Studiu: dragostea maternă influențează dimensiunile creierului copilului

Se știe că dragostea părinților și în mod special a mamei are un impact determinant asupra vieții emoționale a copiilor și a felului în care aceștia se vor transforma în adulți mai târziu. Cercetări recente au scos însă la iveală un adevăr uluitor. Se pare că felul în care mama se comportă cu copilul ei este decisiv și pentru dezvoltarea fizică a creierului acestuia.

Până de curând nu existau dovezi solide în aceasta privință, ci doar câteva studii care au arătat importanta comportamentului matern asupra dezvoltării creierului puiului la rozătoare și la primate.

După numeroase studii și după observarea atentă a comportamentului copiilor și al părinților, în cadrul unor cercetări de durată, s-a ajuns la concluzia că un copil care beneficiază de dragostea și de grija zilnică a mamei are creierul mai mare decât unul care nu a beneficiat de afecțiunea maternă. Fotgrafiile rezultate în urma RMN-urilor făcute în cadrul cercetărilor sunt elocvente.

Mărimea creierului a 2 copii - unul este un copil normal, iubit de părinți, iar cel din dreapta este marimea creierului unui copil neglijat de părinți.

La prima vedere, această diferență de dimensiuni poate părea lipsită de semnificație. Specialiștii avertizează însă că mărimea creierului este foarte importantă pentru dezvoltarea personalității unei ființe.

Copiii cu creier mai mare vor fi mai inteligenți și vor avea abilitatea de a comunica pe plan social și de a empatiza cu alti oameni, în timp ce copiii cu un creier mai mic vor avea mai degrabă o predispoziție în a deveni dependenți de droguri, în a deveni criminali etc. Șansele sunt foarte mari ca acești copiii să devină adulți incapabili să își găsească un serviciu și să depindă de serviciile sociale ale statului. De asemenea, copiii al căror creier se dezvolta mai puțin sunt predispuși la boli psihice, dar și la alte boli.

Dacă un copil nu este îngrijit cu țoață atenția în primii doi ani de viață, acest lucru poate avea un impact negativ foarte mare asupra dezvoltării sale ulterioare

Prof. Allan Schore, de la UCLA, SUA, consideră că dacă un copil nu este îngrijit cu toată atenția în primii doi ani de viață, acest lucru poate avea un impact negativ foarte mare asupra dezvoltării sale ulterioare. Chiar dacă numeroase aspecte ale funcționarii creierului, inclusiv inteligența, țin de structura genetică, manifestarea genelor este inhibată atunci când dimensiunile creierului nu sunt corespunzătoare. Și uneori, activarea acestor gene nu se mai produce deloc de-a lungul întregii vieți.

Studiile au arătat, de asemenea, că din punct de vedere statistic, mamele care își neglijează copiii sunt, în general, persoane care la rândul lor au fost neglijate atunci când erau la vârsta copilăriei. La rândul lor, aceste mame nu au creierul suficient de dezvoltat fizic și acest lucru se răsfrânge asupra modului în care își manifestă afecțiunea față de propriii copii. Se creează astfel un ciclu al neglijării care nu poate fi întrerupt decât dacă familiile în care el există primesc o consiliere psihologică adecvată.

Dragostea mamei este esențială pentru capacitatea de a învăța a copilului

Mărimea creierului și, implicit afecțiunea pe care copiii o primesc din partea mamelor, sunt determinante și pentru dezvoltarea capacității de a învăța. Un studiu realizat de cercetători de la University School of Medecine din St. Louis, SUA, a relevat faptul că acei copii care beneficiază de țoață dragostea și grija maternă au hipocampul (o parte a creierului foarte importantă pentru dezvoltarea capacității cognitive) mai dezvoltat, acest lucru antrenând o memorie mai bună și o capacitate mai bună de a face față stresului.

Unul dintre experimentele făcute de către cercetătorii din St. Louis a presupus observarea copiilor de vârstă preșcolară în timp ce erau nevoiți să aștepte timp de 8 minute înainte de a deschide un cadou, după ce, în prealabil, fusese observată relația pe care copiii o aveau cu mamele lor.

Concluziile au scos la iveală faptul că acei copii față de care mamele își manifestau mai profund afecțiunea, încurajându-i și oferindu-le mereu ajutorul, au așteptat cu răbdare până s-a scurs timpul de așteptare, în timp ce ceilalți copiii, care aveau o relație mai dificilă cu mamele lor, au fost mai impulsivi și au reușit cu greu să se abțină să nu deșchidă cadoul înainte de scurgerea timpului indicat.

Meseria de părinte și oxitocină, molecula dragostei: cum, cât și cum se produce

De ce unele persoane își îndeplinesc rolul de părinte mai bine decât altele? Se pare că unele femei și unii bărbați au mai mulți hormoni “iubăreți” decât alții. Oxitocina este cunoscută sub numele de “hormonul de îmbrățișări”. Oxitocina face ca atât femeile, cât și bărbații să fie părinți mai buni și, de asemenea, îi face să fie persoane iubitoare, în general.