O cunoașteți pe Natalia Marin încă de la ”Fabrica de Staruri-2”, un proiect televizat urmărit de mii de telespectatori. Ulterior, ea a activat în radio și TV, pentru ca acum să fie un content creator de succes. Este o fire energică și creativă, iar viitorul său statut de mămică nu îi dă mari fiori, pentru că, spune ea, va avea reacția potrivită la momentul potrivit – atunci când își va îmbrățișa bebelușul pentru prima oară. Pe când era în luna a șasea de sarcină, vă spuneam că vom reveni neapărat cu un interviu în care viitoarea mămică Natalia Marin ne va povesti mai multe detalii despre experiența ei de graviduță și viziunea ei despre maternitate. Vă promitem că o veți redescoperi!
Ce emoții te încearcă acum și cât timp a mai rămas până la marea întâlnire?
Să știți că nu mă încearcă prea multe emoții și nu prea simt acel instinct matern despre care se vorbește atât de mult… Probabil pentru că încă nu realizez că în scurt timp voi deveni mamă. Cu siguranță, iubesc acest copil încă din prima zi, dar voi putea spune mai multe despre asta după ce o voi ține în brațe. Sunt totuși la prima sarcină… Nu cred că există o femeie care este 100% pregătită pentru acest moment. Pe de altă parte, îmi place să-i simt mișcările în burtică.
Aștepți o fetiță…
Exact! Vom avea o fetiță, cu toate că eram sigură că va fi băiat. Am acum 34 de săptămâni, iar în decembrie este preconizată nașterea. Abia aștept întâlnirea cu ea.
Ești pregătită moral pentru momentul ”întâlnirii”?
Nu mi-e frică de naștere... Să recunoaștem, nu e un proces plăcut, dar atât timp cât nu știu cum se derulează lucrurile cu adevărat, nu sunt deloc panicată. În plus, eu sunt persoana căreia îi place să rezolve problema atunci când aceasta apare și nicidecum să-mi fac scenarii din timp „Ce va fi? Cum va fi? Dacă se întâmplă ceva?”. Am noroc de o sarcină ușoară, fără complicații. Sunt absolut convinsă că totul depinde de modul în care percepi lucrurile. Bine, chiar nu depinde de tine dacă o să ai sau nu toxicoză sau alte minunății specifice perioadei, dar dacă victimizezi la tot pasul, ce rezolvi? Mă mir atunci când văd femei cu burtici micuțe, abia sesizabile, care se oftică mereu și caută atenție...
Te-ai gândit deja la un prenume pentru micuța ta?
Chiar nu am bănuit că este atât de dificil să cauți un nume pentru copilaș. Am mai căutat pe internet, am ascultat cu mare atenție numele femeilor din fiecare film pe care l-am vizionat în această perioadă, dar nu am decis deocamdată. Totuși nu aș vrea un nume exotic pentru fetița mea, pentru că nu sunt adepta numelor sofisticate. Vreau să fie o combinație reușită dintre nume și prenume. Soțul meu a spus că îi vom rosti numele atunci când o vom lua în brațe pentru prima oară.
Îți mai amintești de ziua în care ai aflat că ești însărcinată? Cum a fost?
Am aflat marea noutate la o lună și ceva de sarcină. Soțul meu a fost primul care și-a dat seama că au intervenit niște schimbări în comportamentul și obiceiurile mele zilnice. Ne doream atât de mult acest copil încât ezitam să fac un test de sarcină, îmi era frică să nu fie negativ. Acum îmi dau seama că sună ciudat, dacă amâni momentul oricum nu se schimbă nimic, dar așa simțeam în acel moment, eram în perioada în care lucram foarte intensiv asupra proiectului ”Bebelușul nostru”. Acum suntem extrem de fericiți și o așteptăm cu drag în viața noastră. Despre rutina mea pot să vă mai spun că sunt o mămică foarte activă și mă consider norocoasă, pentru că am o stare generală bună și nu am avut nici măcar o zi de toxicoză. Până nu demult puteam să uit că am burtică – urcam scările în grabă și, mai în glumă mai în serios, era nevoie să-mi reamintească cineva că sunt gravidă. Știu că în cazul unor femei graviditatea înseamnă în mare parte somnolență, însă eu, dimpotrivă, sunt prea activă. Îmi dau seama că trebuie să mă opresc, dar cu siguranță voi fi așa până în ultima zi de sarcină.
Cum a decurs rutina ta de femeie însărcinată. Ți-ai impus niște restricții?
Sunt conștientă de faptul că urmează să nasc copilul într-un mediu destul de agresiv și mă refer aici la mâncarea nesănătoasă, aerul poluat sau alți factori externi de care nu poți să te ferești oricât ți-ai dori de mult. Și atunci apare întrebarea – este oare bine să stau sub așa-zisul ”clopot de sticlă” toată sarcina și să mă păzesc la fiecare pas, dacă voi naște copilul în același mediu murdar despre care vorbeam anterior? Va fi un șoc pentru el și tocmai de aceea am un mod de viață absolut normal în perioada sarcinii: pot să beau chiar și un pahar de cola dacă vreau sau chiar să mănânc fast food. Atâta timp cât nu fac excese, consider că e un lucru normal. Îmi amintesc acum de copilărie, când mâncam fructe de pe jos și nu aveam nicio problemă cu asta, iar imunitatea era în regulă. În ziua de azi însă copiii sunt mai alergici, iar unul din motivele principale ar fi faptul că mămicile încearcă să îi ferească prea mult de anumiți factori externi. Este o părere absolut subiectivă, însă nu cred că e o decizie bună să-i creezi copilului un mediu steril pentru că oricum într-o zi se va întâlni cu toate aceste alimente, produse mai puțin sănătoase și atunci nu va putea să le facă față.
Faci sport în perioada sarcinii sau ai tu rețeta tonusului perfect?
Nu am făcut sport pentru că în general sunt cam lenoasă atunci când vine vorba de activități fizice. Nu pot să mă impun să merg la sală. Cât despre starea fizică pe care o am, consider că în mare parte factorul genetic și-a pus amprenta, plus activitățile zilnice, cum spuneam, am avut și continui să am o supradoză de energie, sunt într-o permanentă mișcare. Per general, ținând cont de faptul că nu am mers la sală și nu am avut un meniu special, ba chiar am mâncat de toate și ori de câte ori am avut poftă, sunt mulțumită de felul în care arăt acum. Chiar dacă nu am ales să fac sport, să știi că am avut o mulțime de alte activități. M-am apucat recent de reparație în casă și am preferat personal să ma implic, deci un perete din casă a fost vopsit de către mine și să știi că mi-a reușit J Referitor la asta, o prietenă de-a mea îmi zice că am sindromul ”cuibăritului la gravide” (link către un articol despre asta pe mamaplus), pentru că efectiv nu pot sta locului nicio clipă și îmi doresc ca micuța mea să intre într-o casă unde totul este aranjat perfect.
Asta înseamnă că ați cumpărat deja toate lucrurile necesare pentru bebeluș?
Chiar râdeam zilele astea că între timp soțul meu a devenit și el pasionat de shopping, nu prea ne putem abține să nu cumpărăm hăinuțe, accesorii. Deci, da, am cumpărat tot: de la pătuț, cărucior și până la hăinuțe. Am început să fac cumpărături încă din luna mai, îmi doream încă de atunci să mă simt pregătită pentru marele eveniment.
Ești adepta nașterii naturale sau totuși vei recurge la cezariană?
Prefer să nasc natural, dar asta nu înseamnă că am o părere proastă despre nașterea prin cezariană. Ținând cont de reacțiile unor femei la acest capitol chiar aș vrea să specific că eu consider cezariana un proces la fel de firesc precum și nașterea naturală, până la urmă nu întotdeauna depinde doar de mamă cum se vor desfășura lucrurile în procesul nașterii. Fiecare femeie decide pentru ea și nu trebuie să judeci atunci când auzi că cineva optează pentru nașterea naturală sau altcineva vrea să nască prin cezariană. În Europa, marea majoritate a femeilor nu vor să nască pe cale naturală, pentru că nu vor să se complice prea tare, și au tot dreptul. Să nu uităm că sunt femei mai sensibile, care au frică de ceea ce urmează și știu din start că suportă greu durerile. Personal cunosc o femeie care a rămas cu o traumă psihologică în urma unei nașeri naturale dureroase. Și atunci de ce să riști? Doar pentru că vrei să o faci pe marea eroină? Cui îi pasă de eroismul tău? Eu prefer să mă gândesc la sănătatea copilului meu și la starea mea emoțională de după naștere, asta e ceea ce contează cu adevărat.
Autor: Alina Dabija
