Boala ficatului gras non-alcoolic este o problemă alimentară în creștere pentru copiii din întreaga lume. Există cinci categorii de alimente și băuturi din care copiii primesc cantități excesive de zahăr în fiecare zi și anume băuturi acidulate dulci sau băuturi energizante, băuturi din fructe, prăjituri, budinci și bomboane. La fel ca diabetul de tip 2, boala ficatului gras non-alcoolic a fost considerată mult timp o afecțiune care se dezvoltă doar la vârsta adultă, dar acest lucru nu mai este adevărat, potrivit unei analize publicate în revista științifică Pediatric Obesity.
Boala ficatului gras non-alcoolic este asociată atât cu lipsa de exercițiu fizic, cât și cu consumul excesiv de zaharoză, denumirea științifică a zahărului de masă, care este compusă atât din fructoză, cât și din glucoză. În timp ce ambele se găsesc în mod natural în fructe, legume, produse lactate și cereale, ele sunt adesea un aditiv la multe alimente procesate.
Părinții sunt cei care formează gustul copiilor, deci e bine ca aceștia să știe că nu trebuie să le ofere bomboane și alte dulciuri pe motiv că celor mici le este poftă. Având în vedere că până la vârsta de un an se recomandă să nu i se dea copilului nimic cu zahăr, acesta nu va ști ce gust are zahărul și deci nu i se va face poftă. Cu alte cuvinte, dacă părinții nu îi oferă copilului dulciuri, acesta nu va cere să i se dea. Dacă, însă, i se oferă produse îndulcite, copilul le va cere mereu, iar părinții nu vor ști cum să îl refuze.
Dacă, totuși, părinții i-au dat copilului să mănânce diverse produse cu zahăr, dar doresc să reducă nivelul de dulciuri din alimentația copilului, e bine să țină cont de câteva îndrumări: