Pregătirea psihologică pentru naștere. Sfaturi utile de la specialişti

Fiecare femeie descrie naștere ca pe unul dintre cele mai importante momente din viață, diferența este că pentru cineva nașterea copilului a fost învăluită de culori fericite, iar pentru altcineva – un coșmar prin care nu mai vrea să treacă. Cât de mult depind impresiile de pregătirea psihologică? În ce trebuie să constea pregătirea psihologică pentru naștere? Acestea și alte întrebări i le-am adresat specialiștilor – medicului ginecolog-obstetrician și psiholog perinatal.

Popușoi Olga medic ginecolog-obstetrician de categorie superioară din cadrul Spitalului Clinic Municipal Nr. 1, doctor la catedra obstetrică și ginecologie în cadrul Universității de Medicină și Farmacie Nicolae Testemițanu

 Doamna Olga, de ce depinde pregătirea psihologică a femeii pentru naștere?

Pregătirea psihologică pentru naștere se formează pe toată durata sarcinii. Dispoziția pacientei, în mare parte, depinde de fonul pe care a survenit sarcina - a fost una spontană sau planificată, fără complicații sau împovărată de o istorie a sarcinii legată de depășirea dificultăților, tratamente îndelungate. Evident, atunci când femeia se confruntă cu complicații în timpul sarcinii, acest lucru generează temeri, incertitudine. De asemenea, starea psihologică este influențată de mediu. Din păcate, în practica noastră ne confruntă des cu faptul că societatea are insuficientă cultură internă, în loc să ajute femeia să se pregătească de naștere, cei din jur îi transmit mesaje negative. Oamenii nici măcar nu se gândesc la ce are în cap și în inimă viitoarea mămică, care aude istorii din experiențe nereușite. Toate aceste temeri, evident, influențează starea generală a mamei și, respectiv, a copilului. Pentru că așa cum se simte mama, la fel se simte copilașul. În sfârșit, pentru a nu se confrunta cu negativism psihologic, maternitatea trebuie să fie conștientă. Cât de des auzim de la femei fraza ”îi nasc pentru el”. Nu, nu lui, ci ție și pentru toată viața. Starea de pregătire pentru sarcină, conștientizarea faptului că de asta ai personal nevoie – iată ce este important.

 Parteneriatul la naștere le ajută pe femei să se descurce din punct de vedere psihologic?

Nu aș zice că parteneriatul la naștere, întotdeauna, este cu impact pozitiv asupra procesului. Pe unele femei, prezența celor apropiați le relaxează, iar soții în timpul nașterii sunt imprevizibili. În general, ei pot fi înțeleși, soțul vede că soției îi este greu, rău, trece prin dureri și la fiecare 15 minute vrea să o salveze, o compătimește, este o reacție normală de comportament – să-ți protejezi femeia iubită, pe mama viitorului tău copil. Însă, în timpul nașterii, de la partener nu se cere compasiune ci ajutor, capacitatea de a crea o anumită dispoziție interioară, la momentul potrivit să facă masaj, să respire ș.a.m.d. Pe de altă parte, parteneriatul la naștere are și avantajele sale. De cele mai multe ori, dacă soții planifică nașterea în comun, ei fac cunoștință din timp cu medicul, iar dacă acesta mai și curează gravida în timpul sarcinii, se formează o apropiere psihologică. Pacienta se pomenește în condiții mult mai confortabile dacă stabilește cu doctorul său contact din timp, dacă îl cunoaște deja ca persoană. Este cu totul altceva când femeia se pomenește în sala de naștere și toți în jurul ei îi sunt străini. Este o situație de stres și, evident, femeii îi este frică.

 Din practica dumneavoastră, pacientele des se dovedesc a fi nepregătite de naștere din punct de vedere psihologic?

Des. Pentru ca situația să se schimbe este important ca femeia să se informeze, să se pregătească. Femeia trebuie să frecventeze școala pentru mămici , pentru ca specialiștii calificați să-i spună ce urmează, ce înseamnă nașterea, cu ce fel de situații s-ar putea confrunta, cum poate face ca nașterea să fie mai ușoară, cum să se pregătească pentru naștere. Școala mămicilor trebuie să fie în toate instituțiile unde stau gravide la evidență, însă, realitatea denotă că acestea există în doar câteva centre de medicină de familie. Totodată, lecțiile trebuie să fie ținute nu de medicul de familie ci de ginecologi, ideal ar fi dacă ar fi invitați specialiști din maternități.

Pregătirea psihologică a femeii pentru naștere este un rezervor imens, nu întotdeauna poți să înțelegi motivele unor sau altor temeri, a unui sau altui comportament, nu toate subtilitățile sunt la suprafață. În timpul nașterii deja este complicat să identifici motivele temerilor psihologice profunde și să influențezi comportamentul. Iar acest lucru este important, cum va respira femeia, cum va auzi și executa recomandările personalului medical, va reacționa la cele ce se întâmplă. Dacă ea este montată pe ideea că va trebui să muncească foarte mult, aceasta este garanția succesului. Iar dacă ea nu vrea nimic, nu știe nimic și cere doar anestezie epidurală, acesta este deja un comportament neadecvat al femeii în timpul nașterii. Motivele pot fi diferite, poate că problema constă în pragul de durere sau poate că viitoarea mămică nu a înțeles încă ce o așteaptă. Evident, medicul nu poate naște în locul pacientei dar poate găsi abordare psihologică pentru fiecare. O pacientă trebuie să fie adunată, alta trebuie înconjurată de dragoste. Evident, în asemenea situații, are importanță gradul de profesionalism al medicului, el trebuie să înțeleagă ce se întâmplă cu această pacientă. Sarcina medicului este să capete încrederea pacientei și să o conducă după sine pentru ca femeia să înțeleagă că el este prietenul ei, ajutorul ei, care se află aici pentru ca totul să fie pe cât se poate de bine!

 Adică ginecologul-obstetrician trebuie să mai fie și psiholog?

Neapărat. Psiholog și personalitate. Eu întotdeauna spun că atitudinea față de pacient trebuie să fie asemenea celei pe care ți-o dorești pentru tine. Medicul nu trebuie să urce pe piedestal și să se considere mare specialist, în primul rând el trebuie să fie bun și prietenos. Da, uneori poate că este cazul să spui clar, să explici, să nu permiți pacientei să se întristeze, să o încurajezi, toate la timpul lor, însă, este important ca femeia să înțeleagă că ea nu este singură, că, neapărat, va fi ajutată, că lucrează o întreagă echipă care-și dorește ca nașterea să decurgă foarte bine!

Aza Onica psiholog consultant

 Aza, deseori auzim despre pregătirea psihologică pentru naștere. Din punctul de vedere al unui psiholog, această pregătire trebuie să fie una specială? Totuși este vorba despre un proces firesc.

Într-adevăr, natura le-a pus la punct pe toate, anume de asta în cazul în care sarcina decurge normal, hormonul progesteron, care se produce în cantități mari, calmează sistemul nervos al viitoarei mămici. Femeia face abstracție de situațiile de stres, se concentrează pe sine, pe senzațiile ei, pe comunicarea cu copilul, se pregătește psihologic pentru venirea copilului pe lume. Dar noi vorbim despre un proces firesc, când fonul hormonal este suficient pentru a o ajuta pe mamă să treacă peste perioada deloc ușoară de sarcină și naștere. Sunt și alte situații, de exemplu, mama este în stare de stres sau particularitățile caracterului ei nu-i permit să fie calmă - ea este agitată, speriată. În asemenea situații se recomandă consultarea psihologului pentru ca el să fie alături de femeie în momentele complicate, atunci când îi este frică, ceva neclar, când are anumite dubii. Este important să înțelegem că rolul psihologului este anume de a însoți femeia, noi nu oferim sfaturi pe care dacă le urmezi poți evita problemele, noi ajutăm femeile să capete o anumită experiență, să o trăiască. Frica de naștere este cea mai frecventă problemă cu care se confruntă femeile însărcinate. Este foarte important ca această problemă să fie depășită, pentru fă frica sporește spasmele musculare din care cauză se intensifică durerea în timpul contracțiilor. Uneori, pentru depășirea acestei probleme este suficient ca femeia să însușească exercițiile elementare pentru relaxare. Un lucru bine știut – relaxând mușchii feței, femeia relaxează concomitent și uterul.

 Adică, una dintre sarcinile psihologului perinatal este de a o învăța pe femeie să se relaxeze?

Evident, să o învețe metodele de relaxare, să o facă pe gravidă să înțeleagă ce se întâmplă cu corpul ei, ce se va întâmpla în timpul nașterii. Din păcate, majoritatea cursurilor pentru gravide sunt superficiale și femeia nu primește informația necesară, în rezultat, când vine timpul să nască, ea habar nu are ce i se întâmplă. Iar dacă persoana pierde controlul asupra situației devine agitată și apare frica. Aflând din timp despre starea ei la fiecare etapă a nașterii, femeia va fi destul de calmă, ea va simți că deține controlul asupra situației. În timpul sarcinii este foarte important de a discuta cu psihologul perinatal despre dezvoltarea intrauterină a fătului, acest lucru ajută la stabilirea unei legături între mamă și copil chiar din primele săptămâni de sarcină. Se știe că starea copilului depinde direct de starea mamei, aceasta i se transmite prin intermediul hormonilor, de aceea, la etapa sarcinii, fătul obține informațiile necesare pentru funcționarea optimală în viața de mai departe. Următoarea sarcină a psihologului – să pregătească femeia din punct de vedere psihologic pentru a accepta rolul de mamă. Nu întotdeauna, în timpul sarcinii, femeia emană afecțiune, bunătate, dragoste față de copil, unora le vine foarte greu să accepte că va mai apărea o persoană cu care vor trebui să conviețuiască, de care vor trebui să îngrijească. Dacă pe parcursul celor 9 luni de sarcină se lucrează asupra acestui aspect, femeia se va accepta ușor în rol de mamă. De asemenea, acest aspect va influența felul în care va decurge nașterea. Majoritatea gravidelor se tem de durere, eu, deseori, le spun viitoarelor mămici că în momentul când sunt cuprinse de frică, când au loc contracțiile, să se gândească la copil. Forța gândului înseamnă foarte mult, fiind legată emoțional de copil, gândindu-se la micuțul său mult așteptat, femeia se sustrage de la senzațiile neplăcute și trece mai ușor pentru contracțiile de naștere.

 Dacă mama este la a doua naștere, iar prima dată a trecut printr-o experiență negativă din care cauză au apărut frica și incertitudinea, psihologul poate remedia situația?

Desigur că poate. În aceste cazuri, femeia trebuie neapărat să meargă la psiholog. Sunt femei care așa și nu se decid să devină mame pentru a doua oară, pentru că le apare frica și doar psihologul le poate determina să se răzgândească. În aceste cazuri, art-terapia este foarte eficientă, manifestarea sentimentelor prin intermediul metodicii proiective. Datorită acestor orientări, mama își conștientizează temerile, ea își prelucrează trauma, învață să privească în felul ei propria experiență și să o accepte.

 Și dacă bărbatul decide să asiste la naștere, el are nevoie de pregătire psihologică?

Cred că foarte puțini bărbați pot să asiste la naștere și să nu fie traumatizați. Așa că, obligatoriu, viitorul tătic trebuie să primească informație despre ce se va întâmpla în timpul nașterii, ce se va întâmpla cu fonul emoțional al femeii, cu starea ei psihologică și doar după asta să decidă dacă va asista sau nu la naștere. Soții trebuie să discute toate aspectele: femeia nu trebuie să-și convingă soțul să asiste la naștere dacă el nu vrea acest lucru, iar bărbatul nu trebuie să insiste dacă femeia este împotrivă. Decizia trebuie să le aparțină ambilor.

 Adică, nașterea trebuie să fie precedată de o pregătire psihologică serioasă a ambilor soți?

Nu doar nașterea, dar și conceperea. De regulă, viitoarelor mămici, li se recomandă, înainte de concepere, să examineze starea întregului organism, să facă analize, să-și întărească imunitatea și să renunțe la obiceiurile nocive. Trebuie să spun că cei care-și doresc un copil ar trebui să se îngrijească și de starea psihologică. Este necesar de a obține echilibrul interior, armonie, persoana trebuie să-și recunoască problemele, să-și răspundă la întrebările care o macină de ceva vreme. Acest lucru este important, în primul rând, pentru copil, în acest caz el se va putea dezvolta ca o personalitate individuală ci nu ca o continuare a complexelor părinților săi. Soluționând problemele interioare, este bine să regleze relațiile interpersonale, pentru că armonia și susținerea sunt foarte necesare în perioada sarcinii, iar dragostea părinților este garanția fericirii copilului. Cunoscutul psiholog, autorul mai multor cărți, Erich Fromm credea că doar copilul unor părinți care se iubesc poate crește un om fericit. Studiind psihologia perinatală, se pot afla lucruri uimitoare cu ajutorul cărora mama își poate ajuta copilul încă în timpul vieții sale intrauterine. De exemplu, cunoscutul psiholog american, Stanislav Grof considera că psihicul omului se formează nu doar la etapa biografică dar și în perioada intrauterină – stadiul de embrion și procesul de naștere. Recomand lecturarea materialelor legate de matricea nașterii, scrisă de Grof, acest lucru o va ajuta pe viitoarea mămică se comporte corect în timpul nașterii ajutându-și copilul să treacă această cale deloc ușoară pentru el – nașterea. Vreau să le spun mamelor că sarcina este cea mai fericită etapă din viața lor și, totodată, cea mai responsabilă. Prețuiți fiecare moment și nu vă fie jenă să cereți ajutorul specialiștilor. Fiți fericite și sănătoase!