Childfree este refuzul conştient şi voluntar de a avea copii (engleză: childfree - fără copii) - această lume a adulților, bazate pe decizia conștientă de a nu avea copii, deși există abilitatea fiziologică de a face acest lucru.

Trebuie să deosebim conceptul de "childfree" (oameni care  de bunăvoie renunţă la nașterea unui copil), "chayldles" (oameni care nu pot avea copii din motive medicale) și "chayldheyt" (oameni care nu supărtă sau se confrunta cu o ură puternică pentru copii). Childfree este numită nu doar ideea, ci şi oamenii care aderă la ea.

Termenul "childfree" a apărut relativ recent - în anii '70 ai secolului trecut, iar una dintre primele asociații childfree s-a format 20 de ani mai târziu, atunci când renunţarea voluntară la copii a început să câștige popularitate în Statele Unite și Europa.

20 de motive pentru care oamenii aleg opţiunea: childfree

Motivația childfree:

  1. Convingerea că te poţi autorealiza în alte domenii (carieră, hobby-uri, știință, sport, divertisment, etc) și  nu este necesar să ai copii. Scopul principal și valoarea acestor persoane este realizarea potențialului personal.
  2. Nedorinţa de a reduce din timpul pentru odihnă și recreere. Un aspect important îl joacă libertatea de a alege.
  3. Se tem să schimbe modul lor tradițional de viață,  atmosfera din casa, regimul zilei, sau, dimpotrivă, lipsa opţiunii de a fi liberi, teama de a fi "legat" de un  copil. Teama de schimbare a obiceiurilor.
  4. Tendința de individualizare în societate se extinde asupra relațiile dintre soți - fiecare "doar pentru sine".  Manifestările propriului ego,  care necesită cea mai mare atenție. Nevoile altor oameni provoca respect, dar nu împing omul la acțiune. Frica de a-şi pierde individualitatea.
  5. Imposibilitatea sau nedorinţa de a-şi asuma răspunderea pentru o altă persoană.
  6. Poziția de "adult" neformată, (nepăsare faţă de copii). Înclinațiile egoiste.
  7. Nedorinţa şi imposibilitatea de "a dărui" (iubire, grijă, căldură, timp etc.), ei nu pot dărui ceea ce nu le-a dăruit nici lor.
  8. Dorinţa de a fi "altfel". Un protest inconştient contra stereotipurilor.
  9. Amintirile neplăcute din propria copilărie,  traumele psihologice primite în copilărie din cauza neatenţiei din partea părinţilor, pot duce la nedorinţa de a avea proprii copii. Matur fiind, omul nu fvrea să mai retrăiască emoţiile de atunci.
  10. Experiență educării  fraților / surorilor / alţi copii mai mici. Probleme sociale (divorț, migrația, nivelul scăzut de trai, etc) fac persoana să fie  "obosită de a avea grijă" de oameni.
  11. Frica / fobie de copii, mai degrabă de acțiunile  și nevoile lor (plânsetul, alergatul, nevoia de hrană, de alte obiecte necesare,  nevoile fiziologice, etc).
  12. Teama de bolile fizice (frica de nastere, perioada post-partum)
  13. Discomfortul psihologic din timpul sarcinii (Modificările de dispoziţie, percepției în sine, schimbarea relațiilor cu ceilalți, schimbarea obiceiurilor, întreruperea temporară a carierei / activității profesionale)
  14. Pierderea siluetei (în timpul sarcinii, după naștere și în timpul alăptării). Recuperarea lungă.
  15. Responsabilitatea financiară. Nevoia de a mări veniturile pentru întreţinerea membrilor familiei, par doar o pierdere de timp.
  16. Schimbarea valorilor.-viaţa este dată doar o dată, de aceea trebuie trăită la maxim, fără probleme "în plus"
  17. Ireversibilitatea de a fi părinte.
  18. Cel care se naşte trebui să moară. Teama de singurătate.
  19. Lipsa nevoii de a avea copii. Satisfacerea acestei nevoi prin comunicarea cu alţi copii în calitate de mătuşă, unchi, profesor etc.
  20. Refuzul de a "înmulţi" sărăcia, cultura morală scăzută. Înainte de a da naștere la alţi copii, trebuie să-i facem fericiti pe cei ce  exista deja.

Fiecare are dreptul de a face ce vrea cu viața lui, cel mai important  este ca - "Viața să fie trăită, astfel încât să nu te doară anii pierduți" (N. A. Ostrovski)

Autor: Tatiana Cozman, psiholog