Pediatrul Mihai Stratulat ne recomandă să fim foarte atenți atunci când tratăm copilul de pneumonie. Acesta a povestit pe blogul său despre un caz în care unui copil i s-a dat un tratament greșit.
„Am decis să postez și eu un caz interesant, consider că este interesant pentru toți... Toți avem ce învăța și încă nu s-a născut nimeni atât de deștept, încât să le știe pe toate... În medicină, printre doctori, se numește prezentare de caz clinic.
Așadar, un copil de 5 ani se prezintă la secția de primire urgență a unui spital din Chișinău cu următoarele acuze: febră până la 38,5-38,6 de grade a 4-a zi de la debut și tusă semi-productivă (din spusele mamei). Motivul adresării a fost insistența unei prietene, mama fiind destul de convinsă că nu este nimic grav și că va merge a doua zi în mod programat la pediatru. Însă, uneori influențele externe sunt mai puternice decât convingerile interne.
A urmat investigarea acestui copil (auscultația, analiza generală de sânge, radiografia cutiei toracice, aprecierea saturației sângelui cu oxigen), cred că în acest caz aveam să fac exact la fel, însă interpretarea rezultatelor a făcut diferența. După cum am înțeles, după investigare erau deja vreo trei medici, care au omis starea generală a copilului (activ, aleargă, se joacă), analiza generală de sânge (leucocite – 6,2) și saturația cu oxigen (97-98%) și s-au concentrat doar pe radiografia cutiei toracice, care la prima vedere nu mi-a plăcut nici mie. Radiografia cutiei toracice a arătat: opaciefieri (pete albe) în lobul superior drept (1/3 din plămân) și într-un segment în plămânul stâng. Astfel a fost apreciată starea copilului ca fiind “foarte gravă”, copilul diagnosticat cu pneumonie bilaterală și pleurezie, necesită internare urgentă și administrarea antibioticului.
Luând în considerație că sunt pacienții mei de la naștere, analizând situația în ansamblu, am decis împreună cu mama (responsabilitatea mi-am asumat-o pe deplin) să refuzăm internarea și să consult copilul a doua zi, la prima oră. A doua zi, copilul deja nu mai avea febră, era la fel de activ, saturația cu oxigen a sângelui era la fel de bună, auscultativ în plămâni, respirația era ușor diminuată în lobul superior al plămânului drept cu weezing (șuerat) la expir, am decis că copilul face o bronșită acută cu sindrom obstructiv și atelectazia acelui lob, dar și a unui segment din plămânul stâng.
Iar acum voi încerca să vă explic de unde au apărut acele “pete albe” pe radiografie. Într-o bronșită obstructivă, din cauza obstrucției (îngustării) bronhiilor și a sputei mai vâscoase, mai dense, la inspir, cu această spută, a fost blocată bronhia, iar lobul sau segmentul de plămân spre care ducea această bronhie, s-a colabat (închis). Astfel au apărut acele opacifieri (pete albe) la radiografie.
Tratamentul a fost unul îndreptat spre diminuarea spasmului bronșic și drenarea activă a sputei, prin intermediul inhalațiilor cu soluție salină hipertonică. Radiografia a fost repetată la a 5-a zi, iar opacifierele au dispărut.
De atunci au trecut deja 2 săptămâni, copilul se simte foarte bine.
M-am convins încă o dată că trebuie să tratăm în primul rând copilul și nicidecum analizele sau radiografiile, iar pentru a pune o diagnoză și a începe un tratament este necesar să le luăm în considerație pe toate!
Sănătate și cât mai mulți copii fără pneumonii!!!”
Sursa: mihaistratulat.blogspot.md
