Cum depășim depresia după un avort spontan? Sfaturile psihologului Ana Gavriliuc

Anna Gavriliuc, psiholog

Foarte des, în timpurile noastre, o femeie care trece printr-un avort spontan se străduie să nu prea răspândească această tragedie. Cuplul care a pierdut copilul încă nenăscut este măcinat de o multitudine de întrebări: ”De ce asta s-a întâmplat anume cu noi?”, ”Cine se face vinovat de producerea nenorocirii? ” Le vine foarte greu să se împace cu cele întâmplate. Deosebit de complicat îi este femeii, mai ales dacă nu este primul avort spontan în viața ei și dacă copilașul era foarte mult așteptat. Adevărul constă în faptul că oricare ar fi circumstanțele personale, un avort spontan este în măsură să distrugă viața în doi a femeii și bărbatului.

Este necesar ca cei doi să se împartă cu durerea lor. Suferința prin care trec poate influența diferit sănătatea și starea lor de spirit. Dacă până în acest moment în familie nu a fost armonie, iar disputele permanente dădeau nota zilei, pierderea sarcinii doar va agrava situația. În acest caz, în loc să se susțină reciproc, soții se închid în sine, caută să depășească această stare în afara familiei, încep să consume alcool în exces. Deși, înțelegeți foarte bine că tăcerea nu ajută la tămăduirea rănii din suflet.

Femeile și bărbații simt și trec peste această tragică pierdere absolut diferit. În cazul bărbaților, legătura emoțională și fizică nu este atât de puternică și profundă ca și în cazul femeilor. Reprezentanții sexului puternic percep această nenorocire ca pe o năruire a speranțelor și planurilor de viitor. De cele mai multe roi, bărbatul devine agresiv și brutal în raport cu cei apropiați. În cazul femeilor, problemele emoționale legate de pierderea unei sarcini sunt mult mai serioase. Femeia își poate pierde pofta de mâncare și suferă de insomnie, tot mai des este în dispoziție proastă, îi apare sentimentul de vinovăție, frică și neîncredere în forțele proprii. În urma unui avort spontan, femeia se alege nu doar cu o rană fizică dar și cu o traumă spirituală puternică.

În familie, situația deosebit de complicată poate să se mențină în primele două luni după producerea tragediei. Unde și în ce să căutăm ajutor pentru a reuși să depășim această pierdere. Psihologii recomandă, în primul rând, să se evite închiderea în sine. Discuțiile deschise și plânsul – primul pas pentru tămăduirea sufletească. Psihologul profesionist este unica soluție corectă pentru depășirea acestei situații.

Psihologul vă va ajuta să depășiți problema emoțională și să identificați forțe pentru a reveni la o viață normală. De ce este nevoie de psiholog, vă veți întreba? Pentru că femeia poate fi măcinată de emoții puternice și doar un profesionist o poate ajuta să treacă peste această stare complicată de spirit. De exemplu, este foarte complicat să treci peste sentimentul de VINOVÎĂȚIE, dar, amintiți-vă, la termeni mici de sarcină avorturile spontane se produc foarte des. Acest lucru se întâmplă nu pentru că ați făcut ceva sau, dimpotrivă, nu ați făcut ce trebuia. Sau, exploziile de FURIE orientate spre cei apropiați, prietene și rude care sunt în așteptarea unui copil ori au deja copii. Cât despre DUREREA IMENSĂ se știe foarte bine, când femeia are impresia că tot la ce a visat și la ce a sperat a fost distrus într-o clipă. Toată această stare este însoțită de o indiferență totală față de propria persoană dar și față de ceea ce se întâmplă în jur.

Pasul doi în procesul de refacerea după experiența unui avort spontan – îmbrățișările și dragostea persoanei iubite. Îmbrățișați-vă soția dragă și spuneți-i cât de mult o iubiți. Fiți aproape, dar aveți capacitatea de a vă retrage atunci când ea vrea să rămână singură. Împărtășiți cu ea această durere. Dacă vă deschideți inima, o compătimiți, îi oferiți afecțiunea și timpul dumneavoastră - o ajutați pe soție să-și revină după experiența tragică de a pierde o sarcină.

După un avort spontan, în cazul multor femei apare frica de viitor. Unele femei se tem de graviditate considerând, în subconștient, că și următoarea sarcină va avea același sfârșit ca ultima. Altele încep să fie obsedate de ideea nașterii unui copil astfel încât nereușind să se refacă după pierderea sarcinii planifică una nouă. Între tragedie și conceperea unei noi vieți trebuie să treacă cel puțin jumătate de an. Este termenul limită în care organismul femeii își revine nu doar din punct de vedere fizic dar și emoțional. Încrederea în viitor, starea de optimism și dragoste în familie – este garanția faptului că minunea dumneavoastră va veni pe lume! Echilibru emoțional vouă și familiei dumneavoastră!

Dragi femei, țineți minte că nici dumneavoastră și nici partenerul nu poartă nicio vină. Discutați, oferiți-vă timp să treceți peste această pierdere! Cu toții suntem diferiți, respectiv, și ajutorul de care am putea avea nevoie este diferit! Rețineți, chiar dacă sunteți sigură că veți reuși să faceți față situației, emoțiile vă pot doborî ceva mai târziu. De exemplu, apropierea zilei în care, cu aproximație, copilul urma să vină pe lume, sau faptul că a trecut o lună de la producerea tragediei - pot din nou să vă arunce în disperare. Acestea sunt reacții firești pe care doar un psiholog vă poate ajuta să le depășiți.