Copiii vedetelor de televiziune au o mamă, care se află alături, le împletesc cosițe, le fierbe terci și îi ajută să-și facă ghiozdanul, iar alta - care zâmbește de pe ecranul televizorului. Și totuși ea este una.
Cât de severă sunteți cu copilul dvs.?
- Chiar zilele trecute, Eva mi-a spus că sunt o mamă severă. Trebuie să recunosc, că are puțină dreptate.
Care sunt ispitele societății moderne de care ați dori să o protejați pe fiica dvs.?
- De excesul de informați inutile, care se varsă în conștiința noastră prin intermediul internetului și a televiziunii. Însă, dacă eu, fiind o persoană matură, pot filtra acest flux de informații, atunci, Eva este la o vârstă când, practic totul este perceput ca atare. Este periculos, deoarece acum se formează conștiința ei, este determinată atitudinea ei față de realitate.
Cum Eva percepe faptul că sunteți o vedetă?
- Dacă mergem pe stradă, și cineva roagă să se fotografieze cu mama ei, sau copii la școală când mă văd, strigă ”Aceasta este Natalia Cheptene!” – ea zâmbește, și simt că acest lucru îi place. În special, pentru că în așa fel și ea ajunge în centrul atenției. În linii generale, ea percepe popularitatea mea ca pe un lucru firesc, ei i se pare acest lucru absolut normal.
Aveți o ocupație preferată și comună cu fiica?
- Nu voi minți, nu există o astfel de ocupație. Anume preferată și stabilă. Să desenăm și să ne jucăm – nu-mi trezește mare interes, iar dacă eu încerc să mimez acest interes, ea simte acest lucru. În general, ea este o fetiță inteligentă, dacă acest cuvânt poate fi folosit față de o fetiță de 7 ani. De aceea, de cele mai dese ori noi ne jucăm în jocuri mature, de exemplu, pregătim ceva gustos.
De la ce vârstă vă țineți minte? Se aseamănă jocurile din copilăria dvs. cu pasiunile Evei?
- Amintirile mele din copilărie sunt fragmentate și nu întotdeauna sunt legate de careva evenimente importante. Când aveam 4 ani, am plecat împreună cu mama și sora mea la Leningrad. Un oraș foarte frumos, plimbări cu vaporul pe râul Neva, Ermitaj, Peterhof. Asta îmi povestește mama. Însă tot ceea ce am memorizat eu din această călătorie, este o cutie mare de carton de la un televizor, care stătea sub masa în apartamentul prietenei mamei mele, la care ne-am oprit. Eu până acum țin minte simbolurile, imprimate pe ea: o umbrelă, car înseamna să fie protejat de umiditate, un pahar, care vorbea despre faptul, că în interior se află un obiect fragil. Cred, că în cazul Evei va fi la fel. Iar referitor la jocuri, aici totul este clar. Copilul meu este cu totul dintr-o altă lume, chiar dacă diferența de vârstă dintre noi este de doar 28 ani. Este la fel ca în bancul:
”- Mama, tu când erai mică, ai avut telefon mobil?
- Nu, fiule. Pe atunci acesta încă nu fusese inventat.
- Dar computer ai avut?
- Nu,nici din acestea nu erau.
- Dar play station?
- Nu.
- Mamă .... dar tu dinozauri ai văzut?”
Eva și tatăl ei au secrete de la dvs?
- Nu, deocamdată nu. În educația copilului, noi acționăm cu soțul în front comun. Dacă tata a zis ”nu”, mama nu poate spune ”da”, și dimpotrivă. Chiar dacă, prietenia dintre Eva și tatăl ei este mult mai mare, el este un părinte mai moale. Astfel încât cred, că ei vor avea secrete față de mine.
Fiica va perceput la fel în viață și la ecran?
- Da, chiar dacă ea întotdeauna în subconștientul ei simțea, că eu sunt un pic altfel, decât părinții celorlalți copii sau chiar comparativ cu tata. De exemplu, când ea era întrebată ”Cum îl cheamă pe tată tău?” , ea răspundea ”Igor”. Iar fiind întrebată ”Cum o cheamă pe mama”, Eva răspundea ”Nataliacheptene”, fiind absolut sigură că acesta este numele meu.
Familia și serviciul – care este raportul dintre cele două noțiuni?
- O întrebare dificilă. Probabil 80% - serviciu, 20% - familie. Mă chinuie acest lucru, însă altfel, deocamdată nu se primește.
Îi veți povestiți copilului despre partea rea a lumii sau ea trăiește într-o lume a poveștilor, creată de părinți?
- Eu sunt o realistă înrăită și mă strădui să-mi educ fiica la fel. Desigur, ca și oricare părinte, vreau să o protejez de nedreptatea și cruzimea acestei lumi, însă mi-e frică că-i voi face un deserviciu, dacă aș fi crescut-o într-o atmosferă artificială. Mai devreme sau mai târziu ea se va ciocni cu realitatea și va fi mai bine, dacă ea va fi pregătiră pentru acest lucru. Uneori, ea îmi pune întrebări dificile, de exemplu despre moarte. Eu însă, încerc să discut cu ea deschis și sincer, la egal. Vreau să-i fiu mai degrabă un prieten, decât părinte.
Ce privilegii ale unei domnișoare sunt accesibile Evei?
- De mult timp Eva mă roagă să-i fac găuri în urechi, pentru ca să poarte cercei. Eu sunt categoric împotrivă. Ne-am înțeles, că vom face acest lucru nu mai devreme când ea va împlini 10 ani. Rujul igienic – este probabil singura cedare. Chiar dacă, eu observ uneori, că îmi dispare oja pentru unchii, luciul de buze și alte cosmetice. Însă nu ai ce face cu aceasta, și mai devreme sau mai târziu voi fi nevoită să constat că fetița mea a crescut.
