Pedagog: ”Decât să te joci în silă cu copilul, mai bine nu te juca deloc”

Din cauza oboselii cronice, a problemelor la serviciu sau în viața cotidiană, unii părinți se plâng că uneori se simt prea epuizați și nu le mai ajung forțe să-i ofere copilului absolut toată atenția de care are nevoie, mai ales la final de zi. Psihologii afirmă că în astfel de situații părinții nu ar trebui să facă forțat aceste activități, pentru că cei mici vor simți imediat. Această atitudine este una toxică și ar trebui să-și revizuiască prioritățile dacă își doresc cu adevărat să se implice în educarea și creșterea copilului.

”Principala activitate a copiilor mici este joaca. Și nu contează câte ore stai cu copilul, ci – mai degrabă – calitatea timpului de joacă. Decât să te joci în silă, mai bine nu te juca deloc. Copiii își dau seama imediat când te-ai plictisit cu ei. Căută mereu să faci ceva ce-ți este și ție interesant, nu doar copilului.

Pe lângă jocurile comune, copilul trebuie să învețe să se joace și singur – să facă singur, să inventeze singur și apoi să gândească singur. Nu poți să gândești mereu în locul lui. Prin urmare, este important să nu existe doar “noi împreună”, ci și “eu însumi/însămi”. Treptat și cu discreție, îndepărtează-te de joc, astfel încât copilul să reușească să se joace și singur.”, afirmă Julia Gippenreiter, pedagog și psiholog rus de renume.

Totodată, specialista a mai remarcat un moment pe care îl putem observa destul de des în rândul mămicilor. Problema ține de modul în care ele vorbesc despre anumite acțiuni sau noutăți din viața copilului.

”Părinții n-ar trebui să vorbească despre acțiunile copilului cu “noi”: ”ne-a crescut primul dințișor”, ”încă facem în pampers”, ”mergem deja la grădiniță”, “ne pregătim de școală”, am trecut în clasa a II-a” și tot așa până… “am dat la facultate”. Este important ca de mici copiii să facă distincție între ”noi” și ”eu”.”, mai afirmă psihologul.

Dacă vrei să fii o mamă bună, reține bine aceste lucruri elementare: Un părinte nu impune, ci îndeamnă. Un părinte nu învață, ci educă. Un părinte nu cere, dar oferă.