Suptul degetului este un lucru normal la sugari și la copiii mici. Instinctul natural de a suge degetul apare la copii în primele luni de viață și uneori încă din perioada intrauterină. Copiii pot de asemenea să sugă mâna sau alte obiecte.
-
Cauze
Copiii au un instinct natural de a suge, care se potolește în timp, începând cu vârsta de 6 luni. Unii copii, însă, continuă să-și sugă degetul și după această perioadă, acesta obicei având un efect calmant pentru copii. În unele cazuri suptul degetului poate deveni un obicei la sugari sau la copiii mici atunci când le este foame, când sunt agitați, somnoroși sau plictisiți.
Aproximativ 70-90% din copii sug degetul, majoritatea din ei renunțând la acest obicei între 3 și 6 ani.
-
Simptome
Când suge degetul,copilul pune degetul deasupra limbii, astfel încât degetul împinge în afară dinții superiori și înăutru dinții inferiori. Astfel, el poate dezvolta un calus (țesut în exces format prin cicatrizare la nivelul unei leziuni).
Majoritatea copiilor sug degetul mare de la mână (policele), dar alții pot suge alte degete. Acest lucru se poate întâmpla din cauza că prima dată au supt alt deget.
Unii copii au și alte activități în timp ce sug degetul: freacă o bucată de material, trag de lobii urechii sau răsucesc o șuviță de păr între degete. La copii mai mici de 4 ani, suptul degetului nu reprezintă o problemă,dar la copii mai mari de 5 ani care sug cu intensitate crescută degetul pot aparea probleme, printre care:
- probleme emoționale. Unii preșcolari care sug degetul se pot simți rușinați atunci când copiii de aceeași vârstă râd de ei.
- probleme ale dentiției. Suptul degetului timp îndelungat poate determina probleme ale dentiției, de exemplu alinierea anormală a dinților (malocluzii).
- probleme de vorbire. Cele mai frecvente probleme de vorbire sunt cele de pronunție, în special pentru ts, ds, bâlbâieli sau scoaterea limbii în afară în momentul pronunției cuvintelor.
-
Investigații
Copiii care au tendința să sugă degetul după 5 ani necesita examinare stomatologică pentru a identifica neregularitățile apărute la nivelul dinților, maxilarului sau gingiilor.
Se recomandă să fie evaluată vorbirea și pronunția.
Dacă obiceiul este unul sever și este însoțit de tulburări emoționale, comportamentale, ca anxietatea sau atunci când acest obicei apare ca o reacție la un eveniment traumatic este indicat consult psihologic.
-
Tratament
Majoritatea copiilor renunță la suptul degetului între vârsta de 3-6 ani și nu necesită terapie. Terapia este indicată atunci când :
- se asociază cu trasul de păr, în special la copiii cu vârsta între 12 și 24 de luni
- nu se renunță la acest obicei, chiar se continuă cu intensitate crescută după vârsta de 5 ani
- apar tulburările de vorbire sau modificări ale dentiției.
Se recomandă următoarele măsuri pentru a ajuta copilul să renunțe la acest obicei:
- distragerea atenției copilului cu ajutorul diferitor activiăți
- acordarea de mai multa atenție
- limitarea locurilor în care copilul poate face acest lucru
- îndepărtarea obiectele pe care copilul le asociază cu suptul degetului
- se instaurează măsuri în care copilul are un rol activ
- se explică copilului efectele pe care le are suptul degetului
- se instituie un sistem de recompense, de exemplu notați în calendar zilele în care nu suge degetul, iar după ce trece o anumită perioadă se oferă recompense
- utilizarea unui lac de unghii cu gust amar, inofesnsiv pentru copii. Se aplică lacul pe unghii dimineața, seara sau de câte ori copilul va suge degetul. Acest sistem este încununat de un succes mai mare atunci când se asociază cu un sistem de recompense.
Nu sunt indicate:
- scoaterea degetului din gură atunci când copilul este treaz, se poate face după ce copilul adoarme
- nu se pedepsește copilul și nu se folosesc expresii care să-l jignească. Se adoptă o poziție neutră, calmă, fară să fie judecat
- nu se permite altor persoane să facă haz de copil pentru ca suge degetul.
În cazul în care terapia făcută de părinți nu dă roade se recomandă consultul unui medic.
