Un copil cu greutatea mai mică de 2,5 kg are nevoie de o îngrijire specială, indiferent de faptul dacă s-a născut la termen sau nu. El trebuie să se afle sub supravegherea medicului. Copilul cu greutate foarte mică este ținut, de regulă, la maternitate, într-un incubator special, dacă instituția medicală este dotată cu astfel de aparat. Ce se întâmplă, așadar, în spitalele noastre? De ce mămicile cu copii prematuri au fost nevoite să își unească forțele și să creeze o asociație specială? La această temă extrem de dureroasă am vorbit cu fondatoarea și conducătoarea Asociației copiilor născuți prematur din Republica Moldova „Vitae” – Aza Onica.
Aza, de unde a venit ideea creării Asociației copiilor născuți prematur în Moldova?
La baza asociației noastre a stat experiența mea personală, legată de copilașul meu. Petrecând în spital o lună și jumătate, am aflat despre greutățile pe care le întâmpină un nou-născut care are nevoie de ajutor medical. Vorbesc acum despre toți copiii – și despre cei născuți la termen, și despre cei prematuri, pentru că ne referim la secțiile de reanimare pentru nou-născuți și prematuri.
Voi povesti despre câteva lucruri cu care ne-am confruntat. Copilul meu se afla în incubator, iar când a venit timpul schimbării incubatorului (în scopuri profilactice, incubatorul trebuie dezinfectat la fiecare 2 săptămâni), aparatul în care a fost mutat copilul meu nu funcționa, nu se încălzea. Observând acest lucru, am alertat personalul medical. Însă toate incubatoarele funcționale erau ocupate, iar eu am fost nevoită să iau copilul în brațe și să aștept până când aparatul nostru a fost dezinfectat.
Următorul moment pe care îl țin minte: când a venit timpul să pun copilul pe masă (un fel de pătuț), nu am avut unde, pentru că acestea lipseau. O ieșire din situație a fost căutată mult timp, iar într-un final medicul mi-a dat o masă de pe timpul URSS. Problema era că, dacă adormeai și lăsai încălzirea conectată, copilul era în pericol de a suferi arsuri sau şoc termic (încălzirea se conecta și se deconecta manual). Având în vedere că măsuța încălzea doar din partea de sus și această căldură deshidrata mucoasele căilor respiratorii și pielea, am preferat să urmez sfatul asistentei și să pun în jurul copilului sticle cu apă caldă.
Pe lângă aceste probleme au existat și greutăți cu hainele, scutecele, biberoanele, suzetele pentru copiii cu greutate mică. Lipseau și anumite medicamente, pe care am fost nevoită să le comandăm din Rusia. În secția de reanimare a nou-născuților lipsesc lucrurile elementare, așa ca dezinfectanții pentru mâini, săpunul și șervețelele de hârtie – toate sunt cumpărate de părinți. Am aflat că există o singură ambulanță dotată pentru reanimarea și transportarea nou-născuților din toată țara, dar ea este veche și trebuie înlocuită. Toate mamele care au fost transportate cu aceasta își amintesc calvarul prin care au trecut: mijlocul de transport scutură foarte tare și aparatele, desigur, nu sunt cele mai bune. Toate aceste lucruri mi-au trezit dorința de a schimba situația și așa a luat naștere asociație noastră.
Știți, aș fi fost foarte fericită dacă spitalele noastre ar fi dotate corespunzător și eu nu aș fi fost nevoită să prezint public toate experiențele mele legate de copil, precum și să pierd timp și forțe pentru activități obștești, în loc să mă consacru integral familiei. Credeți-mă, nu mă simt prea confortabil vorbind despre lucrurile personale, însă dorința de a ajuta copilașii și mămicile lor este mai puternică decât dorința de a-mi proteja spațiul personal.
La ce lucrați și ce ajutor acordați mămicilor cu copilași născuți prematur?
Eu cred că medicii trebuie să informeze părinții despre starea copilului. Prognoze, perspective de sănătate… Dacă ele sunt nefavorabile, personalul trebuie să informeze părinții cu multă grijă, pentru a nu-i trauma. Frazele de tipul „Copilul dumneavoastră nu are nici o șansă” sau „Nu plânge, dacă moare acesta, naști alt copil!” sunt pur și simplu incompatibile cu activitatea de medic, care este considerată profesia cea mai umană! Desigur, personalul este supus sindromului de ardere profesională, însă medicii, în special, trebuie să păstreze sensibilitatea emoțională la durerea străină. Pentru ca medicii să facă față presiunilor fizice și emoționale, ei trebuie să beneficieze de ajutor psihologic. Și mamele micuților născuți prematur au nevoie de un ajutor. O astfel de mamă, pe lângă grijile pentru copil, este roasă și de sentimentul de vină. De aceea ea trebuie să discute neapărat cu un psiholog, pentru a-și recăpăta echilibrul sufletesc și a se bucura din plin de noua ei situație de mamă. Asociația noastră organizează seminare și acordă suport psihologic pentru personalul medical și părinții copilașilor prematuri.
Vorbiți-ne despre primele mici, dar semnificative victorii ale organizației dumneavoastră.
Primii pași au fost făcuți încă înainte să devenim membri oficiali ai organizației. Ajutam cu ce puteam. Am comandat huse pentru incubatoare, pentru ca lumina și gălăgia să nu afecteze copiii. Am transmis câteva dispozitive de sterilizare pentru biberoane, diferite alte obiecte de care au nevoie mămicile în spital etc. La un moment dat ne-a venit ideea de a ne adresa comunității – nu doar pentru suport material, ci și pentru a aduce la cunoștința oamenilor problemele care există în acest domeniul Datorită Facebook-ului am reușit să difuzăm informațiile despre colectarea fondurilor. Colectarea banilor a fost organizată de Varvara Oprea, o mamă care a simțit pe pielea proprie toate „bucuriile” sistemului nostru medical. Ne-a bucurat foarte mult receptivitatea oamenilor, care au sărit în ajutorul micuților din secția de reanimare. Pe banii colectați am cumpărat 40 de „cuiburi pentru micuți”. Este vorba despre niște saltele speciale, care îi ajută pe micuți să se simtă în siguranță, iar personalul medical – să îi culce într-o poziție naturală, asemănătoare cu cea din burtica mamei. Aceasta ne-a inspirat și am decis crearea acestei organizații obștești.
Care sunt planurile de viitor?
Acum avem pregătite 3 proiecte. Unul este legat de cumpărarea dispozitivelor și echipamentelor medicale necesare, al doilea – de producerea îmbrăcămintei speciale pentru copilașii cu greutate mică, iar al treilea – de ajutorul juridic și psihologic pentru părinții copiilor născuți înainte de termen.
Este regretabil că în țara noastră drepturile copiilor nu sunt protejate în practică: mama poate să își provoace conștient nașterea la un termen avansat, pentru a scăpa de copil, deoarece planurile ei personale s-au schimbat, iar legea nu o sancționează în nici un fel. Sau medicul poate da dovadă de neglijență în timpul nașterii, ca urmare copilul poate rămâne cu diverse sechele sau chiar muri, iar medicul nu va răspunde pentru asta. Vreau să menționez că asociația noastră apără drepturile copilului. Și nimeni nu mai poate discrimina un copil care a venit pe lume prematur.
Cum ar putea oamenii să vă ajute?
Având în vedere că proiectele sunt pregătite, a rămas să găsim mijloace pentru realizarea lor. Acum ne aflăm la etapa prezentării lor și sperăm că în curând se vor găsi organizații și oameni care vor transpune visurile noastre în realitate.
Știu că se apropie o dată importantă pentru organizația dumneavoastră. Vorbiți-ne mai detaliat despre aceste eveniment.
Se apropie ziua internațională a copiilor născuți înainte de termen, marcată anual pe 17 noiembrie. Cu această ocazie pregătim un proiect foto, care va fi expus în galeria centrului comercial MallDova. De asemenea, pe 17 noiembrie, la ora 11, vom organiza un flashmob în fața centrului comercial – vom lansa baloane de culoare albă. Vă invităm pe toți să ne fiți alături în această zi, pentru noi este foarte important suportul comunității. După cum a spus Nelson Mandela, „nu există o mai bună manifestare a sufletului societății decât atitudinea ei față de copii”.
Asociatia Obsteasca (общественная организация) "Vitae"
MDL -MD 56AG000000022512938415
EURO-MD18AG000000022512938420
Cod fiscal 1016620003816
Banca beneficiara: BC "Moldova -Agroinbank" S.A.FIL.NR 7 Chisinau
Codul bancii:AGRNMD2X415
Interviu realizat de Cristina Scripnic
