Probabil că toţi copiii ştiu pe pielea proprie ce înseamnă inhalaţiile. Vă mai amintiţi? Era suficient să vă udaţi picioarele sau să strănutaţi o dată, mama sau bunica grijulie punea pe masă o crăticioară cu cartofi fierţi şi vă ruga să inhalaţi aburul fierbinte. Acum faceţi la fel cu copiii dumneavoastră. Dar sunteţi sigure că această „terapie cu cratiţă” este cea mai bună variantă de inhalare?

Cum, când şi pentru ce să facem inhalaţii copilului?

Inhalaţia: tratament bazat pe respiraţie

Pentru tratamentul unor boli care se dezvoltă în căile respiratorii se foloseşte deseori metoda inhalării. Deosebit de frecvent inhalaţiile sunt folosite în cazul copiilor „atacaţi” de viroze sau gripe, care afectează căile respiratorii superioare, dar şi pentru tratarea unor boli mai grave – astm bronşic, bronşită, pneumonie etc.

În primul rând inhalaţiile ajută la „transportarea” unui anumit preparat medicamentos în diferite părţi ale căilor respiratorii – de preferat în cele unde se dezvoltă boala. Deoarece medicamentele solide sau lichide nu pot fi „plasate” în organele respiratorii în alt mod, acestea sunt transformate într-un sistem de dispersie sau, mai bine zis, în aerosoli. Particulele de preparate medicamentoase amestecate cu gaze (iar uneori aburul simplu) pătrunde uşor în căile respiratorii, umezindu-le şi având efect curativ.

Însă cât de profund pătrund medicamentele (sau aburul) în căile respiratorii nu depinde de cât de adânc a inspirat copilul. Profunzimea pătrunderii depinde de câţiva parametri fizici, cel mai important fiind dimensiunile particulelor de aerosoli. Diferitele dispozitive pentru inhalare creează aerosoli de mărimi diferite. Aceasta este diferenţa principală dintre ele.

Cum, când şi pentru ce să facem inhalaţii copilului?

Dimensiunea are importanţă!

Aşadar, aerosolii pentru inhalaţii pot fi creaţi prin diferite metode şi cu ajutorul multor dispozitive. Practica populară îndrăgită cu cratiţă şi cartofi aburinzi nu poate acţiona asupra bronhiilor sau plămânilor, ajutând la însănătoşire – din păcate, particulele lor sunt prea mari pentru a pătrunde în căile respiratorii mai departe de rinofaringe. Cu toate acestea, terapia „cu cratiţa nu trebuie subevaluată – ea este capabilă să cureţe pentru o perioadă cavitatea nazală de mucoasă şi să uşureze respiraţia în cazul virozelor, răcelilor, tusei, guturaiului…

Pe de altă parte, există dispozitive ultramoderne pentru inhalaţii, capabile să creeze aerosoli cu dispersie fină, care atinge pereţii bronhiilor şi plămânilor chiar şi la o inspiraţie nu prea profundă, ducând încolo medicamentul necesar.

Pentru ca procedurile de inhalare să fie eficiente, trebuie să alegem corect metoda de inhalare, ţinând cont de porţiunea căilor respiratorii care are nevoie de ajutor. cu alte cuvinte, dacă micuţul are nasul înfundat sau tuşeşte sec, este suficientă o simplă inhalaţie cu aburi. Dacă însă este vorba despre tratamentul bronhiilor şi plămânilor, aveţi nevoie de un inhalator cu dispersie fină.

Cum, când şi pentru ce să facem inhalaţii copilului?

Dispozitivele pentru inhalaţii se împart în:

  • preparatele medicamentoase cu aerosoli (flacoane care dispersează medicamentul în cavitatea nazală sau bucală);
  • inhalatoarele de buzunar cu pulberi sau lichide (inhalatorul cu pulberi, de exemplu, arată ca un flacon nu prea mare, care este însoţit de un container cu pastile ce conţin medicament; pastila se „încarcă” asemenea unui glonţ în flacon, din care omul face o inspiraţie – astfel, particulele minuscule de medicament sunt practic „împuşcate” în căile respiratorii);
  • inhalatoarele cu aburi (dispozitiv în care lichidul, cu ajutorul unui încălzitor special, se transformă în abur);
  • inhalatoare cu compresor (aerosolii sunt creaţi cu ajutorul unui flux de aer);
  • inhalatoare cu ultrasunete (particulele sunt create sub acţiunea ultrasunetelor);
  • mesh nebulizere (cele mai moderne şi avansate tehnologic, capabile să creeze aerosoli cu particulele cele mai mici, care permit „transportarea” substanţei medicamentoase în cele mai îndepărtate colţuri ale sistemului respirator).

Tratamentul cu ajutorul inhalaţiilor: reguli foarte importante

Există nişte reguli speciale, pe care trebuie să le ştie orice părinte care are de gând să îşi trateze copilul cu ajutorul inhalaţiilor. Cele mai importante:

  1. Cu ajutorul „terapiei cu cratiţa”, precum şi cu ajutorul inhalatorului cu aburi (care face parte din categoria dispozitivelor cu dispersie mare) puteţi acţiona doar asupra căilor respiratorii superioare. Aceasta înseamnă că ele sunt capabile doar să uşureze cursul unor boli respiratorii acute necomplicate.
  2. În cazul tratamentului unor boli virale mai complicate, aşa cum sunt astmul, bronşitele, pneumonia, inhalaţiile trebuie efectuate doar la indicaţiile medicului. Doar un specialist trebuie să aleagă tipul inhalatorului şi medicamentul adăugat în aerosoli, dar şi timpul, temperatura şi regimul efectuării procedurilor.
  3. La utilizarea inhalaţiilor „cu cratiţa” sau a inhalatoarelor cu aburi nu este obligatoriu să adăugaţi la abur alte medicamente (de exemplu, uleiul esenţial de eucalipt, atât de popular printre bunicuţe, sau bicarbonat etc.), pentru că acestea nu vor putea pătrunde în adâncimea căilor respiratorii, iar pentru umezirea mucoaselor aburul cald este suficient. Inhalaţiile cu abur nu sunt folosite niciodată pentru tratarea nou-născuţilor şi copiilor până la 1 an. Cu precauţie sunt prescrise aceste proceduri şi copiilor până la 6 ani – doar de către medic, şi nu de către rude sau vecinii miloşi.

Utilizarea inhalatoarelor cu aburi în cazul copiilor mai mici de 6 ani poate provoca obstrucţia căilor respiratorii din contul creşterii volumului de expectoraţie. Cu cât mai mic este copilul, cu atât riscul este mai mare!

Cum, când şi pentru ce să facem inhalaţii copilului?

Boli în care inhalaţiile sunt contraindicate

De fapt, lista bolilor în cazul cărora inhalaţiile nu doar că nu sunt folositoare, ci şi foarte periculoase este mult mai mare decât lista bolilor în care inhalaţiile ajută într-adevăr. De exemplu, inhalaţiile sunt interzise în caz de:

  • Angină (care este o boală bacteriană, iar microbii, după cum se ştie, se dezvoltă mai repede în medii umede şi calde);
  • Otite (în otită mucoasa se acumulează în spaţiul îngust al trompa lui Eustachio, ceea ce schimbă presiunea şi provoacă dureri mari; în timpul inhalaţiilor sputa se umflă, mărindu-se în volum, iar aceasta va creşte presiunea şi durerea va deveni insuportabilă).

În plus, inhalaţiile cu abur sunt contraindicate:

  • copiilor până la 1 an;
  • copiilor până la 6 ani fără prescrierea medicului;
  • în caz de febră;
  • în orice infecţii bacteriene;
  • în cazul durerilor de urechi;
  • dacă sputa expectorată prin tuse conţine urme de sânge.

Inhalaţii cu şi fără motiv

Inhalaţiile nu se fac (niciodată!) în scopuri profilactice. Aceste proceduri au doar scopuri curative. De aceea este mai bine ca mamele, taţii şi alte rude să apeleze la inhalaţii doar după consultarea medicului. Şi doar în cazul în care copilul suferă într-adevăr de o boală în tratamentul căreia se folosesc inhalaţiile.

Sursa