Agresivitatea la copii: de unde vine si ce facem cu ea

Stati împreună cu micutul dumneavoastră la terenul de joacă. Îl admirati cât este de dulce îngerasul, cum se joacă linistit în nisip si brusc ridică mânuta si loveste peste năsuc un alt copil, care se joacă alături.

Comportamentul agresiv al copiilor îi sperie pe părinti, însă, de regulă, aceasta este o etapă normală în procesul de dezvoltare al copilului. Undeva în jurul vârstei de 3-4 ani, multi copii obisnuiesc să ia jucăriile semenilor, îi îmbrâncesc si-i lovesc. Acest comportament este însotit de strigăte în plâns până la isterie. Uneori motivele se ascund în sentimentul de frică – micutul poate să înceapă a striga pentru simplu fapt că alt copil este mai puternic.

Plus la toate, uneori, această stare este generată de oboseală si stres. La o adică, la această vârstă, micutul dumneavoastră capătă o serie de noi aptitudini – de la îndemânarea de a folosi foarfecile până la abilitatea de a construi fraze întregi. Copilul se poate agita si de la toate lucrurile noi pe care le asimilează - în rezultat îsi varsă furia asupra altor copii. Dacă conflictul are loc la grădinita, pe care copilul a început să o frecventeze recent, motivul agresivitătii se poate ascunde în faptul că micutului îi este dor de casă. Si dacă copilul crede că a fost obijduit sau nu i s-a acordat atentia necesară, îsi poate manifesta furia bruscând primul copil care-i iese în cale.

Copilul poate fi pur si simplu obosit sau flămând. La această vârstă copilul nu întelege pe deplin ce trebuie să facă cu această stare. Iată de ce el poate să muste, să bată sau să facă isterie.

Vestea bună este că odată cu timpul trece si această stare de agresivitate - atunci când va învăta să-si rezolve problemele cu ajutorul cuvintelor, nu cu pumnii. Ajutati-l să înteleagă că va reusi să obtină mai mult prin discutii si nu prin faptul că-si bate colegii.

Cum procedăm când copilul are un comportament agresiv?

Reactionati repede

Dacă copilul dumneavoastră nu a procedat corect, îi spuneti acest lucru imediat. Duceti-l într-o parte pentru a reusi să-si ia o pauză, un copil la această vârstă are nevoie de 3-4 minute. Ideea principală, care trebuie să ajungă la copil este legătura între comportamentul său si consecintele ce urmează. Micutului trebuie să i se explice că dacă va musca sau îi va bate pe semenii lui nu va reusi să se bucure de distractie. Totodată, cât de supărat nu ati fi, încercati să nu strigati la copil, să nu-l loviti si să nu-l certati pentru neascultare. Aceste măsuri nu-l vor determina pe copil să-si schimbe comportamentul, dimpotrivă, în asa fel îi veti demonstra că agresivitatea verbală si fizică este admisibilă în cazul în care este supărat. În loc să faceti această greseală, oferiti-i copilului un exemplu pozitiv – calmati-vă si duceti-l pe copil într-o parte.

Respectati un plan

Încercati să reactionati de fiecare dată la fel când copilul dumneavoastră manifestă un comportament agresiv. Dacă veti reactiona previzibil (ai îmbrâncit-o, din nou, pe Maria, asa că mai stai un pic pe scaun), copilul se va obisnui. El va constientiza că atunci când are un comportament obraznic este privat de distractii. Si acesta va fi un prim pas pentru el în ceea ce priveste aptitudinea de a se autocontrola.

Discutati despre asta

Dati-i voie copilului să se calmeze după care discutati cu el despre cele întâmplate. Cel mai bun moment pentru initierea discutiei este atunci când micutul deja s-a calmat, dar nu a uitat încă incidentul. Adică peste jumătate de oră – o oră. Rugati-l pe copil să vă explice ce l-a determinat să fie agresiv (Ana, de ce te-ai certat cu Ecaterina?). Explicati-i copilului că starea de supărare este absolut firească, însă, nu este voie să îmbrâncească, să lovească sau să muste. Propuneti-i alte modalităti de exprimare a furiei: să arunce mingea cu piciorul, să lovească perna, să se plângă unui matur sau să vorbească deschis despre supărările sale (Ecaterina, m-am supărat rău de tot pentru că mi-ai luat creionul albastru!).

Plus la toate, îl puteti învăta pe copil alte siretlicuri – să plece pentru o vreme de lângă persoana care-l supără pentru a gândi o reactie adecvată în loc să aplice forta fizică. Furia poate fi învinsă si cu ajutorul cărtuliilor specializate pe care le puteti citi împreună.

Consolidati responsabilitatea

Dacă în timp ce făcea isterie, copilul a spart ceva sau a împrăstiat lucrurile prin toată camera, el trebuie să vă ajute să puneti totul la loc. De exemplu, dacă a rupt o jucărie, ajutati-l să o încleie. Dacă a împrăstiat biscuitii sau cubuletele, explicati-i că el trebuie să strângă mizeria pe care a făcut-o. Si nu trebuie ca acest lucru să semene cu o pedeapsă. Este suficient ca micutul să înteleagă că aceasta este consecinta comportamentului său agresiv. Ceva ce fiecare persoană trebuie să facă dacă a stricat sau a împrăstiat ceva.

Plus la toate, copilul trebuie să înteleagă că urmează să-si ceară scuze pentru comportamentul său. Probabil, ca să reusiti să-i explicati acest lucru, va trebui să-l luati de mânută, să-l duceti în fata copilului care a fost agresat si să-l ajutati să spună cuvintele necesare. La început, scuzele ar putea să nu sune sincer, dar cu sigurantă, micutul va tine minte această experientă.

Recompensati buna purtare

În loc să-i atrageti atentia copilului doar atunci când are un comportament obraznic, încercati să sesizati si momentele de bună purtare. De exemplu, asteaptă cu răbdare rândul său pentru a se juca la computer si nu  smulge mausul din mâna cuiva. Sau cedează scrânciobul unui alt copil care-si asteaptă rândul. Spuneti-i că sunteti mândră de el si explicati-i de ce anume: ”A fost atât de frumos din partea ta, bravo!”. Puteti chiar elabora un calendar special unde să însemnati zilele în care micutul a reusit să-si controleze emotiile si să-si învingă furia.

Limitati timpul de vizionare a televizorului

Multe desene animate, dar si alte asa numite emisiuni pentru copii, care la prima vedere par inocente, abundă în tipete, amenintări si bătăi.  Încercati să urmăriti ce vizionează copilul dumneavoastră, priviti televizorul împreună mai ales dacă are tendinta să fie agresiv. Dacă vedeti la ecran ceva ce nu aprobati discutati cu copilul despre asta: ”Ai văzut cum acea fetită si-a îmbrâncit prietena ? Nu este bine să procedezi asa, da?”. Si jocurile la computer pot fi agresive. Dacă aveti copii mai mari urmăriti ca acestia să nu se joace în prezenta celui mai mic.

Nu vă jenati să cereti ajutor

Unii copii sunt mai mult predispusi la agresivitate decât altii. Dacă observati această tendintă la copilul dumneavoastră, vă vine greu să faceti fată crizelor iar din cauza acestora apar probleme la scoală sau alte activităti organizatorice , dacă agresivitatea se manifestă prin atac fizic asupra copiilor sau adultilor, pentru început, discutati cu medicul pediatru.  Poate că medicul vă va ajuta să identificati sursa problemei, iar în caz de necesitate vă va da îndreptare la psiholog sau psihiatru. Uneori în spatele manifestărilor de stres sau furie stau tulburările de comportament sau dezvoltare neidentificate la timp. Uneori această stare este legată de anumite dificultăti de ordin emotional, probleme în familie. De regulă, ajutorul profesionist de profil este necesar în cazuri destul de rare. Dacă totusi acest ajutor va fi necesar, este mai bine să-l acceptati decât să încercati să rezolvati problema de sine stătător.