De ce nu ar trebui să favorizezi un copil în detrimentul altuia?

De multe ori, părinții ajung să acorde involuntar mai multă atenție unia dintre copii în detrimentul celuilalt. Se întâmplă asta fie pentru că e mai mic și mai neajutorat, fie pentru că în subconștient părinții simt că acel copil i-ar semăna mai bine și se regăsește mai ușor în acțiunile lui. Asta nu înseamnă însă că nu își iubesc copiii în mod egal!

Frații mai mari au mereu senzația că frații mai mici sunt favorizați de către părinți pentru simplul motiv că sunt mai mici. De aici se creează o serie de frustrări, care pot avea consecințe majore asupra dezvoltării ulterioare a copilului și care pot continua pe tot parcursul vieții sale, afectând relațiile dintre părinți și copii, dar și dintre frați.

Copiii trebuie făcuți să se simță speciali în fiecare zi, să se simță iubiți și respectați. Este adevărat că nu toți sunt la fel, intervin diferențe de personalitate, de comportament, de trăsături, motiv pentru care nici nu pot fi tratați la fel. Însă favorizarea unuia va fi resimțită dureros de celălalt.

Devine gelos

Copilul nefavorizat se poate simți lipsit de motivație, poate ajunge să sufere de depresie și poate deveni furios, dezvoltând sentimente de gelozie. Copiii care se simt astfel vor face eforturi să atragă atenția părinților lor. În aceeași măsură, e posibil că atitudinea lor, comportamentul lor să se înrăutățească și să devină astfel „oaia neagră” a familiei, pentru a atrage atenția asupra lor.

Nu se acceptă pe sine

Copiii defavorizați pot întâmpina dificultăți în a se accepta pe sine, deoarece nu se simt acceptați de părinți. Potrivit unui studiu publicat de Harvard Health Publishing, lipsa acceptării de sine poate afecta multe aspecte ale bunăstării emoționale până la vârsta matură, inclusiv imaginea exterioară, capacitatea de a crede în sine și abilitatea de a rezista în fața criticilor.

Afectat negativ e și cel favorizat

Favoritismul nu este benefic nici pentru copilul vizat de atenția specială a părintelui. Copiii care intuiesc că sunt preferații părinților traduc uneori acest lucru printr-o permisiune de a prelua conducerea, de a deveni șeful celuilalt frate, comportament care se va răsfrânge inclusiv asupra relațiilor sale viitoare.

Copiii favorizați pot simți că au drepturi și că lor nu li se aplică regulile. Acest lucru poate afecta negativ în viitor capacitatea lor de a susține relații mature, romantice, dar și relații sănătoase cu prietenii sau colegii de serviciu.

Copiii favorizați pot prezenta anxietate și insecuritate, atât în copilărie, cât și mai târziu, care rezultă din statutul lor de copii preferați. Sunt atenți la laude și la favorurile obținute și se tem că le vor pierde la un moment dat, dintr-un motiv sau altul.

Rezolvarea

Copiii nu pot fi tratați în mod egal, pentru că sunt diferiți. Ceea ce pot și trebuie să facă părinții este să îi trateze corect pe copiii lor, satisfăcându-le toate nevoile. Iar nevoile copiilor sunt: dragoste, afecțiune și timp petrecut cu părinții lor. E important ca părinții să acționeze în sensul acestor nevoie nu doar pentru bunăstarea lor, ci și pentru relațiile ulterioare pe care aceștia le vor dezvolta în viață.

Dacă există motive pentru care atenția părinților este concentrată asupra unuia dintre frați – e mult mai mic, e bolnav – acestea trebuie explicate celorlalți. În felul acesta riscul ca aceștia să dezvolte frustrări, furii față de fratele favorizat scade considerabil.