Atunci când vezi o femeie tânără și frumoasă însărcinată în nouă luni, te aștepți ca discuția cu ea să fie foarte feminină, emoțională și, pe undeva, naivă. Însă Maria distruge acest stereotip: cu toată candoarea și vulnerabilitatea caracteristice unei femei care poartă un copil sub inimă, ea este plină de energie și nu și-a pierdut carisma. Din câte se pare, tocmai aceste calități au determinat faptul că în ultimii opt ani Maria locuiește și lucrează la Moscova, construindu-și cu succes o carieră de funcționar bancar. Am rugat-o pe viitoarea mămică să ne spună de ce a revenit la Chișinău, ne-am interesat de planurile ei de viitor și am întrebat-o cum e să fii fotomodel cu burtică.
Maria: Vă înțeleg nedumerirea. Problema este că pentru mama mea e mai complicat acum să vină la mine la Moscova, de aceea am venit eu la ea. Am mare nevoie de ajutorul ei, mai ales în prima perioadă după naștere. Eu voi deveni mamă pentru prima oară, de aceea, la fel ca toate femeile în situația mea, mă gândesc la ce va urma și îmi fac griji.
Maria: Centrul mamei și copilului. Am ascultat sfaturile prietenilor și apropiaților și am ales medicul. Și nu am regretat: este un specialist extraordinar, atât în sfera sa îngustă de specializare, cât și în domenii conexe. Sunt foarte mulțumită.
Maria: Povestea mea nu are nimic neobișnuit: am absolvit Academia de Studii Economice din Moldova la specialitatea „Bănci și burse de valori”, apoi am plecat la Moscova, cu gândul să mă angajez în domeniul respectiv. Am reușit și în acești opt ani am crescut profesional treptat, pas cu pas, mergând înainte. Acum ocup o funcție de conducere.
Maria: Diplomele noastre sunt recunoscute fără probleme, și nimeni nu face deosebire între cei veniți din alte țări și „ai lor”, sunt mai importante cunoștințele și capacitățile de muncă. În Rusia sunt foarte multe bănci – în prezent se încearcă o restrângere a numărului lor în funcție de mărime și siguranță, însă atunci când am plecat la Moscova, erau bănci la tot pasul, dintre cele mai diferite. Din această cauză nu am avut probleme cu angajarea. Cu timpul m-am convins că este foarte important să lucrezi în domeniul pentru care te-ai pregătit, deoarece nu există probleme cu transferarea la noi funcții, creșterea în carieră și așa mai departe.
Maria: Știți cum se spune: după ce absolvi universitatea și te angajezi, trebuie să uiți totul și să începi de la zero. Când am ajuns în Rusia, de exemplu, nu prea știam ce înseamnă un card de credit. La noi nu exista încă așa ceva, spre deosebire de Rusia. La fel ca liniile de creditare dezvoltate etc. Multe erau pentru mine o noutate, însă eu asimilez foarte repede informațiile noi și, treptat, totul a revenit la normal. Odată chiar mi s-a spus că e foarte bine că nu sunt moscovită, pentru că am un stimul să mă dezvolt și să ating culmile dorite.
Maria: Nu, nu m-am ciocnit niciodată de prejudecăți. Angajații competenți sunt întotdeauna căutați, iar cel mai important nu este de unde vii, ci cât de bine lucrezi și cât de bine știi să organizezi activitatea celor din subordinea ta. Există problema colectivelor de femei, dar aceasta nu are nimic în comun cu țara de reședință. Pe de altă parte, cu femeile este uneori mai ușor să găsești limbă comună. În orice caz, nu poți fi bună pentru toată lumea: am și eu caracterul meu. Nu sunt un conducător prea bun la suflet.
Maria: Te obișnuiești cu toate: distanțe, ritm… Am avut nevoie de doi ani ca să mă adaptez, dar acum îmi dau seama că nu aș mai putea locui în Chișinău.
Maria: Nu știu dacă este neapărat prea mic, dar nu văd aici posibilități pentru realizarea capacităților și abilităților mele profesionale. Care este rolul să o iei de la capăt la 32 de ani, mai ales atunci când ai o carieră de succes?
Maria: Acolo găsești tot ceea ce îți trebuie pentru viață. În Chișinău te întrebi foarte des unde să mergi, și oricum frecventezi pe rând unele și aceleași locuri. În Moscova găsești mereu ceva nou, localuri unde nu ai mai fost și locuri pe care nu le-ai mai vizitat. În ceea ce mă privește, la Moscova nu merg în fiecare week-end să mă plimb sau să mă distrez, pentru că am o activitate foarte solicitantă și uneori vreau pur și simplu să stau acasă și nici să nu mă ridic din pat (râde). Iar după muncă… nu plec niciodată la timp de la serviciu, iar ajungând acasă pe la 9-10 seara, nu mai am putere să merg undeva cu prietenii. Ceea ce făceam într-adevăr până la sarcină era să merg de două ori pe săptămână la fitness – o dată în cursul săptămânii și o dată în week-end.
Maria: (râde) Da-da, chiar așa se cheamă. Plecam de la serviciu la timp, mergeam la fitness, dar ajungeam acasă tot după ora 10 seara. Deși, îmi convine foarte mult programul meu de lucru: de la 10 dimineața până la 7 seara. Pentru Moscova, am un program excelent!
Maria: Da, desigur. Îmi lipsea soarele. Însă m-am convins că te poți obișnui cu lipsa lui. În Piter este și mai rău! Deși este un oraș foarte frumos și îmi place nespus, acolo e mereu timp urât și plouă. Pe de altă parte, ador călătoriile, iar aceasta compensează lipsa razelor solare. Înainte de sarcină, la fiecare trei luni mă străduiam să plec undeva măcar pentru câteva zile. În Rusia sunt foarte multe sărbători de stat, iar luna de concediu este suplinită cu un număr relativ impunător de zile libere, când poți pleca din capitală și din țară, te poți odihni, relaxa și reveni la serviciu cu un tonus mult mai bun. În general recomand tuturor celor care au activități solicitante, în special intelectuale, să nu se priveze de schimbări ale anturajului, de odihnă – pentru două, trei, patru zile, și nu este obligatoriu să pleci undeva departe. Importantă este tocmai schimbarea decorului, impresiile noi.
Maria: Este prima mea sarcină și am vrut să imortalizez acest eveniment. După ce micuțul se va naște, planific să continui această istorie foto, care se va dezvolta pe măsura creșterii copilului. Cred că astfel de momente trebuie să rămână în memorie, iar sesiunile foto profesioniste sunt mijlocul ideal – fotografiile de amator nu sunt o problemă în zilele noastre.
Maria: Nu, probleme nu au existat. Nici senzații de jenă, nici momente penibile, nimic. Din contra, totul s-a desfășurat pe o notă pozitivă și calmă. Consider că rezultatul final depinde de alegerea fotografului potrivit. Toți suntem diferiți, iar factorul uman joacă un rol important. În plus, contează mult profesionalismul. În cazul meu, toate au fost la cel mai înalt nivel.
Maria: Da. Desigur, am ales fotografiile care mi-au plăcut, dar acesta este un proces absolut firesc, și nu doar pentru sesiunile foto profesioniste, ci și pentru fotografie în general. Eu, de fapt, ador să mă fotografiez. Pentru mine era important aspectul estetic, dar am rămas mulțumită de cum arăt în a noua lună de sarcină, de forma fizică pe care o am. Am o percepție armonioasă asupra propriei mele persoane, de aceea nu au existat probleme sub acest aspect.
Maria: Am impresia că sunt în concediu, unul mai lung. Aici viața este parcă altfel. Acum vremea este normală, vara însă m-aș fi simțit foarte rău la temperaturi de +40, coduri galbene și așa mai departe. Vara trecută nu a fost prea fierbinte la Moscova, am avut noroc. Unicul lucru ce m-a deranjat în perioada sarcinii a fost înăbușeala. Dar mi s-a permis vă vin la serviciu după orele de vârf, altfel mi-ar fi fost foarte dificil în metrou.
Maria: Simplu și ușor: am mers la policlinica de sector și am fost luată în evidență. Dar și aici, după câte înțeleg, se aplică același sistem. Am reușit să construiesc niște relații foarte bune cu medicul meu. Însă, la dorință, medicul poate fi schimbat. În principiu, medicii sunt peste tot la fel. Am avut noroc de o doctoriță foarte pricepută și atentă.
Maria: Unica diferență pe care am observat-o este că în Moldova toate screeningurile pentru femeile gravide sunt contra plată, nefiind incluse în polița de asigurare, dar în Rusia sunt gratuite. Toate ultrasonografiile, toate analizele – vorbim despre un program foarte larg și absolut gratuit.
Maria: În secolul XXI, nu… (râde). În Europa, la 30 de ani tinerii abia dacă se gândesc la copii. Au trecut timpurile când se considera că la 19 ani trebuie să te măriți, iar la 20 – să faci copii… Totul depinde de situație: dacă femeia vrea să facă studii, să învețe o profesie, să își construiască o carieră – este dreptul ei. Dacă însă femeia își pune speranțele în soț, fără a avea profesie, fără posibilitatea de a fi picioarele ei, înseamnă că este dependentă. Nu spun că este bine sau rău, aceasta e decizia fiecărei persoane. Unele se căsătoresc la 20 de ani și sunt fericite. Altele vor întâi să obțină independență financiară. Se schimbă timpurile, se schimbă și mentalitatea oamenilor, ei încep să gândească altfel, iar realitățile nu mai sunt la fel. Odată cu trecerea timpului, femeile înțeleg din ce în ce mai mult că femeile trebuie să reprezinte ceva, să se realizeze într-un anumit domeniu. Chiar și bărbații, cred eu, respectă mai mult femeile instruite, educate, realizate. La noi femeile nu îl folosesc integral nici concediul de maternitate, nu vor să iasă din ritm și să piardă teren în fața altor angajați.
Maria: Începând cu al doilea copil. Desigur, dacă voi avea posibilitate, voi naște și al doilea. Capitalul maternal este un lucru bun, suma nu este nici mare, nici mică, e un capital virtual, pe care nu-l poți transforma în cash, dar pe care îl poți folosi ca rată inițială la o ipotecă, pentru stingerea unui credit sau îl poți păstra pentru pensie, ceea ce este foarte comod. Pentru primul copil, toate plățile principale le primești de la locul de muncă, chiar și indemnizația unică. Dacă nu aș fi fost angajată, le-aș fi primit de la stat, dar de cinci ori mai mici.
Maria: Da, dar voi aplica imediat pentru pașaport. Pentru indemnizația lunară de la serviciu, va trebui să traduc certificatul de naștere în rusă și să anexez pașaportul meu de cetățeană a Federației Ruse. Moldova și Rusia au semnat anumite acorduri, care simplifică această procedură. Apropo, există diferențe și în ceea ce privește indemnizațiile: în Rusia acestea sunt plătite un an și jumătate, iar în Moldova – trei. Acolo ți se păstrează locul de muncă trei ani, însă ți se plătește doar un an și jumătate: 4 luni – 100% din salariu, iar restul perioadei – 40% din salariu, însă suma efectivă este mai mică, deoarece este stabilit un maximum.
Maria: Cred că și mai devreme – toate speranțele se îndreaptă spre bunica.
Maria: Încerc să o conving pe mama să meargă cu mine, oricum voi avea nevoie de timp pentru a găsi o dădacă. Mai ales că dădacă nu este persoana cu care poți lăsa copilul și merge liniștită la serviciu, mai ales în comparație cu bunica. Chiar și atunci când dădaca este recomandată de…
Maria: Nu, persoanele propuse de agenții sunt aprioric străine. Dacă ți le recomandă prietenele, colegii, e una. Dar agențiile…
Maria: Sigur, agenția poate să îți recomande altă dădacă, dar totul este atât de relativ când vine vorba despre copil… Te poți plânge că nu ți-au reparat bine robinetul, dar în cazul copilului? Cu ce schimbă situația faptul că dădaca s-a comportat urât cu copilul? Mai ales că acesta este mic și nu poate spune ce i se întâmplă. De aceea tratez foarte serios problema în cauză. Pentru mine ar fi ideal ca bunica să stea cu el până va merge la grădiniță. În Rusia grădinițele sunt foarte bune, inclusiv cele de stat.
Maria: Probabil că dacă aș fi devenit mămică la 22 de ani, totul ar fi fost mult mai complicat. Dar acum sunt mult mai pregătită pentru maternitate și din punctul de vedere al vârstei, și din punctul de vedere al carierei și situației financiare. Toate lucrurile trebuie făcute la timpul lor!
Photo: Alexander Ustin Photography
Interviu realizat de Irina Caruş
