Șapte lucruri pentru care nu trebuie să-ți cerți niciodată copilul

Procesul de educație a copiilor nu este o misiune ușoară, iar deseori pare chiar imposibilă. Totuși există șapte lucruri de bază pe care copiii le fac deseori și care pe părinți, cel puțin pe unii dintre ei, îi enervează la culme. Cunoscându-le, poate vă va fi mai ușor să reușiți în procesul de educație al copiilor voștri.

1. Scapă din mână lucruri sau varsă ceva

De câte ori ați lășat un pahar cu apă sau cu lapte lângă copil și l-ați atenționat că e acolo și, totuși, l-a vărsat? Sau i-a scapăt din mână? Poate ați și țipat la el: “Ți-am zis de 100 de ori să fii atent?!”... De ce n-ar trebui să vă mai enervați pentru astfel de situații?

“Copiii nu își pot coordona mișcările. Creierul lor nu este pregătit încă pentru că neuronii care activează abilitățile motorii nu sunt dezvoltați complet. Gândiți-vă că un bebeluș stă în fund abia după 6 luni, merge de-a bușilea la 9 luni, în picioare după 12 luni, etc. E normal pentru un copil să fie neîndemănatic, să fie încet în mișcări. Aceste abilități se vor dezvolta abia după 7 ani”, explică psihiatrul Tia Horner.

2. Egoismul și lipsa de empatie

Presupunând că aveți doi copii. Cel mare, are în jur de 8 ani, cel mic 5-6. Cel mare se uită la ultimele două bomboane pe care le are în mână și le bagă pe amândouă în gură fără să împartă cu fratele. Desigur veți spune despre cel mare că e egoist, devreme ce – mai mare fiind – nu i-a dat și celui mic o bomboană. Dar oare lucrurile stau chiar așa? Se pare că nu!

“Sunt unii copii mai egoiști, iar alții mai puțin egoiști. Însă nu e nimic permanent. Abia în anii de preadolescență vor începe să se stabilească mai bine legăturile interpersonale. Abia atunci copiii vor începe să se gândească cu adevărat și la alții. Nimic nu-i împiedică pe părinți să le vorbească copiilor despre bunătate, să-i încurajeze să împartă, însă n-ar trebui să se aștepte la rezultate mai devreme de vârsta preadolescenței. Mai mult, nu trebuie să-i forțeze”, spune psihiatrul Sujatha Ramakrishna.

În ceea ce privește empatia, aceasta se va dezvolta în anii adolescenței. “Copiii sunt egocentriști și nu înțeleg de ce ar trebui să le pese de ceilalți. Altruismul și empatia sunt niște noțiuni mult prea abstracte pentru cei mici”, explică psihiatrul Tia Horner.

3. Nu sunt flexibili

De câte ori n-a trecut copilul printr-o criză de tantrum pentru că ați schimbat ceva în program?

 “La copiii mici și preșcolari, sunt în formare circuitele neuronale și cu cât o acțiune se repetă mai des, cu atât acele circuite devin mai puternice. Când se întâmplă acțiunea cu care copilul este obișnuit, acesta simte că deține controlul asupra situației. Însă când li se schimbă ceva în rutină, devin axiosi. Aceasta este și explicația pentru care celor mici le place să urmărească aceleași desene animate din nou și din nou, și din nou sau să li se citească aceeași poveste. Abia în jurul vârstei de 9-10 ani se vor schimba lucrurile”, spune Deborah Gilboa, medic de familie.

4. Nu au răbdare

Sunt oameni mari care nu au răbdare. Copiii au însă “o scuză”: nu au creierul dezvoltat. “Ca să fie răbdători, trebuie să treacă foarte mult timp. Frustrarea, toleranța, controlul, anticiparea consecințelor și judecata sunt elemente care apar pe parcursul dezvoltării creierului, iar toate acestea conduc către răbdare”, explică Leigh Ann Wayland, psiholog școlar. Desigur, părinții pot exersa cu copiii răbdarea, însă nu se va petrece minunea peste noapte.

5. Sunt imprevizibili

Când copilul de 10 ani își schimbă planul și nu mai vrea să meargă cu voi la film, părinții se supără sau chiar devin furioși. Nu înțeleg ce l-a determinat pe copil să se răzgândească. “Cea mai bună cale de a ajuta un copil să fie previzibil, este ca părintele să fie previzibil. Copiii sănătoși își testează limitele și apasă cât de des butoanele sensibile. Dacă n-ar face asta, nu s-ar dezvolta complet din punct de vedere mental și emoțional”, explică psihiatrul Sujatha Ramakrishna.

6. Nu se pot concentra

Dacă ați înscris copilul de 6 ani la fotbal și el jumătate din antrenament se crede avion, cu siguranță sunteți foarte dezamăgiți. Însă copiii văd lumea dintr-o altă perspectivă, mult mai diferită față de cea a adulților.

“Pentru ei, lumea este foarte mare și plină de lucruri noi pe care trebuie să le descopere, în fiecare clipă. Orice lucru, cât de mărunt, le poate distrage atenția de la ceva ce unui adult i se poate părea foarte important și interesant. Abia după vârsta de 7-8 ani, copiilor începe să li se dezvolte porțiunea din creier responsabilă cu concentrarea”, explica Ramakrishna.

7. Atitudinea

Dacă i-ați interzis fiicei de 12 ani să iasă afară înainte să termine temele, iar ea vă “repede”: “Nu-mi spuneți mie ce să fac!”, veți considera, probabil, că nu vă respectă și că v-a vorbit urât. Însă, potrivit lui Fran Walfish, psihoterapeut, aceasta nu este decât o modalitate de a-și arăta sentimentele și frustrările. “Nu solicitați scuze pentru vorbele urâte. Explicați-i mai bine cum ar trebui să-și exprime sentimentele într-o formă care să nu vă supere: Îmi dau seama că ești frustrată/supărată. Aș vrea să-mi spui ce simți, dar într-o formă mai respectuoasă, te rog!”.