Dispneea, sau respirația grea, este o disfuncție a respirației destul de răspândită la copii.  Acest sindrom apare la 35% din copii și cauzează griji părinților. Sistemul respirator al copilului încă nu e format în întregime, de aceea chiar influența unor factori nesemnificativi asupra organismului copilului mai mic de 7 ani poate cauza dereglări ale ritmului, frecvenței sau profunzimii respirației. Dispneea poate fi determinată și de cauze firești, precum  plânsul îndelungat, neliniște sau efort fizic. Dar dacă acest simptom este însoțit și de alte fenomene negative, părinții trebuie cât mai repede să meargă cu micuțul la medic.

Respirația grea la copii – la ce trebuie să atrageți atenția

Cum poate fi depistată dispneea la micuț?

Pentru aceasta e nevoie să puneți palma caldă pe coșul pieptului micuțului atunci când doarme sau stă liniștit și să numărați mișcările respiratorii într-un minut. În funcție de vârstă, norma pentru 60 de secunde poate varia: 

  • de la naștere până la jumătate de an – 60 de respirații;
  • de la 6 luni la un an – 50 de respirații;
  • de la un an și până la 5 ani – 40 de respirații;
  • de la 5 ani până la 10 ani – 25 de respirații;
  • de la 10 la 14 ani – 20 de respirații.

Dacă micuțul respiră mai des decât adulții, trebuie să mergeți cu copilul la un medic pediatru, care va indica investigațiile necesare și, în funcție de cauzele dereglării respirației, vă va prescrie un tratament.

Cauzele posibile ale dispneei 

Cauzele dispneei la copil pot fi următoarele:

  • boli inflamatorii ale organelor respiratorii (pneumonia, astmul bronșic, alveolita fibrozantă etc.)
  • boli cardiovasculare și ale sistemului nervos;
  • patologii ale sistemului digestiv;
  • boli respiratorii acute;
  • anemie;
  • tulburări metabolice;
  • edem pulmonar;
  • reacții alergice;
  • deformări înnăscute sau dobândite ale coșului pieptului;
  • dereglări emoționale;
  • obezitate.

Respirația grea la copii – la ce trebuie să atrageți atenția

Simptomele dispneei

Dispneea poate fi însoțită de senzațiile de blocare sau strivire a pieptului, respirație îngreunată, sufocare.  Unele dintre cele mai răspândite simptome sunt:

  • paloarea pielii;
  • bătăi frecvente de inimă;
  • oboseală, iritație, pierderea poftei de mâncare;
  • creșterea temperaturii corpului;
  • tuse, hemortizie;
  • greață, vomă;
  • pierderea în greutate;
  • edeme;
  • înălbăstrirea limbii și buzelor;
  • dezorientarea în spațiu;
  • îngreunarea procesului de vorbire și înghițire;
  • crampe.

În funcție de cauzele dispneei, simptomele pot fi diferite sau, în general, să lipsească. 

Respirația grea la copii – la ce trebuie să atrageți atenția

Formele și tipurile dispneei

În funcție de apariția și durata acesteia, dispneea este de câteva feluri:

Acută. Poartă caracter episodic și durează câteva minute.

Subacută. Durează de la câteva minute până la câteva zile.

Cronică. Apare regulat și se menține o perioadă îndelungată. 

După caracterul simptomelor, medicii evidențiază următoarele tipuri de dispnee: Inspiratorie. Copilul întâmpină greutăți la inspirație. Agest tip de dispnee se atestă cel mai des atunci când corpuri străine ajung în căile respiratorii ori în cazul unei formațiuni sau edeme ale organelor respiratorii. 

Expiratorie. Se manifestă prin imposibilitatea de a efectua expirații profunde. Această dereglare de expirare (drept cauze ale  blocării  ieșirii aerului din plămâni apar contracțiile, spasmele și edemele bronhiilor) se află în legătură cu anumite patologii care sunt însoțite cu procese inflamatorii cronice în bronhii și (sau)  distrugerea septurilor interalveolare. Cel mai des acest simptom apare la copiii care suferă de astm bronșic, emfizem și boli pulmonare obstructive.

Mixtă. Pacientul întâmpină greutăți atât la inspirație, cât și la expirație. Apare în cazul afectărilor grave ale organelor respiratorii (pneumonie, insuficiență respiratorie cronică și cardiacă etc.)

Sufocare. Reprezintă ultima fază a dispneei și este însoțită de  afectarea tuturor indicilor de bază ai respirației (frecvență, amplitudine și ritm). Se dezvoltă pe fundalul stenozei laringelui, rahitismului, astmului bronșic, edeme alergice ale căilor respiratorii și bronhiilor, hipersensibilitatea sistemului nervos central și periferic, boli infecțioase, patologii grave ale sistemului gastrointestinal și  sistemului cardiovascular. La nou-născuți, dispneea apare ca o consecință a traumelor postnatale.

Respirația grea la copii – la ce trebuie să atrageți atenția

Primul ajutor în cazul dispneei la bebeluși

În cazul apariției dispneei la copii, în special în cazul apariției și altor simptome negative (albăstrirea pielii, dificultate la înghițire etc. ), chemați imediat salvarea. Până la sosirea medicilor, părinții trebuie să amelioreze starea generală a copilului. Pentru acordarea primului ajutor e nevoie să respectați următoarele recomandări:

  1. Calmați-vă și liniștiți copilul, asigurați-i o atmosferă liniștită.
  2. Eliberați zona gâtului, pieptului și burticii de hainele strâmte.
  3. Aerisiți încăperea.
  4. Pentru umidificarea aerului din încăpere, agățați prosoape umede pe calorifere sau folosiți un umidificator.
  5. dacă copilul nu are febră, încălziți-i tălpile cu un termofor sau faceți-i băițe fierbinți.
  6. Dați-i să bea băuturi calde (în lipsa spasmelor și a dificultății la înghițire).

Pentru a reduce simptomele, faceți inhalație cu soluție de bicarbonat de sodiu (1 linguriță de bicarbonat la un pahar de apă fierbinte).

Respirația grea la copii – la ce trebuie să atrageți atenția

Dispneea la copii: metode de diagnosticare și terapie

Pentru normalizarea respirației, trebuie neapărat să identificați și să înlăturați cauzele disfuncției. Diagnosticarea primară  se efectuează de către medic la prima consultație, urmărind frecvența  respirației și ascultând plămânii cu ajutorul fonendoscopului. Pentru a determina cu exactitate cauzele dispneei, se recomandă următoarele: analiza sângelui, investigația ultrasonografică și röntgenologică a zonei pieptului, electrocardiograma și altele.  

În procesul stabilirii unei diagnoze, poate fi nevoie de consultarea unui medic pneumolog sau cardiolog. Indicațiile terapeutice se fac în baza rezultatelor analizelor.  În scop de profilaxie, părinții trebuie să asigure copiilor un tratament modern,  alimentație sănătoasă și somn bun, sport și ieșiri la aer curat.  

Sursa