Amestecarea urinei cu vin sau ”testul mierii”. Cum se facea testul de sarcină pe vremuri

Testele de sarcină pe vremuri se făceau în moduri dintre cele mai neobișnuite, începând de la studierea aspectului urinei și până la introducerea de usturoi în vagin. Află în acest articol care sunt modalitățile ingenioase la care s-au gândit oamenii în acele vremuri să verifice existența unei sarcini.

Egiptenii antici foloseau usturoi sau ceapă așezate lângă cervix. Conform surselor istorice, atât în Egipt, cât și în Grecia (inclusiv Hippocrate), o modalitate comună de a depista sarcina consta în folosirea usturoiului sau a cepei.  Femeia respectivă se culca cu usturoiul așezat lângă sau chiar în vagin, iar dimineața se verifica dacă mirosul acestuia se simte în respirația sa. Dacă respirația sa emana usturoi sau ceapă, însemnă că bebelușul din abdomenul mamei bloca circulația mirosului.

Examinarea culorii parților intime ale unei femei. Această metodă a fost descoperită în jurul anului 1836 de către medicul francez Etienne Joseph Jacquemin, fiind vorba despre semnul Chadwick, respectiv decolorarea vaginului și a zonei adiacente – labii, vagin (într-o nuanță albăstruie, observabilă de la 8 săptămâni gestationale), ca urmare a fluxului sanguin crescut în zona respectivă.

Stropirea cu urină pe grâu și ovăz. Cea mai timpurie metodă de depistare a sarcinii aparținea egiptenilor antici și implica tot urina, fiind folosită în preajma anilor 1350 i.Hr. Femeia trebuia să stropească cu urina semințe de grâu și ovăz timp de mai multe zile și să observe dacă apăreau culturi. Grâul anunța nașterea unei fete, iar ovăzul indica un băiat. În mod ciudat, acest test s-a dovedit 70% corect în depistarea sarcinii, însă nu era la fel de precis și în ce privește sexul copilului.

Amestecul de urină cu vin. O metodă din secolul 16 pentru determinarea sarcinii consta în amestecul urinei cu vin. Urina se amesteca cu alcool într-un container special și apoi era examinată. În mod surprinzător această metodă era relativ de succes. Anumite proteine au reacții chimice cu unele dintre componentele vinului, însemnând că este posibil ca amestecul să reacționeze diferit în funcție de prezența sarcinii.

Profeții urinei. Înainte de descoperirea hormonilor din urină, multe persoane apelau la astfel de profeți asemănători cu cititorii în palmă, pentru a încerca să prezică viitorul și să depisteze o eventuală sarcină. Ei se ghidau după bulele din urină pentru a încerca să afle dacă o femeie este gravidă sau nu.

Testul mierii. Un alt test, sugerat de Hippocrate, consta în consumul de către femeie a unui amestec de miere și apă înainte de culcare. Dacă experimenta balonare și crampe în timpul nopții respective, însemna că este însărcinată.

Inspectarea culorii, a texturii și a aspectului urinei. La fel ca profeții urinei, uroscopiștii examinau și analizau urina. Aceștia priveau la culoarea și la alte caracteristici ale mostrei de urină pentru a determina dacă o femeie este însărcinată. Pentru că nu aveau cunoștințe medicale întemeiate, metodele acestora nu erau considerate de încredere.

Injectarea de urină în broaște africane vii. Până în anii 1960 cea mai eficientă metodă de a verifica prezența unei sarcini (din Europa și America de Nord) se baza pe hormoni. Cercetătorul Lancelot Hogben a descoperit că poate controla ovulația amfibienilor cu ajutorul hormonilor. Când urina este injectată direct în broască, aceasta începe să producă ouă în decurs de 24 de ore.

Disecția șobolanilor pentru a le inspecta ovarele. Înainte de testarea broaștei, cel mai cunoscut test de sarcină a fost dezvoltat de doi oameni de știință germani, Selmar Aschheim și Bernhard Zondek, care au descoperit că un hormon din urina femeilor gravide afectează și fiziologia șobolanilor. Dacă apăreau structuri și excrescențe în organele sexuale după injectarea urinei, sarcina era confirmată. Acesta este primul test care se baza pe prezența gonadotropinei corionice umane, iar pe lângă șobolani și șoareci se foloseau în experiment și iepuri.

Folosirea unei chei sau lacăt așezate într-un lighean. Și acest test folosea tot urina femeii introdusă într-un lighean, unde se așeza o cheie sau un lacăt timp de 3 ore. După acest interval de timp, dacă conturul cheii sau al lacătului rămânea în lighean, sarcina era confirmată.

Studiul ochilor. Jacques Guillemeau a afirmat în anii 1600 că este posibil să depistezi sarcina doar privind în ochii unei femei. Scriind multe texte despre femei și naștere în cariera sa, a ajuns la concluzia că ochii reprezintă cel mai bun indicator al sarcinii, deoarece se modifică semnificativ în perioada gestației. Potrivit specialistului, o gravidă ajunge să aibă ochi adânciți cu pupile mici, pleoape moleșite și mici vene umflate în colțul ochiului.

Forțarea femeilor să vomite repetat. Posibil ca urmare a observației grețurilor matinale, multe teste în perioada antică implicau forțarea vărsăturilor. Una dintre metode presupunea înmuierea unei panglici în urina femeii și arderea acesteia în fața ei. Dacă vomita de la miros se considera că este gravidă. O altă tehnică din Egiptul Antic consta în amestecul mai multor fierturi pe care femeia le bea pentru a verifica sarcina. Greața și vărsăturile erau de obicei un semn pozitiv.

Picurarea de ulei în urină. Testul de ulei și urina era o variantă istorică excelentă pentru femeile care își doreau să afle dacă sunt sau nu gravide fără a investi mult timp sau bani. Femeia trebuia să urineze într-un recipient și apoi se adăugau două picături de ulei peste urină. Dacă aceste picături se contopeau, însemna că femeia este gravidă.

Turnarea de sulf în urină și verificarea dacă cresc viermii. Avicenna, un filosof din secolul 10, avea o metoda relativ unică pentru testarea sarcinii. Aceasta presupunea ca femeia să urineze pe o suprafață, iar sulful să fie turnat peste urină. Dacă ieșeau viermi din acest amestec, însemna că este gravidă.