dar se poate supraviețui. Dar un alt lucru e rana provocată de soțul iubit ...
Femeia gravidă simte foarte puternic legătura sa cu copilul și ea într-adevăr vrea să-și împărtășească experiențele și problemele cu sotul ei, ca și în cazul în care se face un pic însărcinată (la începutul sarcinii), ea se atașează de viitorul copil și vrea să simtă pe deplin unitatea întregii familii: eu, soțul, copilul . Dar de multe ori se întîmplă ca soțul din diverse motive (cum ar fi nepregătirea de a deveni tată, timpul prea ocupat la locul de muncă, oboseala fizică și morală, etc), nu pot partaja cu dispoziția femeie, aspirațiile ei. De aici încep cele mai multe conflicte. Soțul nu este prudent cu soția însărcinată, îi oferă (în opinia ei) prea puțină atenție, de multe ori perturbează dispoziția rea, în general, se comportă ca și în cazul în care nici n-ar fi vorba de o sarcină. Desigur, mama însărcinată își face griji, se supără, e nervoasă, e agitată ... Și se pare că nu există nici o soluție în această dilemă (anume așa cred femeile gravide, care sunt în cele din urmă frustrate). Dar întotdeauna este o ieșire.
Cum să vă comportați în timpul unui cert?
În primul rînd, nu încercați nici într-un caz, să-i dați o lecție de învățătură sau să-l convingeți. Și mai mult prin isterie, printre lacrimi să-i reamintiți că sunteți gravidă, că scuipă pe tine și copil etc. Acest comportament îl va înfuria și mai mult, și este puțin probabil ca el să se schimbe imediat. El este, de asemenea, o persoană reală, are nevoie de timp pentru a înțelege ceea ce a fost, să-i spuneți blind că el a greșit.
În al doilea rînd, să stați și să plîngeți demonstrativ tot nu e bine! Prin urmare, atîta timp cît țipetele partenerului dumneavoastră răsună, dvs dragi viitoare mămici este momentul să vă gîndiți la copil. Copilului dvs., astfel de scene cu siguranță nu-i trebuie. Deci, privind la soț, transferați privirea imaginar spre copil și spuneți-i cele mai calde și blînde cuvinte pe care numai dvs le știți. Puteți să-i cîntați ceva, melodia preferată de ambii. Imaginați-vă că copilul este într-o coajă de protecție, prin care toate cuvintele sau frazele urîte nu pătrund. Principalul lucru e să se creadă că copilul e în deplină siguranță. Principalul lucru este să nu vă gîndiți la dvs, nici la soț, nici la situații , dar toate gîndurile să se concentreze doar asupra copilului.
De îndată ce furia soțului dumneavoastră va dispărea - e timpul să-i spuneți (cu vocea plină de iubire și de sensibilitate și neapărat liniștit, calm,!) ceva ce ar distrage atenția de la cele spuse, de ex: "oh, am uitat să-ți spun, iubite, te-a sunat Ivan Stepanovici"etc.
Dacă v-a reușit aceste lucru, este minunat. Iar dacă nu, și încă sunteți supărată, și plîngeți și sunteți ofensată? Atunci, încercați următoarele. Spuneți-i soțului că ați vrea să fiți singură. Gîndiți-vă la exercițiile de respirație.
1. Faceți cîteva respirații adînci, încercați să vă relaxați cît mai mult posibil. Ar fi frumos să mergeți la oglindă și să vă zîmbiți, spuneți ceva cu voce, de ex. "și totuși eu sunt cea mai bună!" Sau "nu-i nimic, iubitule, trecem și peste asta".
2. Acum e timpul de a vă îndrepta gîndurile la viitorul copil. Netezind burta, spuneți-i cît de mult îl iubiți, cît de mult îl iubiți pe tata. Explicați copiilor dumneavoastră că tatăl nu a vrut să vă provoace rău sau să vă rănească, spuneți-i că toate acestea sunt slăbiciuni de moment. DAR! Pentru ca copilul dumneavoastră să vă creadă, e nevoie să credeți dvs sincer în ceea ce vorbiți.
3. De aceea găsiți scuze pentru soțul dvs, încearcați să-l înțelegeți și cel mai important – să-l iertați. Întotdeauna amintiți-vă că stresul trece iar rana rămâne. Deaceea, totul e în mîinile dvs., ca copilul să nu simtă și să nu fie efectuat de această povară, să se nască fără insulte și pretenții la părinții lor.
4. Calmînd copilul și pe sine, mergeți să vă împăcați cu soțul, nu uitați să-i spuneți cît de atent și iubitor este!
Rețineți, de multe ori soțul unei femei gravide este mai capricios și mai instabil emoțional decît femeia însărcinată. Și punînd mîna la inimă, recunoașteți: a greșit soțul dvs într-adevăr atît de rău, cum vi se pare? S-ar putea că trebuie să vă înarmați cu puțină răbdare și toate certurile vor reveni la "zero"? Și încă ceva, rețineți: dacă ați experimentat stresul - pentru ceva ați avut nevoie de el. Încercați să găsiți în toate partea pozitivă și cel mai important – mergeți întotdeauna din ofensiva lor, doar pentru a spune sus cu inima curată și mintea deschisă! Atunci și soțul va deveni mai bun și vă va înțelege și aprecia mai mult și mai puternic iubirea.
Vă urăm iubire și înțelegere în familiile dvs.!
