Majoritatea fructelor uscate, livrate pe piață, sunt prelucrate cu dioxid de sulf, notat pe ambalaj drept conservant E220. Acest conservant previne dezvoltarea microorganismelor în fructele uscate, le permite să nu se înnegrească, cu alte cuvinte, le conferă un aspect apetisant și sporește foarte mult termenul de păstrare. Totuși, ar trebui să știi că dioxidul de sulf este un compus foarte toxic. Deși există norme și concentrații maxime admise la procesarea produselor, totuși, nu ar fi bine ca el să nu ajungă în organismul nostru.
Dioxidul de sulf din fructele uscate se dizolvă în apă. Prin urmare, e suficient să țineți fructele uscate în apă de temperatura camerei timp de 30 -60 de minute, schimbând de câteva ori apa. După aceasta, o parte din E220 se pierde și fructele pot fi mâncate.
Putem face un test mic de înlăturare a conservantului E220 dintr-un pachet cu fructe uscate, pe care producătorul l-a indicat în componența produsului.
Punem fructele uscate într-o cană, turnăm apă de temperatura camerei și lăsăm pe o oră. Important: procesul de dizolvare a dioxidului de sulf se încetinește odată cu creșterea temperaturii apei, de aceea, nu trebuie folosită apa caldă, cu atât mai mult, fierbinte. Timp de o oră, amestecăm de câteva ori fructele, pentru ca dioxidul să iasă mai bine.
O reacție calitativă la dioxid este reacția cu permanganatul de kaliu. În rezultatul reacției, soluția mov de permanganat își pierde culoarea.
Luăm câteva firicele de permanganat de kaliu și le dizolvăm într-o cantitate mică de apă. Apoi adăugăm apa de la fructele uscate. Dacă dioxidul de sulf nu este prezent în apă, atunci nu se va întâmpla nimic. Iar dacă este – atunci va avea loc reacția de decolorare a soluției mov. Acest fapt demonstrează că dioxidul de sulf a trecut în apa în care au fost muiate fructele uscate, formând sare de sulf și sulfați.
Sfat: înainte de întrebuințare, mai ales copiilor, muiați fructele uscate în apă de temperatura camerei și spălați-le apoi sub jetul de apă.