Cât de periculos este stresul cronic și ce legătură are cu glicemia

În stresul provocat de o infecție crește glicemia. La fel de poate întâmpla și în caz de stres psihologic. Pe termen scurt ne ajută să ne luptăm, însă pe termen lung, stresul ne distruge tocmai capacitatea de luptă. Într-o infecție cu un virus ori cu o bacterie intră în luptă globulele albe din sânge, numite leucocite, și au nevoie de energie. Energia e furnizată de zahărul din sânge, adică de glicemie. Din această cauză, în orice infecție, glicemia crește.

Luptă sau fugi. Sunt singurele două posibilități pe care le cunoaștem în fața unui pericol. Vorbim despre stresul psihologic și acesta crește glicemia. Pe termen lung, modificările sunt în lanț.

”Secretându-se în permanență cortizol, cortizolul are receptori la nivelul ADN-ului celular și de asta el modifică în timp metabolismul glucidic, metabolismul lipidic, dă tulburări pe tiroidă.”, susține Antonela Burlacu, medic primar endocrinolog.

Stresul cronic nu ne apără, ci distruge sistemul imunitar uman

”Hormonii stresului sunt recepționați ca semnale și de către celulele sistemului imunitar. Până la urmă, întregul organism e o rețea de sisteme. Comunică între ele. Stresul neuropsihic este imunosupresor, deci scade capacitatea de reacție a organismului.”, afirmă Veronica Lazăr, biolog.

În primul rând este afectată imunitatea de la nivel celular, dependența de limfocitele T. Aceste celule ne apără de virusuri și se luptă cu eventuale celule tumorale apărute în organism.

Hormonii de stres, pe termen lung, lovesc apoi anticorpii din sânge. Șubrezirea cauzată de stresul cronic nu doare. Celuelele imunitare nu sunt inervate, deci nu dor. Apar, în schimb, des, infecțiile virale, care pot fi urmate de infecții bacteriene.