Copiii cu vârsta între trei și cinci ani, cred că lumea se învârte în jurul lor, iar reacția naturală la orice lucru care nu corespunde acestei realități este supărarea.

Mama nu i-a cumpărat o jucărie nouă, tata nu i-a ascultat povestea despre noii prieteni de la terenul de joacă, bunica nu i-a cumpărat înghețată - orice refuz sau interzice din partea adulților ar putea constitui pentru copil un motiv să se simtă jignit.

Am un copil supărăcios. Ce să fac?

Cauzele supărărilor copiilor

Copii tind să se supere la orice refuz sau restricție din partea părinților. Se supără și atunci când nu li se acordă atenție, sau nu sunt lăudați sau nu le sunt aprobate careva acțiuni.

Majoritatea adulților nu țin cont de nemulțumirile copiilor și aceste supărări  le par nesemnificative și exagerate. De fapt, copiii simt foarte profund conflictele cu părinții, iar lipsa de sprijin sau atenție din partea lor, în aceste situații poate provoca disconfort și dezvoltarea unor probleme psihologice ale copilului.

Sensibilitate crescută a copiilor cu vârsta de trei ani poate fi asociată cu criza de vârstă, care se acutizează la 2,5 sau 3 ani atunci când la copil se dezvoltă sentimentul de autoapreciere.

În această perioadă, comportamentul copiilor se distinge prin afectivitate sporită și tendința către situații de conflict. Copilul reacționează prin supărare, plânsete și strigăte chiar la cel mai nesemnificativ motiv.

De la vârsta de cinci ani, supărările copiilor devin tot mai asemănătoare cu acele emoții pe care le simt adulții. La această vârstă, este important pentru copil să fie primit în colectivul de copii din care face parte și atitudinea pozitivă a colegilor lui. Prin urmare, părinții trebuie să clarifice orice situație de conflict și neînțelegere cu copilul lor.

Am un copil supărăcios. Ce să fac?

Cum să te comporți cu un copil supărăcios?

1. Controlați-vă propriile emoții

Pentru a învăța copilul să facă față acestor stări, părinții ar trebui să învețe să-și controleze propriile sentimente și emoții. Dacă într-un acces de furie sau supărare, veți ridica vocea, sau veți face acuzații și reproșuri copilului supărat, atunci, în situații similare copilul se va comporta la fel.

Psihologii recomandă să scăpați de acest obicei. Învățați să discutați cu alte persoane pe un ton calm. Atunci când îi faceți reproșuri copilului înlocuiți frazele acuzatoare cu unele neutre. De exemplu, în loc de:„Tu nu știi cum să te comporți”, puteți spune: „am fost foarte supărat când ai făcut așa ceva ...”.

Amintiți-vă, copii mici de multe ori copie comportamentul și acțiunile părinților, în special comportamentul lor agresiv, așa că, încercați să vă mențineți credibilitatea în ochii copilului și insuflați-i respectul pentru cei mai mari.

Am un copil supărăcios. Ce să fac?

2. Acordați-i copilului atenția cuvenită

Dacă un copil este adesea supărat, acordați-i mai multă atenție. Întrebați-l ce s-a întâmplat, dacă vedeți că e pe cale să plângă, laudați-l pentru orice faptă bună, ascultați-l dacă vrea să vă povestească ceva. Astfel, îi veți arată copilul dvs că vă pasă de sentimentele și experiențele lui.

3. Încearcați să vă înțelegeți copilul

Dacă ați refuzat să îi cumpărați copilului o jucărie nouă iar el ca răspuns a făcut o criză de isterie nu este necesar să-i spuneți: „Nu plânge”, sau „ Nu s-a întâmplat nimic grav, oricum ai multe jucării!”. Aceste fraze nu-l vor liniști.

În această situație, este mai înțelept să-i dați șansa de a vorbi sau de a plânge fără să îl întrerupeți. Amintiți-vă, pentru un copilul ofensat suportul părinților este extrem de important, pentru că el vrea să fie înțeles și auzit. Prin urmare, dați dovadă de compasiune, spuneți-i că îl înțelegeți pe deplin, și că, în locul lui v-ați fi simțit la fel.

4. Învăța-ți copilul să-și controleze emoțiile negative

După o criză de isterie, explicați-i copilul că supărarea este o emoție negativă și spuneți-i cum să lupte cu ea. De exemplu, îl puteți ruga să își imagineze cum arată supărarea și să o desene pe o foaie de hârtie.

Am un copil supărăcios. Ce să fac?

Ajutați-l prin întrebări de felul: Ce culoare are? Ce formă? Iar atunci când își termină desenul, aruncați „Portretul supărarii” la gunoi.

Explicați-i că aceleași acțiuni le poate face de fiecare dată când se confruntă cu emoții negative. Învață-l să vizualizeze imaginar aceste supărări, ca să poată scăpa de ele chiar și atunci când nu va avea la îndemână o foaie de hârtie și un pix.