Aproape toate viitoarele mămici au auzit despre faptul că în timpul travaliului medicul poate efectua o incizie a perineului (epiziotomie). Și, desigur, perspectiva acestei manipulări chirurgicale nu bucură pe nimeni: femeile se tem de durere și nu le plac cusăturile, mai ales într-un loc atât de sensibil și intim. În realitate însă, epiziotomia este o intervenție absolut nedureroasă și deseori chiar foarte necesară.

Un rău necesar – să vorbim despre epiziotomie

De ce este nevoie de epiziotomie?

În obstetrică, termenul „perineu” este folosit pentru a desemna zona dintre vagin și orificiul anal. La această zonă se referă medicii obstetricieni atunci când vorbesc despre ruptura sau tăietura de perineu. În timpul travaliului, capul copilului coboară prin canalul de naștere și ajunge în bazin, întinzând mușchii și pielea perineului. Presiunea maximă asupra țesuturilor perineului se observă în timpul celei de-a doua perioade a nașterii, atunci când capul micuțului începe să se vadă. Tocmai în acest moment perineul poate să se rupă. Pentru ca acest lucru să nu se întâmple, medicul poate efectua o epiziotomie – o tăietură chirurgicală în zona musculară dintre vagin și anus, numită perineu, pentru a lărgi deschiderea vaginală. O tăietură chirurgicală este întotdeauna mai bună decât o ruptură spontană, pentru că are margini drepte și se cicatrizează mai repede comparativ cu o rană ruptă. În plus, medicul poate controla lungimea inciziei, pe când ruptura riscă să se întindă și pe o lungime mai mare și să fie mai profundă.

Cum se face epiziotomia?

Incizia perineului se face la sfârșitul celei de-a doua perioade a nașterii, dacă au apărut semnele caracteristice ale unei rupturi iminente – umflarea perineului, învinețirea acestuia, edemul, paloarea pielii. Lungimea inciziei este de aproximativ 2-3 cm, iar pierderile de sânge sunt minime. Si cel mai important lucru – această manipulare este absolut nedureroasă: perineul este deja amorțit și subțiat sub presiunea exercitată de capul copilului, circulația sângelului este întreruptă și, ca urmare, durerea nu se mai simte. În schimb suturarea inciziei se efectuează sub anestezie locală, de aceea femeia nu va simți nici de această dată dureri mari. Tăietura este cusută după nașterea micuțului și expulzarea placentei. Cât timp mama se află în spital, moașa din secția postnatală va prelucra în fiecare zi cusăturile cu preparate antiseptice. Uneori, în primele trei zile, se aplică gheață, pentru a reduce edemul.

Un rău necesar – să vorbim despre epiziotomie

Ce urmează?

Femeile care au suferit o epiziotomie la maternitate vor trebui să respecte câteva reguli. Dacă după nașterea obișnuită cu epiziotomie mersul este permis practic imediat (după 24 de ore cu siguranță), atunci șezutul este interzis pentru două săptămâni, aceasta fiind, de fapt, incomoditatea principală a manipulării respective. Femeia este nevoită să alăpteze în poziție culcat, ba chiar și să mănânce culcat sau din picioare. Dacă trebuie totuși să se așeze (de exemplu în mașină), femeia poate folosi un suport circular pentru scaun sau un colac gonflabil pentru scăldat. Vă veți putea așeza doar după ce tăietura se va cicatriza: de regulă, după două săptămâni de la naștere.

În primele câteva zile de la naștere nu este bine să vă scremeți în timpul defecației: la necesitate, puteți folosi un laxativ.  

Îngrijirea zonei perineale

  • Acasă trebuie să continuați să prelucrați locul inciziei. Întrebați medicul încă de la maternitate ce antiseptic să folosiți și cât de des trebuie să prelucrați cusătura.
  • Pentru ca rana să se cicatrizeze mai repede și mai ușor, schimbați cât mai des absorbantele – la fiecare 3-4 ore. Puteți lua băi de aer la o dată sau de două ori pe zi.
  • După fiecare vizită la baie, spălați organele genitale exterioare și uscați zona perineală prin tamponare ușoară cu un șervețel. Pe lângă apa obișnuită, puteți folosi infuzii de mușețel sau gălbenele.
  • Pentru îndepărtarea edemului, puteți aplica pe zona perineală, pentru scurt timp, pachete de gheață instant pentru uz extern.

Atenție

O perioadă după epiziotomie puteți simți durere în zona cusăturii, precum și senzații de arsură, disconfort, iritație și umflare a pielii. Acest lucru este normal: ați suferit o intervenție chirurgicală, iar țesuturile au nevoie de timp pentru recuperare. În general, incizia perineală se vindecă fără complicații, rămânând o mică cicatrice pe piele, care devine aproape imperceptibilă cu timpul.

Însă uneori procesul de cicatrizare poate dura mai mult sau pot apărea complicații, de exemplu în cazul în care femeia suferă de colpită – inflamația vaginului. În astfel de cazuri durerea și edemul fie se intensifică, fie durează destul de mult în timp, iar în zona cusăturii apar pulsații, senzații neplăcute sau chiar eliminări purulente. Este indicată o vizită la medic, care va examina cusătura și va prescrie un tratament corespunzător.  

Un rău necesar – să vorbim despre epiziotomie

Cum putem evita epiziotomia?

Desigur, epiziotomia la naștere nu este efectuată tuturor, ci doar dacă există indicații medicale. Însă orice femeie își dorește să o evite. Pentru aceasta trebuie să vă comportați corect în timpul travaliului: este important să nu vă „strângeți”, ci din contra, să încercați să vă „deschideți” maximum, pentru ca bebelușul să poată ieși mai ușor.

Începând cu săptămâna a 36-a de sarcină, puteți masa zilnic zona perineului cu ulei. Deși nu există date statistice că un astfel de masaj poate reduce riscul unei epiziotomii, țesuturile perineului se vor hidrata, se vor întinde, iar femeia își va simți mai bine corpul – toate acestea sunt o bună profilaxie a intervenției chirurgicale.

Să nu credeți că epiziotomia este făcută, la maternitate, tuturor femeilor la rând, „să fie”, după cum afirmă uneori persoane departe de medicină. Nu este adevărat, medicul și moașa își doresc și ei să evite această intervenție, de aceea dacă ați fost totuși supusă unei epiziotomii, fiți înțelegătoare – această mică incizie ajută la păstrarea sănătății femeii.

Sursa