Chiar dacă anii vin şi pleacă, nu lasă urme pe chipul Victoriei Lungu. Cu aceeaşi energie debordantă se avântă în proiecte noi şi visează la prinţi din poveşti. Secretul tinereţii se ascunde în dorinţa ei de a trăi fiecare clipă nu ca şi când ar fi ultima, dar ca şi cum ar fi prima zi din viaţa ei. A trăit iubiri şi dezamăgiri, a sfidat soarta şi s-a resemnat cu încercările lui Dumnezeu. După o căsnicie eşuată, a rămas cu fiica Valeria – un copil minunat, fără de care viaţa ei nu ar mai avea sens, spune interpreta.
„Eu am renunţat la această relaţie. Cred că a fost o decizie corectă, din moment ce el iubea o altă femeie. De ce să-l ţii cu forţa. Trebuie să-ţi dai seama că dacă nu mai ai ce lipi, atunci trebuie să rupi. Cred că a fost o căsătorie negândită. Chiar dacă l-am iubit foarte tare, m-am dezamăgit la fel de mult. „
A urmat accidentul de maşină.
„M-am gândit că l-am supărat pe Dumnezeu, dacă mi s-a întâmplat asemenea tragedie. Am stat mobilizată la pat trei luni de zile. Am avut timp să gândesc. Desigur, aveam momente când mă gândeam că viaţa s-a sfârşit pentru mine. Am trăit depresii, am plâns, avut gânduri proaste... de sinucidere. Regret şi îmi este ruşine de acest gest de disperare... Valeria era încă mică, avea nevoie de mine, iar eu mă vedeam o povară pentru ea... O lovitură a fost şi fuga iubitului de lângă mine.
Dar Dumnezeu le-a aranjate pe toate. Am avut marele noroc să fiu operată de medici la care am cântat la petreceri, astfel costurile de spitalizare şi operaţia au fost mult mai mici. Financiar nu a fost uşor. Nu mai câştigam bani. Dar le mulţumesc celor care au fost alături de mine. Veneau acasă la mine chiar şi oameni pe care nu-i cunoşteam. Îmi aduceau mâncare şi bani... Foarte multe lucruri am învăţat din acest accident. ”
Chiar dacă soarta Victoriei nu a fost aşa cum şi-a dorit ea şi aşa cum o scria în gânduri, s-a resemnat, s-a revoltat, a sperat şi crede că nu poţi fugi de destin.
„Îmi pare foarte rău doar că multe lucruri nu le-am făcut aşa cum şi-au dorit părinţii mei. Şi tata şi mama, care au plecat în lumea celor drepţi, îşi doreau să am un om drag lângă mine, un sprijin... Au plecat cu gândul că am rămas singurică...
Am încercat să găsesc vina în mine. Am o încredere oarbă în oameni. În plus, nu am învăţat să iau decizii încet, cugetat şi analizat. Aşa mi-e firea. Eu fac totul foarte repede: astăzi vreau să trăiesc, astăzi l-am întâlnit, astăzi vreau să iubesc, astăzi vreau să mă căsătoresc. Apoi vine dezamăgirea...
Eu mă trezesc dimineaţă, mă uit în oglindă şi spun: Ştii că te iubesc Victoria, ştii că eşti frumoasă, fericită, puternică şi vei reuşi. Chiar dacă se întâmplă să plâng în faţa oglinzii, o şterg şi spun „Ce naivă eşti Victoria!”.”
Se vede din nou mireasă, şi-ar dori încă un copil şi este convinsă că bărbatul cules în gândurile ei există şi îl va întâlni.
Vezi cea mai noua producţie muzicală a Victoriei Lungu, lansată chiar de ziua ei.
