Despre cununia religioasă și nași am scris recent. Există numeroase tradiții și credințe legate de căsătorie. Potrivit unor vorbe din bătrâni, se pare că nu poți cununa fratele sau sora deoarece, în timp, propria ta căsnicie se va destrăma. Cât de adevărat este acest lucru?
Dacă doriți să faceți acest lucru, să știți că nu există vreun impediment de natură canonică (în adevăratul sens al cuvântului). Totuși chiar dacă acest lucru ar fi posibil, ar trebui recurs la el numai în situații speciale. Relația fini - nași de cununie are specificul ei, ori ne putem întreba, pe bună dreptate: „Cât de naș de cununie” pot să îți fie fratele sau sora sau „cât de fin/fină” pot să îți fie ei?! Poți realmente să fii „părinte duhovnicesc” pentru sora sau fratele tău?! Asta ține mult de relația dintre frați. Dacă totuși se dorește a se face în acest fel, atunci măcar ar fi necesar ca naș/nașă de cununie să fie sora/fratele mai mare pentru sora/fratele mai mică/mic. Nu mai vorbim de faptul că trebuie să fie la rândul lui/ei ortodox/ă și cununat/ă religios. Oricum, este decizie care trebuie cântărită cu mare atenție și responsabilitate și alături de sfatul duhovnicului.
Căsătoriile se destramă din multe alte motive și nici unul dintre ele nu este faptul că cineva a fost naș de cununie unei surori sau unui frate. Ceea ce ați auzit „din bătrâni” legat de aceasta este o superstiție. Căsătoriile se destramă acolo unde nu este credință, nu este iubire, nu este respect și altele asemenea lor.