Prin ce schimbări trece o femeie la premenopauză și ce se întâmplă în această perioadă

Chiar dacă vârsta la care se instalează menopauza poate varia de la o femeie la alta, cea minimă de debut considerată normală este 40 de ani, iar cea maximă – 55 de ani. O încetare a menstruației înaintea vârstei de 40 de ani este catalogată ca fiind menopauză precoce, iar după vârsta de 55 de ani, menopauză tardivă. Și fiecare are părțile ei negative.

În primul caz este vorba despre imposibilitatea de a mai rămâne însărcinată, dacă aducerea pe lume a unui copil a fost amânată până atât de târziu. În cel de-al doilea caz, al menopauzei tardive, când femeia încă mai are menstre și după vârsta de 55 de ani, se profilează un risc mare de cancer de sân ori de hiperplazie de endometru care trebuie investigat.

Lăsând la o parte cele două situații speciale sus amintite, de la 40 de ani poate începe perioada naturală de tranziție între cea fertilă și menopauză. Se numește premenopauză (sau perimenopauză) și durează în medie între 4 și 6 ani. Asta nu exclude posibilitatea ca, în unele cazuri, să dureze câteva luni ori chiar zece ani.

Dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie cu supraspecializare în infertilitate, explică ce se întâmplă în această perioadă.

Ce simptome apar în premenopauză:

„Ovarele încep să producă treptat tot mai puțin estrogen, producția de hormoni feminini începe așadar să scadă, iar ciclurile menstruale devin neregulate. Pot fi mai lungi, mai scurte sau absente. Altfel spus, ovulația devine chiar imprevizibilă și de suficiente ori poate fi chiar absentă. Chiar și debitul se poate modifica față de cel obișnuit, devenind ori prea redus, ori prea mare. Premenopauza se sfârșește atunci când au trecut 12 luni în care femeia nu a mai avut deloc menstruație”, spune dr. Vythoulkas.

Din a doua jumătate a acestei perioade de tranziție încep să apară și simptomele clare și atât de neplăcute ale menopauzei.

Pe parcursul trecerii de la perioada fertilă la menopauză modificările care apar pot fi subtile sau de-a dreptul evidente. Prima modificare o reprezintă menstrele neregulate la care ne-am referit deja.

Colesterolul „rău” o ia razna la premenopauză

Dr. Andreas Vythoulkas ne spune ce alte simptome pot apărea în premenopauză:

• Bufeurile și problemele în ceea ce privește somnul – frecvente la premenopauză, bufeurile se manifestă cu frecvență, durată și intensitate variabile. Acestea, alături de transpirațiile nocturne, creează probleme în privința somnului, dar acesta poate fi adesea afectat chiar și în lipsa lor.
• Problemele vaginale și vezicale – din cauza scăderii nivelului de estrogen, țesutul vaginal își pierde lubrifierea și elasticitatea, ceea ce face ca actul sexual să fie dureros. Din același motiv, femeia devine vulnerabilă în fața infecțiilor vaginale și urinare. Mai mult, pierderea tonusului tisular poate contribui la instalarea incontinenței urinare.
• Scăderea densității osoase – tot ca urmare a reducerii nivelului de estrogen scade și densitatea osoasă, ceea ce crește riscul de osteoporoză, o afecțiune care se caracterizează prin fragilitate la nivelul oaselor.
• Modificările nivelului de colesterol – scăderea nivelului de estrogen duce la nedorite modificări în ceea ce privește nivelului colesterolului „rău” din sânge, cel care ridică gradul de risc al bolilor de inimă. Și asta concomitent cu declinul colesterolului „bun”, aproape inevitabil pe măsura înaintării în vârstă, ceea ce înrăutățește și mai mult lucrurile.
• Modificările funcției sexuale – în timpul premenopauzei, excitația sexuală și dorința vor avea de suferit și ele, din păcate.
• Schimbările bruște de dispoziție – problemele în ceea ce privește somnul, bufeurile, transpirațiile nocturne și afectarea vieții sexuale determină în cele mai multe cazuri schimbări de dispoziție, uneori de-a dreptul dramatice, care merg până la iritabilitate accentuată și/sau depresie.

Contraceptivele, recomandate inclusiv în premenopauză!

Un lucru foarte important de subliniat: chiar dacă în premenopauză fertilitatea este în permanentă scădere, posibilitatea de a rămâne însărcinată nu dispare complet!

Așa că femeile care nu își doresc acest lucru vor trebui să continue să folosească metode contraceptive până la intrarea oficială la menopauză: 12 luni fără ciclu menstrual.

Medicul poate pune diagnosticul de premenopauză în baza tabloului simptomatologic, dar o poate face și în baza unui test din sânge în care se urmărește nivelul hormonilor. Singura problemă ar fi aceea că nivelul hormonilor fluctuează în premenopauză, motiv pentru care sunt mai utile mai multe astfel de teste din sânge, în momente diferite, pentru a se putea face o comparație.

Când trebuie să te adresezi neapărat medicului

Desigur, atunci când oricare dintre simptomele premenopauzei îți afectează calitatea vieții: când sângerările apar regulat la mai puțin de 21 de zile, când durează mai mult de șapte zile, când apar și între menstre, când sunt foarte abundente (devine necesară schimbarea tampoanelor la o oră-două).

Aceste situații nu mai sunt puse pe seama premenopauzei, impunându-se investigații pentru stabilirea diagnosticului și tratamentului necesar. Inclusiv schimbările de dispoziție necesită asistență medicală specializată, mai ales dacă acestea tind către stări depresive care afectează grav calitatea vieții.

Mai trebuie menționat un lucru în ceea ce privește premenopauza: acela că unele femei pot trece mai greu, altele mai ușor prin această perioadă a vârstei mijlocii. Că unele nici nu resimt simptomele, în vreme ce altele susțin că premenopauza este mai rea decât și-au imaginat. Așa cum unele pot avea nevoie de terapie hormonală, iar altele nu. Dar acest din urmă aspect, respectiv oportunitatea instituirii terapiei hormonale, este unul pe care fiecare pacientă îl va discuta cu medicul ei.