Te întorci acasă cu micuţul după o zi lungă petrecută activ și puiul tău te întreabă țopăind nerăbdător ”acum ce mai facem, mami?”. Sau educatorii îți reproșează că micuțul tău întrerupe orele și este foarte nerăbdător cu ceilalți, vorbește neîntrebat în continuu și se învârte ca un titirez toată ziua?
Îi place să atingă tot ce vede în jurul lui, deșurubează orice îi pică în cale, trage pentru a vedea cum funcționează și ai impresia că seamănă cu iepurașul din reclamele cu bateriile care durează și durează?
Dacă răspunsul este un “DAAAAAAAAAAA!”, s-ar putea ca micuțul tău să sufere de hiperactivitate sau sindromul ADHD, o tulburare comportamentală care se manifestă în general în perioada copilăriei, dar care își are impactul în dezvoltarea ulterioară a copilului tău.
De cele mai multe ori acestor copii le este foarte dificil să își mențină atenția concentrată la o anumită sarcină sau la un anumit stimul, deoarece ceilalți stimuli externi nu pot fi opriți. Astfel, copilului hiperactiv îi este foarte dificil și uneori imposibil să controleze supra-stimulările senzoriale (mișcările din jurul său, sunetele sau zgomotele, obiectele ce trebuie atinse).
Dacă ești părintele unui astfel de copil este foarte important să îți aduci aminte, în momentele în care te simți exasperată de comportamentul copilului, că face toate acestea pentru că este hiperactiv, pentru că nu se poate sau îi este foarte greu să se abțină. Simte nevoia să se miște, să vorbească peste ceilalți, să pună mâna peste tot. Nu face toate acestea pentru a te scoate pe tine din sărite sau pentru a te pedepsi în vreun fel, ci din cauza hiperactivității. Acțiunile tale trebuiesc îndreptate pentru a-l ajuta, și o poți face înțelegând natura afecțiunii pe care o are.
Ce este hiperactivitatea (ADHD)? Sindromul ADHD ( deficit de atenție ) sau hiperactivitatea se caracterizează printr-o stare puternică de agitație, însoțită de impulsivitate și lipsa concentrării. Dificil de diagnosticat înainte de 6-7 ani, aceasta patologie îl afectează pe copil, în special, în timpul cursurilor școlare. Specialiștii atestă diferite forme de ADHD: copii la care predomină lipsa atenției, impulsivi sau hiperactivi. Din păcate, în ciuda unui potențial intelectual și creativ considerabil, copilul hiperactiv se confruntă adesea cu un eșec școlar. Element perturbator pentru cei din jur, copilul hiperactiv își deranjează adesea atât colegii cât și educatorii sau ulterior profesorii.
Cauzele hiperactivității nu au fost încă bine identificate, însă s-ar părea că există mai mulți factori: neurobiologici, de mediu, cognitivi și uneori factori pre sau perinatali. Pentru a-și da seama că un copil suferă de tulburări de atenție și hiperactivitate, psihologii se bazează pe 4 aspecte:
1. Semne de agitație, impulsivitate și lipsa concentrării durează de mai mult de șase luni;
2. Tulburările au început înainte de împlinirea vârstei de 7 ani;
Cele mai recente studii de cercetare au relevat faptul că una dintre cauzele hiperactivității poate fi de natură genetică. Cercetătorii studiază încă relația care poate exista între deficitele genetice și tulburările de atenție și hiperactivitate. Cert este faptul că părinții pot agrava situația abordând poziții greșite, cum ar fi : “o sa-i treacă,” or “o bătaie bună îl liniștește” sau “așa e el, ce să-i fac”.
Cum să știi dacă ai un copil care suferă de tulburări de atenție?
Un copil care suferă de tulburări de atenție va avea tendința să:
- Nu se concentreze la o sarcină care i se dă;
- Nu prezintă interes pentru detalii, lucruri amănunțite;
- Adesea, nu ascultă ceea ce i se spune;
- Nu acceptă pedepsele pe care le primește;
- Pierde întotdeauna lucrurile, obiectele etc;
- Uită frecvent ce trebuie să facă.
Cum să știi dacă ai un copil impulsiv
Impulsivitatea unui copil se remarcă prin gesturile, acțiunile și cuvintele copilului. Astfel, probabilitatea să ai un copil impulsiv dacă:
- Nu are puterea să-și controleze mișcările;
- Dă răspunsuri precipitate, fără să aștepte finalul întrebării;
- Întrerupe conversația persoanelor din jurul sau vorbește peste altcineva;
- Se enervează ușor dacă dorințele nu îi sunt satisfăcute rapid.
Ce poți să faci fiind părintele unui copil hiperactiv?
– Hiperactivitatea afectează din ce în ce mai mulți copii însă, puțini părinți recunosc acest lucru și caută ajutor specializat pentru a-și ajuta micuțul. Dacă observi aceste aspecte la copilul tău, nu ezita să consulți un psiholog. Specialiștii sunt formați din punct de vedere profesional să depisteze cu precizie aceste forme de boală și îți pot recomanda ajutorul potrivit pentru copilul tău.
– Chiar dacă sună a militărie, încercă ca orele de somn, de trezire, de masă, de lecții (când e cazul), de joacă, de uitat la desene animate, de folosit calculatorul, de ieșit afară la joacă, de făcut baie să fie aceleași. Copiii hiperactivi au nevoie de un program foarte bine pus la punct pentru a se simți în siguranță.
– Învățați împreună o lege de bază pe care va trebui să o urmați o viață întreagă: duceți la capăt tot ce ați început. De exemplu, un copil hiperactiv poate începe să se joace cu mașinuțele, însă la un moment dat renunță și începe să facă un puzzle, renunțând însă repede și la această activitate pentru a se juca cu mingea. Într-o astfel de situație, părintele trebuie să încurajeze comportamentul de finalizare a sarcinii, îndemnându-l pe copil să strângă mașinuțele, apreciind, la final, lucrul realizat și lăudându-l pe copil.
Este important ca cel mic să învețe ca ceea ce lasă în urmă să fie finalizat. Asta nu înseamnă că trebuie să se concentreze până la final pe o sarcină anume, pentru că îi este greu. Nu este însă nimic rău în a alterna activitățile, inclusiv temele, deoarece această modalitate satisface nevoia copilului de noutate și de alternanță și ajută, de multe ori, la o mai bună rezolvare a sarcinilor.
– Implică-l în activități de descărcare a energiei.
Uneori sunt momente când doar activitatea funcționează. În aceste momente este foarte important să le fie oferite copiilor hiperactivi modalități de consumare a energiei în scopuri constructive: să te ajute la udatul florilor, să pună masa, să te ajute la cumpărături.
– Observă și încurajează comportamentele adecvate.
Este foarte posibil ca mulți copii hiperactivi să se fi obișnuit cu maniera negativă prin care capătă toată atenția celorlalți. Ei pot ajunge la concluzia eronată că așa pot fi în centrul atenției celorlalți. Este foarte important ca părinții și educatorii să nu întărească această convingere prin numeroasele atenționări negative “iar vorbești? încetează!/dacă mai aud un sunet te dau afară!”. Este esențial ca părinții și educatorii să ignore comportamentele neadecvate mai mult decât să le sublinieze prin atenționări.
Ce faci în momentele critice?
– Tehnica respiratului adânc de 5 ori. Poate părea banală, însă chiar funcționează (de cele mai multe ori). Învață-l pe copil tehnica respiratului de cinci ori adânc, după o discuție despre cum se poate liniști în momentele în care devine foarte energic. Încurajează-l să își spună în minte: „Stop mișcare!” (eventual poate să își imagineze și un semafor cu lumina roșie aprinsă), după care să respire adânc (inspiră pe nas și expiră pe gură) și să numere până la 5.
– Masajul de relaxare. Atingerea este importantă pentru copiii hiperactivi, așadar, în momentele în care se simt foarte tensionați și agitați poți să „îi inviți la o sesiune reciprocă de masaj”. Este important ca masajul să fie făcut cu mișcări lente și ample, nu foarte apăsate. În acest fel îl poți ajuta să se relaxeze corporal.
– Câteva ture prin jurul blocului împreună cu tine sau singur, dacă este suficient de mare, nu numai că o să-i consume excesul de energie, ci și „tropăitul” sacadat al tălpilor pe asfalt îi va distrage atenția.
– Orice familie care are un copil hiperactiv trebuie să aibă cutia „antiplictiseală”. Ea conține plastilină, seturi de culori, cărți de colorat, puzzleuri, spumă modelatoare, mărgele pentru confecționat bijuterii sau orice alte lucruri care-i pot stârni imaginația și dorința de a confecționa ceva. Copiii hiperactivi se plictisesc repede așa că au nevoie de ceva în plus pentru a le stimula mintea care și așa merge foarte repede.
– Dieta. Este posibil ca hiperactivitatea să fie generată și de consumul exagerat de dulciuri. Așa că redu-i din bomboane, prăjituri, ciocolate etc. Oferă-i în schimb fructe, sucuri naturale etc.
Dar cel mai important în creșterea unui copil hiperactiv, este exemplul tău. Micuțul privește la tine și face exact la fel. Îți va fi foarte greu să-l înveți să se concentreze, dacă ești o persoană care nu duce la capăt ceea ce începe Va fi greu să-l calmezi dacă ești agitat. Nu vei reuși decât să-i agravezi anxietatea. În contrast, dă-i exemplu pozitiv. „De ce ești nervos? Uită-te la mine cât sunt de calm!” „Eu pot să fiu calm, vrei să încerci și tu!” sunt numai câteva exemple de replici care au dat rezultate
În concluzie, trebuie să știi că, deși poate reprezenta un dezavantaj, hiperactivitatea se poate transforma într-un avantaj dacă ești conștientă de acest lucru și ești consecventă în ceea ce privește modelarea copilului.
Sursa: Mamaplus.MD
