Reprezentările părinţilor despre cum arată un nou-născut sunt, deseori, departe de adevăr. Pe fotografiile din reviste şi la televizor ne sunt prezentaţi bebeluşi rozalii şi rotofei. În realitate, micuţii arată aşa abia la trei luni de zile. În continuare vă vom povesti despre cum va arăta nou-născutul la prima voastră întâlnire.
1. Pielea nou-născutului este de obicei de culoare vineţie
La micuţii abia născuţi pielea are, de regulă, o nuanţă vineţie. Acest fapt este legat de insuficienţa de oxigen pe care a suferit-o copilul atunci când a trecut prin canalul de naştere. Culoarea vineţie dispare după câteva minute, atunci când micuţul începe să respire singur, iar sângele lui se îmbogăţeşte cu oxigen. Atunci tegumentele capătă culoarea roşie-aprins, din cauza vaselor subcutanate, care după naştere se îngustează ca urmare a schimbării bruşte de temperatură, iar apoi se dilată reflectoriu. Roşeaţa se păstrează în decursul a 2-3 zile.
2. Stratul unsuros de pe pielea copilului abia născut are acţiune bactericidă
O altă particularitate a pielii nou-născutului este stratul unsuros, gălbui, numit vernix caseosa, care conţine glicogen, acizi graşi, colesterol şi proteine. Până la naştere ea proteja pielea împotriva înmuierii, pentru că micuţul se afla în mediu lichid (apele amniotice). În timpul naşterii, această substanţă unsuroasă îl ajută să treacă prin canalul de naştere. Totodată, ea are efecte bactericide, prevenind pătrunderea infecţiilor.
3. Capul copilului are de obicei o formă ovală
Capul nou-născutului pare prea mare în comparaţie cu corpul. Circumferinţa capului micuţului este în medie de 33-35 cm, iar a cutiei toracice – aproximativ 30-33. Aceste dimensiuni îşi egalează mărimile abia la 3 luni de viaţă, iar ulterior circumferinţa cutiei toracice devine treptat mai mare ca cea a capului.
Forma ovală a capului este o urmare a faptului că oasele craniului fătului aflat în uter sunt destul de mobile, iar în procesul naşterii ele se deplasează puţin, pentru a se potrivi cu forma canalului de naştere, ceea ce uşurează trecerea capului. Din cauza aceasta, capul copilului ia forma unui ou, însă îşi revine în primele zile de viaţă: oasele mobile îşi reiau poziţia obişnuită, iar capul se rotunjeşte.
4. Tonusul muscular ridicat al nou-născutului este un lucru normal
Copilul se naştere cu pumnii încleştaţi şi mânuţele şi picioruşele îndoite şi lipite de corp. Aceasta a fost poziţia lui în burta mamei şi aşa va rămâne o perioadă după naştere. Vorbim aici despre tonusul fiziologic ridicat al muşchilor nou-născutului. Hipertonusul mânuţelor trece, de regulă, până în luna a patra de viaţă, iar hipertonusul picioruşelor – până în luna a cincea.
5. Copiii se pot naşte cu păr
Copilul se poate naşte cu sau fără păr. Culoarea părului poate fi diferită. De obicei, în decursul primului an de viaţă primul păr cade, iar în locul lui începe să crească altul. Şi culoarea lui se poate modifica odată cu trecerea timpului.
6. Culoarea ochilor la nou-născuţi se schimbă deseori în primul an şi jumătate de viaţă
Majoritatea micuţilor se nasc cu ochi albaştri. Pe la 1 lună, culoarea ochilor începe să se schimbe treptat. Şi doar la 6 luni culoarea devine definitivă. La nou-născuţi irisul ochiului conţine puţin pigment, de aici şi culoarea albastră. Odată cu creşterea micuţului, cantitatea de pigment poate creşte (şi atunci culoarea ochilor se închide) sau poate rămâne la fel, şi atunci ochii rămân de culoare deschisă. Totul depinde de ereditate.
7. Nou-născuţii au fontanele
Netezindu-şi odoraşul pe cap, mama poate simţi două adâncituri moi – fontanela mare şi fontanela mică. Acestea se formează pe locul îmbinării oaselor craniului. Fontanela mare are forma de romb, este situată în vârful capului pe locul îmbinării osului frontal cu două oase parietale şi poate avea dimensiuni diferite (de regulă aproximativ 2 x2 cm). Atunci când o atingeţi, puteţi simţi o pulsaţie. Fontanela mare se închide până la 12 luni. Fontanela mică are o formă triunghiulară, este situată în zona cefei, la îmbinarea oaselor parietale cu osul occipital. Ea poate atinge 0,5 cm. Dar de cele mai multe ori aceasta se închide înainte de naştere. Dacă totuşi este deschisă, fontanela mică ar trebui să se închidă în decurs de 2-3 luni.
8. Faţa nou-născutului poate fi puţin umflată
Iar uneori, din cauza edemului, micuţul nu poate deschide ochişorii. Aceasta se explică prin dereglările de circulaţie a sângelui venos în zona feţei la trecerea prin canalul de naştere. Nu trebuie să vă faceţi griji din această cauză. Edemele trec fără urmări după câteva zile.
9. Corpul nou-născutului poate fi acoperit cu puf
Mulţi copii se nasc cu un fel de puf pe corp, numit lanugo. Acesta a acoperit corpul fătului începând cu luna a 7-a de sarcină. Marea majoritate a acestui puf se detaşează încă până la naştere, însă o parte poate fi observată şi după naştere, de regulă sub omoplaţi şi pe umeri. Iar în cazul copiilor prematuri, acest puf fin şi moale poate acoperi chiar şi obrăjorii micuţului. De obicei, lanugo dispare până la vârsta de două săptămâni.
10. Organele sexuale ale nou-născutului par foarte mari
După naştere, şi la fetiţe, şi la băieţi, organele sexuale sunt puţin umflate şi par foarte mari. Acest lucru este legat de prezenţa în sânge a estrogenilor placentari. Fenomenul este temporar: edemul dispare, de regulă, în decursul a una-două săptămâni.
11. Pielea nou-născuţilor poate avea o nuanţă gălbuie
Este vorba despre icterul fiziologic al nou-născuţilor. Icterul se manifestă mai des la 3-4 zile de la naştere, fiind legat de dezintegrarea eritrocitelor (celulele roşii ale sângelui), care conţin hemoglobină fetală (proteină conţinută în eritrocite care transportă oxigenul către celulele organismului), specifică pentru făt. Unul dintre produsele dezintegrării este bilirubina. Sistemele de enzime ale ficatului nu sunt încă dezvoltate pe deplin şi nu reuşesc să elimine bilirubina, care se acumulează în sânge, cauzând culoarea galbenă a tegumentelor şi mucoaselor. Icterul dispare în decurs de una-două săptămâni, pe măsura dezvoltării sistemelor de eliminare a bilirubinei şi în legătură cu finalizarea procesului de dezintegrare a eritrocitelor cu hemoglobină fetală.
12. Nou-născuţii au deseori „coşuri” (milia)
În zilele 2-3 de viaţă, copilul poate prezenta o erupţie măruntă sub forma unor vezicule gălbui, pline cu lichid transparent. Este vorba despre aşa-numita milia (sudamină). Apariţia ei este legată de înfundarea glandelor sebacee ale pielii. Ea dispare de regulă în primele luni de viaţă şi nu necesită un tratament special.
13. Pielea nou-născuţilor se exfoliază
La 3-5 zile de la naştere, pielea micuţilor poate începe să se cojească, fenomen întâlnit mai des în cazul sarcinilor prelungite (copii născuţi după 42 de săptămâni de sarcină). În aşa mod are loc adaptarea tegumentelor la noile condiţii înconjurătoare. Această stare nu este patologică şi nu necesită intervenţii chirurgicale. De aceea nu ungeţi pielea copilului cu creme emoliente: acestea vor prelungi procesul natural. Exfolierea dispare de la sine după 5-7 zile.
14. Glandele mamare ale nou-născutului se pot umfla
Uneori, la 3-4 zile de la naştere, glandele mamare atât ale fetiţelor, cât şi ale băieţeilor se pot umfla simetric, fără roşeaţă, ocazional prezentând scurgeri din mameloane a unui lichid alb, asemănător cu laptele. După compoziţie, acest lichid este asemănător cu colastrul mamei. Aceste modificări au loc din cauza circulaţiei în sângele micuţilor a hormonilor sexuali ai mamei – estrogeni (care se transmit copilului prin intermediul placentei). Foarte curând aceşti hormoni vor fi eliminaţi din organism, iar în decurs de o lună glandele mamare vor reveni la starea normală.
15. După naştere copilul va avea un bont ombilical
Ombilicul nou-născutului nu ia imediat aspectul pe care îl ştim cu toţii. După ce cordonul ombilical este legat, iar apoi tăiat, rămâne un bont. Ulterior acesta cade, iar pe locul buricului rămâne o rană mică, care se cicatrizează de regulă până în ziua a 20-a de viaţă. Iar până atunci necesită o îngrijire specială atentă. Trebuie să urmărim permanent starea rănii. Dacă aţi observat roşeaţă, miros neplăcut sau eliminări, adresaţi-vă de urgenţă la medic, pentru că ele pot fi semne ale unei infecţii.
16. Strabismul nou-născutului – o variantă a normei
O altă particularitate a unor micuţi este strabismul. Ochişorii se pot deplasa periodic în părţi diferite sau, din contra, spre rădăcina nasului. Acesta este un fenomen normal, determinat de muşchii ochilor încă slab dezvoltaţi. Copilul nu îşi poate focaliza timp îndelungat privirea pe un obiect, muşchii ochilor obosesc şi încetează să funcţioneze normal. La majoritatea micuţilor aceasta dispare până la 3 luni, iar în cazul altora durează până la jumătate de an – este o variantă a normei.
