Familiile în care se vorbeşte în două limbi, nu mai sunt o raritate pentru ţara noastră. Aceste familii sunt în creştere permanent. În cadrul acestor familii cresc copii, care la fel ca în cazul familiilor monolingve, învaţă să vorbească. Dezvoltarea vorbirii copilului care aparţine unei familii bilingve, are cîteva caracteristici de care părinţii şi profesorii ar trebui să-şi amintească.
Să înveţe simultan două limbi, copilului nu-i este prea uşor. Avantajele bilingvisticei se observă mai tîrziu, cînd copilul creşte. De regulă, copii care posedă cunoştinţe în două limbi, din fragedă copilărie, învaţă mai uşor gramatica. Învăţarea unei a treia limbi se face mai uşor decît în cazul copiilor ce aparţin familiilor monolingviste. Pe lîngă toate, trecerea permanentă de la o limbă la alta reprezintă un antrenament bun pentru creier, iar oamenii vorbitori de două limbi din fragedă copilărie, sunt mult mai activi. Dar pentru ca copiii să-şi păstreze în continuare aceste avantaje, părinţii ar trebui să lucreze la acest capitol.
Nu vă îngrijoraţi dacă copilul apartenent al familiei bilingve, va începe să vorbească mai tîrziu. Asiguraţi-vă că întărzie doar dezvoltarea vorbirii, nu şi cea mentală şi fizică. Pentru faptul că copilul pronunţă incorect cuvintele din una sau din altă limbă şi confundă construcţiile gramaticale ale acestora, există cauze obiective. Să se orienteze în concepte pe care mama şi tata le exprimă diferit, micuţului îi este foarte dificil. Anevoios este şi procesul de însuşire a structurii fonetice a ambelor limbi. Însă, dacă limbile sunt apropiate ca formă, ca mod de exprimare, iar diferenţele dintre ele nu sunt majore, copilul le percepe şi le învaţă mai uşor.
În scopul însuşirii cît mai rapide a ambele limbi, copilul ar trebui să înceapă să le studieze destul de devreme. Este foarte bine, dacă fiecare dintre părinţi va vorbi cu copilul în limba sa maternă. Cînd copilul va începe să vorbească, el instinctiv se va adresa mamei sau tatălui în acea limbă în care s-a obişnuit să-i vorbească.
La copiii de la unu la trei ani, capacitatea de a asimila unele limbi, este mai sporită. De aceea, la această vîrstă este necesar să comunicaţi mai mult cu copilul dvs. Nu vă alarmaţi dacă copilul confundă uneori denumirea obiectelor şi utilizează cuvinte dintr-o altă limbă în comunicare. Odată cu trecerea timpului această confuzie va dispărea. În clipa cînd ve-ţi înscrie copilul la creşă, trebuie să spuneţi educatorului că copilul dv face parte dintr-o familie bilingvă şi că uneori s-ar putea exprima prin cuvinte necunoscute celor din jur. Nu permiteţi altor copii să-l imite sau să-şi exprime prin alte moduri atitudinea lor negativă.
Care va fi limba maternă a copilului? Aceasta depinde de cine va comunica mai mult cu copilul. De obicei, limba cu întîietate devine cea vorbită de mamă. Însă acest lucru nu e neapărat aşa. Dacă mama vorbeşte o limbă, însă ceilalţi membri ai familiei alta, atunci limba maternă poate deveni limba vorbită de tata.
Încercați ca studierea ambelor limbi să fie uniformă. Cumpărați-i copilului jocuri și cărți în ambele limbi. Învățați cîntece și poezii care se întîlnesc la toate popoarele lumii. Încercați ca copilul odată cu studierea limbilor, să studieze și cultura acelor popoare.
Creați situații de joc, în care copilul e nevoit să folosească ambele limbi de comunicare. În dependență de cine și cum va comunica cu copilul mai mult, una din limbi devine de bază, iar cealaltă va fi secundară, cînd omul cunoaște un oarecare număr de cuvinte și expresii este înțeles, chiar dacă în viața de zi cu zi nu le folosește. Dar, este posibil să învățați copilul să posede ambele limbi la fel de fluent, ceea ce-i va oferi avantaje în decursul vieții.
