Cât de bine este ca micuții să hrănească porumbeii și pisicile maidaneze

Copiii adoră să alerge după porumbei și să le arunce fărâmituri de pâine, să dea de mâncare veverițelor în parc, să se joace cu câinii și pisicile maidaneze. Mulți dintre adulți consideră că acesta este un lucru bun: datorită comunicării cu frații noștri mai mici, copilul crește mai uman. Alții însă văd și pericolele: animalele pot mușca copiii, le pot transmite anumite boli, unele destul de serioase. Ce spune la acest subiect medicina?

Pentru cine sunt periculoși porumbeii?

Cercetătorii de la Universitatea din Basel au stabilit că porumbeii sălbatici pot fi sursa a 60 de microorganisme patogene, capabile să provoace infecții la om. Printre ele, 45 de tipuri de ciuperci, 9 tipuri de bacterii, 5 tipuri de viruși 1 tip de protozoare.

Dintre „bolile porumbeilor” cele mai periculoase pentru om putem evidenția două – histoplasmoza și criptococoza. Agenții lor patogeni se găsesc în găinațul păsărilor și pot fi ridicați în aer, de exemplu, atunci când cârdul de porumbei, speriat de un copil, își ai brusc zborul. Ambele boli afectează în primul rând organele respiratorii. De multe ori aceste boli sunt însoțite de simptome ușoare, asemănătoare gripei, însă pot decurge destul de greu și chiar avea consecințe legale.

Trebuie menționat totuși că „potențial periculos pentru om” și „infectare reală” sunt noțiuni diferite. Din cei șaizeci de microbi patogeni care trăiesc în organismul porumbelului, un risc real, după părerea experților, îl prezintă mai puțin de zece. Zece nu este un număr mic, însă aceste infecții nu prezintă un risc mare pentru copiii care intră în contact zilnic cu porumbeii de pe stradă. În grupul de risc sporit intră, în primul rând, copiii cu imunitate scăzută. Dar nici în cazul copiilor sănătoși nu se recomandă aflarea în interiorul hulubăriilor – aici probabilitatea de inhalare a prafului infectat este mai mare.

Există și o altă stare periculoasă pentru sănătate, provocată de porumbei, chiar dacă nu este legată de fungii și bacteriile care trăiesc în organismul lor. Este vorba despre pneumonita de hipersensibilitate – o reacție alergică din partea sistemului respirator la proteinele din penele și excrementele porumbeilor. Acesta se manifestă prin dificultăți de respirație, tuse. Poate provoca accese de astm bronșic. Copiii alergici cu această afecțiune trebuie să evite contactul cu porumbeii.

Cățeii mușcă uneori…

Atunci când văd pe stradă un „cățeluș drăgălaș”, mulți copii își doresc să se joace cu el, să îl mângâie, să îi dea de mâncare sau pur și simplu să îl șicaneze. Chiar și cele mai stricte recomandări și interdicții din partea părinților nu pot tăia din interesul și dragostea copiilor față de patrupezi.

Însă uneori lucrurile decurg altfel decât speră copiii. Se poate întâmpla ca animalul să își protejeze teritoriul, puii, să fie agresiv sau speriat, iar ca urmare, poate mușca sau zgâria micuțul. Iar trauma de la mușcătură nu este întotdeauna consecința cea mai periculoasă.

Există o boală îngrozitoare – rabia. Pericolul ei vine, în primul rând, din faptul că nu poate fi vindecată. Ajută doar vaccinarea începută la timp, dar nici aceasta nu oferă garanții sută la sută. Virusul rabiei este foarte viclean. El trebuie să se răspândească, de aceea îl face pe stăpânul său patruped foarte agresiv. Infectarea are loc la pătrunderea salivei în rană în timpul mușcăturii. Cu cât mai aproape de creier este rana, cu atât mai periculos este. Chiar dacă colții câinelui nu au pătruns prin piele, dar locul respectiv este plin de salivă, este mai bine să vă adresați medicului.

Dacă micuțul a fost mușcat de un animal „cunoscut”, considerați că ați avut noroc. Câinele trebuie urmărit pe parcursul câtorva zile. Dacă el este sănătos, medicul va întrerupe cura de vaccinare. Animalul maidanez necunoscut, care a fugit de la locul faptei, este o loterie. Va trebui să urmați întregul curs de vaccinare, chiar dacă vaccinul nu oferă garanții totale.

O grădină zoologică în miniatură

Joaca cu câinii și pisicile maidaneze prezintă, pentru copil, mai multe riscuri, chiar dacă nu a fost mușcat sau zgâriat. Cel mai răspândit motiv folosit de părinți pentru a ține copiii departe de animale este pecinginea. Aceste boli sunt provocate de fungi și se numesc dermatomicoze. Riscul este crescut în cazul copiilor cu imunitate scăzută.

Să nu uităm nici de purici. Acești paraziți care sug sângele sunt capabili să transmită o serie întreagă de boli, destul de dificil de tratat. O altă atenționare folosită de părinți – paraziții intestinali. Însă din acest punct de vedere este mai puțin periculos animalul decât groapa de nisip infectată cu excrementele acestuia.

Lista bolilor pe care le putem lua de la animalele maidaneze (iar uneori și de la cele din casă) poate continua. Concluzia este una: dacă pisica sau câinele sunt „necunoscute” și au un aspect prea neîngrijit, este mai bine ca micuțul să nu se apropie de ele.

Să hrănim sau nu veverițele din palmă?

Astăzi există moda de a hrăni veverițele în parcuri. Aceste rozătoare sar atât de abil de pe o creangă pe alta, sunt atât de drăgălașe și frumușele! Cât de încântați sunt micuții când ele le mănâncă din palmă! Hrănitul veverițelor este o ocupație interesantă și drăguță, dar nici pe departe sigură. Aceste animăluțe au boli infecțioase comune cu omul, care se pot transmite prin mușcătură, contact, mâini murdare. Este vorba și despre pseudotuberculoză, și despre pecingine, și despre toxoplasmoză, și despre infectarea cu streptobacili sau helminți.

Rabia poate fi contactată de la veverițe? Teoretic, o astfel de probabilitate există, deși oficial nu a fost înregistrat nici un caz. Copiii sunt la fel de iuți ca veverițele, iar orice mișcare bruscă poate provoca agresivitatea rozătoarelor. Dorința de joacă și bucuria copiilor pot fi percepute drept periculoase, iar animalul se va apăra. De aceea este mai bine să puneți gustările aduse în jgheaburile speciale, și nu se le oferiți din palmă.

Grădina zoologica de contact – cât de sigură este?

La o astfel de grădină zoologică micuții nu doar văd animalele, ci și pot să le mângâie, să le dea de mâncare. Aici sunt ținuți patrupezi „siguri”, în principal din cei care se găsesc la ferme. Ei nu mușcă și nu zgârie. În schimb pot „împărți” anumiți agenți patogeni.

De exemplu în SUA sunt cunoscute cazuri de infectare a copiilor în grădinile zoologice cu tulpini patogene de E. coli.  Astfel de cazuri sunt rare, dar totuși există. Nici o grădină zoologică de contact, oricât de multă grijă ar avea de sănătatea animalelor, nu poate garanta sută la sută siguranța copilului.

Medicii afirmă că acesta nu este un motiv de a renunța total la frecventarea grădinilor zoologice, dar trebuie să știm cum să prevenim infectarea. Dacă pur și simplu atingem animalul, iar apoi ne spălăm pe mâini, nu se va întâmpla nimic grav. În schimb este categoric interzis contactul mâinilor murdare cu ochii, gura sau nasul.

Animalele nu sunt jucării de pluș, iar acest lucru are avantajele și dezavantajele sale. Desigur, un ursuleț sau un iepuraș de jucărie nu va mușca copilul și nu îi va transmite microbi periculoși, însă nu poate fi comparat cu un animal viu. Comunicarea cu animalele este importantă pentru copil, dar nu trebuie să uitați niciodată despre regulile elementare de igienă și siguranță. 

Sursa